Trump și Noua Ordine Mondială

Cine crede că un pisoi poate să urle ca un lup într-o haită de lupi?

Izolaţionismul şi imprevizibilitatea măsurilor de securitate, slăbirea relaţiei dintre SUA şi UE, dar şi reducerea sprijinului pentru Ucraina pe fondul recentelor „negocieri” dintre preşedintele american Donald Trump şi preşedintele rus Vladimir Putin obligă la profunde reflecţii. Potrivit „Open Sources” / thediplomaticaffairs.com, „În mijlocul acestui haos (…) conflictul ruso-ucrainean în curs complică și mai mult situația, Moscova aparent fiind pregătită să exploateze instabilitatea din România în avantajul său.”

Dar ce facem, potrivit unui distins confrate, dacă Europa nu ne vrea, SUA nu ne vrea? Există posibilitatea să plătim din nou despăgubiri de război ruşilor? Cine crede că Rusia a uitat că noi am cedat sistemul „Patriot” pentru întărirea militară a Ucrainei?

Lumea se schimbă!

În repetate rânduri, am amintit că Noua Ordine Mondială adoptă o nouă filosofie cu privire la definirea propriei puteri! Să fie o simplă întâmplare că SUA exclud Europa din negocierile de pace cu Rusia privind Ucraina, dar precizează că „va fi consultată”? Viitorul necesită un efort comun, bazat pe strategii obiective şi mai puţin pe speranţe „morganice”!

Războiul pentru resurse nu se va încheia curând! Cum pot fi explicate „ambiţiile expansioniste” ale lui Donald Trump, în condiţiile în care lumea are nevoie de pace?

Recent, GeoDef aprecia că „fascinația lui Donald Trump pentru achiziția de teritorii i-a speriat chiar și pe unii dintre susținătorii lui”. Trump a afirmat încrezător că America va „lua Groenlanda”. A promis și că va „recupera” Canalul Panama. Și declară des că și Canada ar trebui să devină al 51-lea stat al SUA. Ba, săptămâna trecută, a revendicat chiar și Fâșia Gaza.

GeoDef oferă un răspuns care ar trebui să trezească interesul agenţiilor de securitate: „Ambițiile expansioniste ale lui Trump sunt mai ușor de înțeles atunci când le încadrăm în tendința mondială. Ceilalți doi conducători de talie globală, pe care el pare a-i considera cu adevărat egali – Vladimir Putin și Xi Jinping – văd și ei expansiunea teritorială ca pe un obiectiv național esențial, dar și ca pe o piesă în palmaresul măreției lor personale”.

În aceste condiţii, cât de adevărat este că pacea devine o poveste?

Cât de mult contează administrația americană pentru România?

Din punct de vedere economic, „România începe să simtă tremurul acestei instabilităţi. Încrederea investitorilor scade, iar semnele timpurii ale unei recesiuni economice apar. Spectrul tulburărilor politice se profilează, amenințând să deraieze progresul și dezvoltarea în regiune”, potrivit „Open Sources” / The Diplomatic Affairs.

În acest context, o guvernare Trump are atât avantaje, cât și riscuri pentru România, în funcție de prioritățile politice și economice. Un avantaj poate fi faptul că Trump susține exploatarea gazelor și petrolului, iar România ar putea beneficia de investiții americane în sectorul energetic, inclusiv în Marea Neagră.

Cum va reuşi, însă, România să îşi „apere” interesele naţionale în faţa marilor puteri?

Dintre riscurile majore care pot cuprinde şi România, pot fi amintite imprevizibilitatea păstrării măsurilor de securitate, dar şi slăbirea relaţiei dintre SUA şi UE, pe fondul reducerii sprijinului pentru Ucraina.

În orice caz, Donald Trump deschide oportunități, dar şi riscuri prin redesenarea relaţiilor cu Rusia.

Dacă este adevărat că SUA manifestă interes pentru Vestul Europei, în timp ce Rusia reintră în „drepturile de influență” pentru Estul Europei, care va fi viitorul României?

Aşa cum am mai amintit, fără să ne rezumăm la „Ping Fa” – Arta războiului, nevoia de soluții pragmatice, concrete se resimte tot mai puternic.

Am întrebat în repetate rânduri în social-media și întreb și astăzi: De ce mor oameni nevinovați în Palestina și în Israel? Cine are nevoie de războiul din Ucraina? Pe cine supără pacea? Suveranitatea unei țări mai poate fi apărată?

În aceste condiții, ce mai înseamnă „România normală”?

Anxietatea socială devine din ce în ce mai mult o realitate şi în ţara noastră. Dar să vorbim de „suveranism” şi „riscuri”, fără să respectăm Constituția României şi să ne apărăm interesele naţionale, ar însemna să devenim „complici” la manipulare şi dezinformare!

Ce înseamnă „România, stat suveran”? Cine are interesul să promoveze suveranismul drept naţionalism extrem? Cât va mai dura până când, alături de suveraniști, vor fi condamnaţi public „naţionaliştii şi independenţii”? De fapt, pe cine deranjează Constituţia României? Potrivit art. 1, alin. 1 din Constituția României: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), suveran înseamnă „care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă” și, în ceea ce privește statele sau popoarele, „care se bucură de suveranitate”!

