Rolul cheie jucat de Biden în expansiunea NATO spre est, pentru care Putin amenință acum că va invada Ucraina ANALIZĂ

De la prăbușirea URSS și sfârșitul Războiului Rece, multe foste state din lagărul socialist au aderat la NATO, inclusiv Ungaria, Polonia, Cehia și România. Biden, atât în calitate de senator, cât și de vicepreședinte, a susținut în mod repetat acest proces, scrie Business Insider.

„Acesta este începutul a încă 50 de ani de pace”, declara senatorul democrat de Delaware, Joe Biden, în 1998, când Senatul a votat în favoarea extinderii NATO pentru a include Polonia, Ungaria și Republica Cehă.

Biden, membru al Comisiei pentru Relații Externe a Senatului SUA în acele zile, sublinia că adăugarea foștilor inamici din timpul Războiului Rece la alianța militară occidentală echivalează cu „îndreptarea unei nedreptăți istorice impuse polonezilor, cehilor și maghiarilor de către Iosif Stalin”.

În relatarea sa privind votul din Senat, „Washington Post“ l-a descris pe Biden drept „un jucător cheie în efortul de ratificare”. În calitate de președinte al Comisiei de Relații Externe a Senatului, în martie 2008, Biden și-a exprimat mândria „că a contribuit la efortul de extindere a NATO”, adăugând că rămâne la „convingerea că ar trebui să extindem oferta de Aderarea la NATO către orice țară care aplică și îndeplinește criteriile.” La acea vreme, Biden își exprima sprijinul pentru extinderea prezenței NATO în Balcani prin adăugarea Albaniei, Croației și Macedonia ca membri. El a susținut, de asemenea, punerea Ucrainei și Georgiei pe lista de aderare la NATO. Trupele ruse, din ordinele lui Putin, au invadat Georgia doar câteva luni mai târziu, în august 2008. În calitate de vicepreședinte, în 2009, Biden a spus că SUA sprijină demersul Ucrainei de a adera la NATO – indiferent de obiecțiile Rusiei.

Acum, în 2022, președintele rus Vladimir Putin amenință că va arunca Europa într-un nou război tocmai pentru problema pe care Biden a susținut cândva că ar favoriza decenii de pace.

Rămășițele Războiului Rece

Este o criză geopolitică a ostaticilor – și niciuna dintre părți nu dă înapoi. SUA și aliații săi au precizat că politica NATO a ușilor deschise este nenegociabilă, în timp ce Rusia refuză apelurile de a retrage trupele de la granița cu Ucraina.

„Criza actuală dintre Rusia și Ucraina este o temă veche de 30 de ani. Este vorba mult mai mult decât despre Ucraina și posibila sa aderare la NATO. Este vorba despre viitorul ordinii europene creată după prăbușirea Uniunii Sovietice“, spune Angela Stent, membru al Brookings Institution și fost ofițer de informații al SUA. „În anii 1990, SUA și aliații săi au conceput o arhitectură de securitate euro-atlantică în care Rusia nu avea niciun angajament sau miză clară, iar de când președintele rus Vladimir Putin a venit la putere, Rusia a contestat acest sistem”, a adăugat Stent.

Putin a declarat marți că NATO a „escrocat” Rusia, susținând că Moscova „a primit promisiuni că Alianța nu-și va muta infrastructura în Est, nici măcar un centimetru”. Președintele rus a acuzat în repetate rânduri NATO că a încălcat un astfel de angajament, dar experții spun că Putin denaturează istoria pentru a justifica agresiunea împotriva Ucrainei.

„Putin susține că NATO a profitat de slăbiciunea Rusiei după prăbușirea Uniunii Sovietice pentru a se extinde la est, încălcând presupusele promisiuni făcute Moscovei de către liderii occidentali. Dar nu au fost făcute astfel de promisiuni”, susține Steven Pifer, ambasador al SUA în Ucraina din 1998 până în 2000.

Deși este adevărat că SUA, în 1990, au susținut ideea opririi expansiunii NATO către Est în timpul discuțiilor cu Uniunea Sovietică privind reunificarea Germaniei, nu a existat niciodată un acord oficial în acest sens.

Strategia lui Biden pentru a-și păstra moștenirea

Obiectivul administrației Biden este să taie avântul Rusiei la fiecare pas expunându-i planurile prin declasificarea informațiilor de la servicii, iar Putin reacționează atrăgând atenția că această abordare poate isca un conflict, scrie David Sanger în NYT.

De la aprinderea crizei în Ucraina, acum două luni, în momente-cheie, administrația Biden a muncit să-i expună planurile, declasificând informații ale serviciilor despre următorii pași și numindu-l „agresor”.

