Deși s-au înregistrat progrese în reducerea concentrațiilor unor poluanți atmosferici, aerul pe care îl respirăm și zgomotul constant din orașe rămân probleme critice în Uniunea Europeană, arată un raport publicat pe 15 ianuarie de Curtea de Conturi. În fiecare an, poluarea aerului cauzează cel puțin 250.000 de decese premature, iar expunerea prelungită la zgomot excesiv contribuie la alte 12.000 de decese și 48.000 de cazuri de boli cardiace, însă din cele 450 de milioane de persoane care trăiesc în UE, aproape 300 de milioane trăiesc în mediul urban și sunt expuși la riscuri similare.
Unul dintre avertismentele Curții este că obiectivul „zero poluare sonoră” până în 2030 este puțin probabil să fie atins, iar efectele negative asupra sănătății și biodiversității continuă să se acumuleze.
Mai mult, arată ultimele date, deși standardele stricte planificate pentru 2030 necesită un efort foarte ridicat din partea statelor membre pentru a fi puse în practică și aduce rezultate sustenabile, implementarea măsurilor este deosebit de inegală, în funcție de țară.
România nu face excepție de la aceste tendințe. Orașele noastre, de la București la Cluj-Napoca sau Iași, împărtășesc provocări comune cu metropole precum Atena, Barcelona sau Cracovia, subliniate în raport: poluarea generată de transport, incinerarea necontrolată a deșeurilor sau utilizarea combustibililor solizi pentru încălzirea locuințelor. Totuși, în timp ce alte state europene au implementat programe coordonate de reducere a poluării, măsurile din România rămân insuficiente sau prost monitorizate.
„Am obținut unele progrese în lupta împotriva poluării urbane. Ar fi însă o mare greșeală să ne culcăm pe lauri”, a declarat Klaus-Heiner Lehne, membrul Curții responsabil de audit. „UE și statele sale membre trebuie să realizeze că obiectivele ambițioase stabilite nu vor putea fi atinse fără eforturi suplimentare considerabile.”
Zgomotul constant al traficului, aerul greu respirabil în zilele toride și aglomerația cotidiană reprezintă, pentru mulți dintre noi, doar zgomot de fundal. În realitate, toate fac parte dintr-o problemă de sănătate publică ignorată și extrem de complexă. Potrivit raportului special „Poluarea urbană în UE. Orașe cu aer mai curat, dar tot zgomotoase”, publicat de Curtea de Conturi Europeană, trei sferturi dintre cetățenii UE locuiesc în zone urbane, fiind expuși zilnic la efectele nocive ale aerului contaminat și ale zgomotului ambiental.
„Organizația Mondială a Sănătății recunoaște că poluarea atmosferică și cea fonică reprezintă două dintre cele mai mari amenințări de mediu la adresa sănătății umane”, se arată în raport. Aerul poluat provoacă, anual, sute de mii de decese premature, iar expunerea prelungită la zgomot excesiv este asociată cu boli cardiovasculare, tulburări de somn și probleme de sănătate mintală. Aceste realități sunt amplificate de nivelul redus de conștientizare al cetățenilor și de inegalitățile între orașe în aplicarea soluțiilor.
„Poluarea aerului constituie unul dintre cele mai mari riscuri legate de mediu pentru sănătatea umană”, subliniază Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit raportului, expunerea prelungită la poluanți atmosferici, precum particulele fine PM2,5 sau dioxidul de azot (NO2), contribuie la apariția unor afecțiuni severe: boli respiratorii cronice, atacuri cerebrale și cancer pulmonar. Luate mai detaliat, astfel, statisticile sunt alarmante: în 2021, spun datele raportului, 253.000 de persoane din UE au murit prematur din cauza poluării aerului cu particule în suspensie, iar alte zeci de mii din cauza expunerii la dioxid de azot sau ozon. „Expunerea la niveluri ridicate de poluare a aerului contribuie, de asemenea, la alte probleme de sănătate, cum ar fi astmul, bolile cardiace ischemice și tulburările cognitive”, se mai precizează în document.
Pe lângă aerul poluat, zgomotul ambiental reprezintă a doua mare provocare de mediu pentru populația urbană. Traficul rutier, feroviar și aerian generează poluare fonică, care afectează mai bine de 20% din locuitorii UE. Expunerea constantă la zgomot excesiv este asociată cu 12.000 de decese premature anual și peste 48.000 de cazuri noi de boli cardiace.
