Singurul lucru care nu este controversat în legătură cu Donald Trump este modul în care a câștigat cel de-al doilea mandat. În ciuda sondajelor care indicau o diferență aproape insesizabilă și temerilor legate de o așteptare îndelungată a rezultatelor alegerilor, Trump a fost declarat câștigător miercuri dimineața devreme.
Spre deosebire de 2016, de data aceasta a câștigat atât votul popular, cât și Colegiul Electoral, îmbunătățindu-și marjele în aproape toate categoriile demografice. Republicanii au obținut o majoritate solidă în Senat, cu 53 de locuri, și au păstrat controlul Camerei Reprezentanților. Pentru restul lumii, imaginea ar trebui să fie clară: mișcarea „Make America Great Again” (MAGA) a lui Trump va defini politica externă a Statelor Unite pentru următorii patru ani, scrie Foreign Affairs.
Pentru cine a urmărit atent primul mandat al lui Trump, politica sa externă nu mai reprezintă o surpriză. Cei care sunt familiarizați cu modul în care Donald Trump face politică știu deja ce așteptări să aibă de la al doilea mandat. Totuși, există trei mari diferențe ce vor marca politica externă americană sub Trump 2.0. În primul rând, Trump vine la putere cu o echipă de securitate națională mult mai omogenă decât în 2017. În al doilea rând, lumea din 2025 va fi cu totul diferită de cea din 2017, iar în al treilea rând, actorii internaționali vor înțelege mult mai bine cum joacă Trump la nivel global.
Trump nu este un novice în politica externă. Din prima zi în care a pătruns în arena politică, viziunea sa a fost clară: America trebuie să își regăsească locul într-o lume care s-a schimbat semnificativ, dar care, în opinia sa, s-a dovedit adesea a fi mai mult un inamic decât un aliat. Ordonând reducerea importurilor, limitând imigrarea, dar deschizând larg ușa pentru investițiile străine, Trump a reconfigurat viziunea clasică americană asupra comerțului și securității. De asemenea, un alt element de noutate a fost și politica „America first”, care nu presupune doar o izolare economică, ci și o reevaluare a relațiilor cu cei care, în opinia sa, profită de pe urma SUA.
Trump a fost mereu un susținător al unei politici externe mai agresive, bazate pe amenințări și presiuni economice. De multe ori, administrația sa a folosit sancțiuni economice, a aplicat taxe punitive și a discutat despre creșterea acestor tarife pentru a obține concesii din partea altor națiuni. Totodată, Trump a apelat și la abordări mai nonconformiste, de tipul „teoriei nebunului” – amenințări spectaculoase care ar avea menirea de a intimida adversarii și de a forța negocieri avantajoase. În același timp, Trump practică și o viziune tranzacțională asupra politicii externe, fiind dispus să lege diverse probleme între ele pentru a obține concesii economice. De exemplu, în cazul Chinei, Trump a demonstrat o disponibilitate constantă de a face concesii pe alte teme – reprimarea din Xinjiang, arestarea unui director executiv al Huawei – în schimbul unui acord comercial mai bun, notează Foreign Affairs.
Dacă, în primul mandat, Trump a fost văzut de mulți ca un jucător impulsiv, cu dese schimbări de personal și o abordare haotică, lucrurile se vor schimba semnificativ în următorii patru ani. Trump va veni cu o echipă mult mai unită, cu mai puțină opoziție din partea celor care vor face parte din noua echipă. De asemenea, instituțiile care ar fi putut contracara inițiativele sale, precum Congresul și instanțele judecătorești, vor fi mult mai favorabile abordării sale. Trump a anunțat deja intenția de a „curăța” administrația de cei care nu îi împărtășesc viziunea, utilizând măsuri precum reclasificarea funcțiilor publice în posturi politice, prin „Programul F”.
Cu toate că Trump va avea o echipă mai omogenă și o mai mare libertate de mișcare în plan intern, provocările externe sunt cu totul altă poveste. Statele Unite sunt deja angajate într-o serie de conflicte internaționale dificile – Ucraina, Gaza, Afganistan – iar Trump va trebui să facă față acestor crize, care ar putea compromite grav politica sa de retragere din conflictele externe. De exemplu, retragerea din Afganistan din 2021 a fost un dezastru pentru imaginea SUA în lume și Trump știe că o evoluție similară în Ucraina ar pune în pericol nu doar prestigiul SUA, ci și poziția sa internă. De asemenea, în Gaza, unde Trump susține un război total împotriva Hamas, este puțin probabil să obțină o victorie rapidă și clară, iar acest conflict riscă să îndepărteze mulți dintre partenerii SUA din regiune.
Reîntoarcerea lui Trump la Casa Albă va accelera un proces care a început deja sub administrațiile anterioare: sfârșitul excepționalismului american. De la Truman până la Biden, președinții americani au susținut ideea că valorile democratice ale SUA sunt esențiale pentru politica externă a Americii. Promovarea democrației și apărarea drepturilor omului au fost teme centrale ale diplomației americane, iar acest lucru a contribuit la poziția privilegiată a SUA în lume. Dar sub Trump, aceleași valori vor deveni un subiect de ironie și critică.
În primul său mandat, Trump a sugerat deja că nu există nicio „puritate” morală absolută, declarând că „avem mulți ucigași, ce credeți, țara noastră e chiar atât de inocentă?”. În 2024, însă, odată cu câștigarea unui al doilea mandat, Trump va consolida acest discurs și va proiecta o Americă ce nu mai caută să fie un exemplu de moralitate în lume, ci mai degrabă o superputere care își urmărește în primul rând interesele economice și strategice.
Ce înseamnă asta pentru restul lumii? Nu mai putem vorbi despre o excepție americană, nu mai putem vorbi despre SUA ca despre „lumina călăuzitoare” a lumii democratice. În schimb, Trump 2.0 va construi o Americă pragmatică, mai cinică, concentrată pe propriile sale nevoi și pe consolidarea puterii sale interne, indiferent de costurile externe. Iar lumea va trebui să se obișnuiască cu această schimbare radicală de paradigmă, conchide Foreign Affairs.