Pentagonul a declarat public că forțele adunate de Putin în trei direcții ale Ucrainei ar putea acumula 175.000 de soldați sau mai mulți înainte de o invazie - un detaliu ce nu putea fi discernut din imaginile prin satelit.

Apoi SUA au avertizat că Moscova ar pune în scenă o provocare, un atac de tip „false flag” asupra propriilor forțe sau aliați- în scopul de a crea un pretext pentru atac. În cele din urmă, Washington-ul a încurajat serviciile britanice să scoată la iveală planul Rusiei de a instala un guvern-marionetă la Kiev.

Toate acestea sunt componente ale strategiei americane de a le lua fața rușilor într-un domeniu unde Moscova excelează: războiul informațional.

În același timp, au apărut dezbateri cu privire la această perturbare a acțiunilor ruse care au pus problema dacă, procedând astfel, administrația Biden n-ar stârni mai degrabă Moscova decât s-o descurajeze.

Scopul administrației este de a le tăia avântul rușilor la fiecare pas expunându-le planurile pentru a -i obliga să aibă în vedere strategii alternative. Tactica poate avea însă și caracter de provocare într-un moment în care oficialii de informații nu cred că Putin a luat deocamdată o decizie cu privire la invazie.

Avertismentele americane și britanice, insistă oficialii, au la bază ceea ce consideră a fi serii de evaluări credibile ale serviciilor de informații, susținute și de imagini prin satelit și fotografii postate pe Twitter surprinzând forțele masive adunate la granițele Ucrainei.

Strategia semnalelor de alarmă a stârnit deja oarecare disconfort în Ucraina care a obiectat față de caracterizarea SUA a invaziei ca „iminentă” sau probabilă.

„O fac să sune cât mai acut și arzător cu putință”, s-a plâns recent președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Acesta și-a expus punctul de vedere și mai pregnant cu ocazia convorbirii telefonice cu Biden, săptămâna trecută: „În opinia mea, este o greșeală”.

Sursa preocupărilor lui Zelenski este de înțeles - nu vrea să panicheze populația și nici să pună investitorii pe fugă. Consilierii de comunicare ai lui Biden au domolit în consecință discursul, renunțând să mai descrie o invazie rusă ca „iminentă”.

Trimitea un mesaj pe care nu aveam intenția să-l dăm și anume că președintele rus s-ar fi decis deja să invadeze Ucraina, a admis secretara de presă a Casei Albe, Jen Psaki.

Totuși, alți oficiali ai administrației spun că agresivitatea SUA i-a schimbat starea lui Putin care, marți, la o conferință de presă, a acuzat Casa Albă că reînvie o strategie de frânare din Războiul Rece ca apoi să observe că administrația Biden încearcă să-l atragă într-un conflict drept pretext de a declanșa sancțiunile americane contra Rusiei.

„În acest sens, Ucraina însăși este doar un instrument pentru a atinge acest scop. Poate face asta în mai multe feluri, atrăgându-ne într-un conflict armat ca apoi, cu ajutorul aliaților din Europa, să forțeze introducerea acelor sancțiuni aspre despre care se vorbește acum în SUA”, a comentat președintele rus.

Dar Putin a atras atenția multora din cadrul administrației Biden mai ales prin ceea ce a omis să spună. El nu a lansat niciun fel de amenințări cum că NATO sau SUA ar trebui să se conformeze solicitărilor sale sau că se simte obligat să apeleze la misterioasele „mijloace tehnico-militare”.

Posibil să fie o omisiune temporară, scrie analistul.

Putin nu a omis însă să remarce că răspunsurile americane și ale alianței, care s-au scurs în presă, nu au abordat deloc preocupările sale fundamentale, sugerând în schimb că există timp pentru diplomație - o schimbare dramatică de ton de când a subliniat că dorește „garanții scrise” și asta imediat.

Fostul ambasador SUA în Ucraina, William B. Taylor Jr, spune că, din punctul său de vedere, postura mai agresivă a lui Biden - o trecere de la descurajare pasivă la un activă - dă roade.

„Cred că Putin a clipit deja într-un fel” spune acesta, adăugând că președintele rus și-a luat o postură intimidantă, dar a mers prea departe, iar „acum caută o cale de ieșire”.

O viziune a experților ruși, atât din cadrul guvernului rus cât și din afară, spun că e puțin probabil ca negocierile prelungite privind controlul reciproc al armelor sau limite privind mișcările de trupe și transparența exercițiilor să fie satisfăcătoare pentru Putin, pentru că el ar aștepta concesii concrete înainte să fie convins să se retragă de la granița cu Ucraina.

Cum poate amenința Rusia din Niger flancul sudic al NATO

În noua eră a rivalității între marile puteri, Africa este unul dintre locurile în care Statele Unite pierd. Rusia câștigă rapid teren în Niger, iar consecințele acestui fapt s-ar putea...

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...