Să însemne o dovadă de normalitate „antisuveranismul” promovat de decidenții politici subordonați intereselor străine? În aceste condiții, îmi este foarte greu să înțeleg cum votul a peste 2 milioane de români a fost anulat pe baza unor „suspiciuni subrede ale unor agenții de informații”, după cum declară vicepreședintele american J.D. Vance la Conferința de Securitate de la München, din 14 februarie 2025!

Nu cumva „antisuveranismul” înseamnă un atac la democrație? Gabriel Oprea, fost ministru de interne, ministru al apărării naționale, viceprim-ministru pentru securitate națională și prim-ministru interimar al Guvernului României, are curajul să declare că a fi suveran nu înseamnă a fi naționalist extremist sau violent. „Dumnezeu, Patrie, Familie, Onoare” reprezintă sistemul de valori al militarilor și polițiștilor activi, în rezervă și retragere!

Cum poate fi explicat faptul că unii dintre decidenții politici „își asumă explicit orientarea euroatlantică”, dar resping suveranismul?

Cine nu respectă Constituția României?

SUA și Rusia apără democrația?

Cum poate fi explicată atitudinea vicepreședintelui american J.D. Vance, care a dat o palmă celor agățați de „ciolanul puterii”, apreciind că „dacă democrația românească poate fi distrusă cu câteva reclame digitale pe TikTok, atunci ea nu a fost foarte puternică la început”?

Considerând declarația vicepreședintelui american, cine se face vinovat de subminarea și diluarea democrației în România? Să fie „statul paralel” mai puternic decât suveranitatea poporului, care, în fapt, definește democrația?

Suveranismul aduce războiul?

Personal, nu cred că o posibilă guvernare „suveranistă” poate să izoleze țara noastră, așa cum nu cred nici în încercarea disperată a unui semidoct cu pretenții guvernamentale, care nu se rușina să declare că „nu este important ca România să se ocupe de interesele sale naționale, mai important fiind orientarea noastră spre valorile europene”!

Ce înseamnă valorile europene în condițiile în care România a ajuns, din producător de bunuri exportate în întreaga lume, un consumator de produse cu o calitate îndoielnică, dar cu prețuri la reducere? Pe cine deranjează suveranitatea României, în condițiile în care a dovedit că rămâne angajată în parteneriate strategice cu NATO, UE și cu SUA?

România nu are o politică externă activă, rolul jucat în diplomația mondială fiind unul timid! Dacă „economia” duduie în capul unora dintre guvernanți, cu focul întreținut de sutele de miliarde de dolari împrumutați de la băncile străine, cu dobânzi amețitoare, ce au făcut și ce fac guvernanții pentru minoritățile române, care nici măcar în biserică nu au voie să își țină slujba de Crăciun în limba română? Cine îi mai apără pe românii împinși de sărăcie și corupție să plece din țară, la muncă în străinătate, dar numiți, în mod nedrept, de presa internațională „sclavii Europei”?

Cine este „dușmanul din interior” care încearcă să șteargă conștiința națională și identitatea românilor? Cine are „misiunea” să calce în picioare Constituția României și să asocieze, cu rea-credință, suveranitatea țării cu „populismul, izolaționismul, conspiraționismul, antisemitismul, xenofobia și dimensiunile totalitare”?

Lunile viitoare vor fi decisive pentru viitorul nostru!

S-a gândit cineva la redeschiderea relațiilor dintre SUA și Rusia? Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de lege, este bine să lăsăm deoparte ambițiile politice, concurența neloială și să gândim împreună la România de mâine! Indiferent de culoarea politică, datoria noastră față de țară nu trebuie uitată, iar importanța relațiilor cu NATO, UE și SUA reprezintă o garanție pentru viitorul nostru.

Noua Ordine Mondială implică democrații puternice, dar și interese pe termen mediu și lung!

Cine mai are nevoie de România?

Tot mai des auzim că România este o „țară de mâna a treia”!

România a fost ultima țară admisă în Schengen! România a fost umilită de nenumărate ori, în mod nedrept!

Să fie încă o dovadă a „dușmanului din interior” absența României la summit-ul de criză de la Paris? Cum poate fi explicat faptul că, în grupul de lucru reunit deja la Riad, în Arabia Saudită, pentru pregătirea întâlnirii dintre Donald Trump și Vladimir Putin, sunt cooptați experți unguri și polonezi, în timp ce experții români au fost din nou ignorați?

Ce rol va reveni României la masa marilor puteri, după ce și-a făcut cunoscută poziția de „furnizor de ajutor pentru Ucraina, centru de antrenament pentru piloți F-16 de la Kiev și actor principal în încercarea de a demina Marea Neagră”? Cine declara, după ce a revenit de la Washington, cu o șapcă primită cadou, că România este un furnizor de securitate la nivel regional și euroatlantic?

Ce am învățat din toate acestea?

România, încotro?

Nicolae Radu a ocupat functii importante in sistemul national de securitate precum: Sef Centru de Expertiza Psihologica in cadrul SPP, Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".

Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti.

Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare "Carol I".

In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Convorbirea telefonică Trump-Putin: un obiectiv ratat

Mult așteptata conversație telefonică dintre președinții american și rus, Donald Trump și Vladimir Putin, a rămas în mare parte neconcludentă, spun experții. Precondițiile Rusiei...

Cedare sau război? Trump avertizează Iranul

Tensiunile dintre SUA și Iran sunt în creștere. Washingtonul cere Teheranului să nu mai susțină grupurile proxy și să renunțe la programul său nuclear. Însă Teheranul rămâne suspect...