Raportul evidențiază și o altă dimensiune adesea ignorată, și anume impactul poluării fonice asupra biodiversității. „Poluarea fonică afectează capacitatea păsărilor de a comunica, forțând multe specii să părăsească zonele urbane”, ceea ce contribuie la pierderea diversității biologice în orașe.
În cazul României, raportul arată că țara noastră se confruntă cu provocări majore în gestionarea poluării atmosferice, în special din cauza utilizării pe scară largă a combustibililor solizi pentru încălzirea locuințelor, adică, practic, arderea de lemn și cărbune, ubicuă încă în multe zone urbane mici, își spune masiv cuvântul asupra calității aerului, din cauza emisiilor de particule fine în suspensie (PM10 și PM2.5), care reprezintă un risc direct pentru sănătatea populației. Deși țara noastră raportează periodic date privind calitatea aerului prin rețeaua națională de stații de monitorizare, punerea în aplicare a măsurilor de reducere a emisiilor rămâne un punct slab, conform evaluărilor recente.
Uniunea Europeană a adoptat în ultimii ani norme stricte pentru a combate poluarea aerului și zgomotul ambiental, considerate esențiale pentru bunăstarea cetățenilor. Două directive majore reglementează calitatea aerului: Directiva privind calitatea aerului înconjurător (2008/50/CE) și Directiva privind angajamentele naționale de reducere a emisiilor (NEC). Acestea stabilesc limite pentru cei mai nocivi poluanți – PM2,5, NO2, SO2 – și obligă statele membre să elaboreze planuri pentru îmbunătățirea calității aerului în caz de depășire a valorilor permise.
„Comisia estimează că valoarea sprijinului UE direcționat către obiectivele pentru un aer curat se ridică la aproximativ 46,4 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 și la 185,5 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027”, subliniază raportul. Totuși, implementarea efectivă a acestor norme variază semnificativ. De exemplu, poluarea fonică este reglementată doar parțial prin Directiva din 2002 privind zgomotul ambiental, care nu include limite obligatorii pentru nivelurile de zgomot. Această lacună legislativă explică de ce măsurile de reducere a poluării fonice sunt adesea tratate superficial în multe orașe europene, inclusiv în cele analizate în raport.
Mai mult, Pactul Verde European a stabilit obiective ambițioase pentru 2030, incluzând o reducere cu 55% a impactului poluării aerului asupra sănătății și cu 30% a populației expuse cronic la zgomotul de transport. Cu toate acestea, „obiectivele UE nu sunt obligatorii pentru statele membre”, fapt ce limitează eficiența inițiativelor în lipsa unei voințe politice puternice la nivel național.
În ceea ce privește soluțiile posibile, raportul Curții de Conturi Europene subliniază, de exemplu, că reducerea poluării fonice este deosebit de importantă, în ierarhia priorităților. Fixarea unor limite clare pentru zgomot, similare cu cele pentru calitatea aerului, ar asigura o mai bună protecție a sănătății cetățenilor, spun specialiștii.
O altă recomandare este modernizarea infrastructurii de transport și încurajarea utilizării mijloacelor de transport durabile. UE pune la dispoziție fonduri generoase pentru promovarea transportului public ecologic și reducerea emisiilor din sectorul transporturilor, dar pentru a accesa aceste fonduri, autoritățile locale trebuie să fie receptive la planificarea și implementarea unor proiecte deosebit de complexe pentru care, pur și simplu, deseori nu există destul interes, mai ales la noi în țară.
Iar în acest sens, educația publicului joacă, de asemenea, un rol important. Creșterea conștientizării cu privire la impactul poluării asupra sănătății și asupra mediului ar putea încuraja cetățenii să adopte comportamente mai prietenoase cu mediul. Un exemplu deosebit de elocvent este simpla reducere a utilizării autoturismelor personale în favoarea transportului public sau a mijloacelor alternative, cum ar fi bicicletele electrice. Până la o „trezire” în masă a interesului autorităților atât pentru campanii de conștientizare în rândul publicului, cât și pentru proiecte stufoase, care necesită un angajament de lungă durată, cu rezultate poate mai dificil de cuantificat electoral, oamenii de rând au ocazia să facă mici schimbări la nivel individual care ar putea să atragă o schimbare, cu pași mici, din interior, de la individ, către societatea în ansamblu.