După al Doilea Război Mondial, speranțele unei lumi mai echitabile și mai respectuoase față de lege păreau întemeiate, prin crearea unui sistem internațional bazat pe reguli clare. Astăzi, însă, Rusia, China și Statele Unite reînvie un model vechi, în care puterea brutală se impune asupra celor slabi, scrie The Wall Street Journal.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, liderii aliați s-au întâlnit la San Francisco pentru a pune bazele Organizației Națiunilor Unite, sub auspiciul unei noi ordini mondiale care ar fi asigurat un viitor fără războaie. În acea perioadă, președintele Harry Truman sublinia că marile puteri au obligația de a servi și nu de a domina alte popoare. Astăzi, însă, aceste idealuri par tot mai puțin relevante, în timp ce lumea pare să regăsească legea neschimbată a istoriei: cei puternici își impun voința, iar cei slabi plătesc prețul.
Rusia, una dintre marile puteri ale lumii, este angajată într-un conflict de cucerire în Ucraina, anexând teritorii și sfidând orice noțiune de suveranitate. În paralel, China sprijină regimul rus și, nu de mult, a început să-și clădească propria cale imperialistă, vizând Taiwanul și extinzându-și influența asupra regiunilor disputate ale Mării Chinei de Sud. Iar în Statele Unite, retorica imperialistă a lui Donald Trump a căpătat o amploare nouă, cu amenințări de anexare a unor teritorii precum Canada, Groenlanda sau Canalul Panama.
Marile puteri nu sunt singurele care joacă acest joc. De exemplu, Turcia și Israelul își întăresc prezența militară în Siria, iar Azerbaidjanul vizează o mai mare dominare asupra Armeniei, pe care o consideră parte din propriul teritoriu istoric.
„Intrăm într-o nouă eră a cuceririi”, spune Sumantra Maitra, expert al American Ideas Institute. Conform acestuia, „Puterea este din nou la mâna marilor actori, iar unele țări au realizat deja acest lucru, altele vor descoperi acest adevăr în curând”. Renașterea unui model imperialist face praf ordinea post-Război Rece, care promitea un sistem global bazat pe reguli comune, cu doar câteva excepții periferice.
Astăzi, ideea unei ordini internaționale bazate pe reguli clare pare din ce în ce mai iluzorie. Supraviețuirea Organizației Națiunilor Unite nu mai este o certitudine. Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, pune pe tapet o întrebare grea: „La 80 de ani după al Doilea Război Mondial, putem încă să salvăm ONU? Mai există o cale de a salva această structură sau va fi ea înlocuită?”. De asemenea, în fața acestor provocări, multe țări preferă să lase deoparte normele internaționale, căutând în schimb soluții care să le servească interesele proprii, indiferent de consecințe pentru restul lumii.
Căci în acest context, națiunile mici, cele aflate sub jugul celor mari, nu vor accepta cu ușurință împărțirea lumii în sfere de influență. Doctrina Monroe, care consfințea hegemonia americană asupra Americilor, a fost recent reîntoarsă în discursul lui Trump, sub denumirea de „Monroe 2.0”, iar viziunea unui „multipolarism” promovată de Putin nu este decât o mască pentru o dominație tot mai mare asupra celor slabi.
„Aceasta ar fi o lume mult mai inegală și mai periculoasă”, avertizează diplomatul german Volker Perthes, subliniind că, în practică, multipolaritatea va lăsa țările mici în fața unei noi forme de dominație.
Însă, în fața acestei tendințe de întoarcere la vechile paradigme de putere, sistemul ONU, chiar dacă tot mai contestat, încă mai reprezintă o soluție incompletă pentru menținerea unui echilibru global. Dar în ce măsură ONU mai poate rămâne relevant în fața acestui val de imperialism, cu state care refuză să se supună regulilor stabilite? La această întrebare răspunsurile sunt din ce în ce mai vagi.
Un alt aspect este faptul că ONU, creată într-o eră în care multe dintre națiunile lumii nu erau nici măcar suverane, a rămas într-o formă care nu reflectă realitățile geopolitice din prezent. Astfel, consensul privind necesitatea unei reforme a ONU este tot mai puternic, dar schimbările sunt blocate de interesele marilor puteri, care refuză să accepte un sistem mai echilibrat.
De-a lungul decadelor, ONU a reușit să adreseze conflicte regionale și a promovat colaborarea în domenii precum sănătatea globală sau protecția patrimoniului cultural. Însă, în fața războaielor actuale – cel din Ucraina sau alte conflicte majore – efectele sistemului ONU devin tot mai irelevante, iar autoritatea acesteia este tot mai contestată.
Chiar și în fața unei realități tot mai periculoase, în care marile puteri joacă propriile jocuri de dominație, mulți experți consideră că este prea devreme să renunțăm complet la ONU. „Alternativa este o lume în care câinii se mănâncă între ei”, avertizează Michael Keating, directorul Institutului European pentru Pace.
Deocamdată, rămâne de văzut cum vor evolua marile puteri și ce viitor va avea ordinea internațională. Cert este că lumea se află la o răscruce, iar regula celor puternici, care au tot mai multă libertate de a impune voința, se întoarce cu forță, constată WSJ.