De ce susținerea României pentru Ucraina nu este la fel de puternică ca a Poloniei. ”Este văzută în mod fundamental de statul român drept un competitor”

Expertul în relații internaționale Oana Popescu Zamfir face o analiză a motivelor care au dus la o percepție slabă a susținerii României față de Ucraina, în comparație cu alte state, precum Polonia.

Într-o postare pe Facebook, Zamfir notează principalele divergențe care au dus la o relație ”dificilă” între București și Kiev.

Fii la curent cu cele mai noi informații LIVE despre războiul din Ucraina

”Vad ca se mira lumea ca Romania nu sustine Ucraina cum o fac Polonia, balticii si altii.

Exista o explicatie foarte simpla, formata din doua motive (si jumatate):

1. Romania se teme de Ucraina. Geopolitic vorbind, Ucraina e o tara imensa, a doua dupa Rusia ca marime in estul Europei, unde suntem si noi, cu populatie dubla decat a Romaniei, mai mare decat Polonia. Importanta geostrategica a Ucrainei este uriasa. Ucraina, de asemenea, a fost o tara cu care Romania a avut in general relatii ostile sau macar dificile (printre dispute: statutul minoritatii romanesti din Ucraina, Bucovina de Nord, platoul continental si rezervele de hidrocarburi din jurul Insulei Serpilor, canalul Bistroe, creantele de la combinatul din Krivoi Rog).

Ei sunt slavi, au fost mereu in 'sfera de influenta' rusa sau estica, mai degraba decat occidentala, spre deosebire de Romania (pentru noi, statutul central-european al Ucrainei pe vremea cand era mai degraba in imperiul si 'sfera de influenta' poloneza au o relevanta f mica). Nu le stim limba, cultura, nu ne cunoastem intre noi, nu am avut relatii.

O Ucraina inarmata sau puternica reprezinta un risc major pentru Romania: de la trafic de arme regional si crima organizata, la concurenta comerciala si strategica. Asadar o tara cu populatie si valori mai degraba estice decat occidentale ar putea fi un competitor redutabil pentru Romania si influenta ei in estul Europei. Noi ne uitam si la Polonia cu mixed feelings: avem multe in comun, suntem parteneri strategici, dar nu ne convine ca sunt mai influenti decat noi. Ne-am impacat cu asta spunandu-ne ca ei sunt influenti in nord-est, iar noi in sud-est (Marea Neagra).

Ucraina este insa mai relevanta la Marea Neagra decat noi (energie, porturi, rute comerciale, instalatii militare si pozitii-cheie). Pentru Romania, asadar, idealul ar fi o Ucraina ancorata in Europa pe cat posibil (UE/ NATO - deci incorsetata de regulile si deciziile colective ale acestor organizatii, iesita din sfera de influenta rusa si dependenta de Vest) - dar nu prea puternica. Cu alte cuvinte, noua ne-ar fi convenit cel mai mult o Ucraina stabila, angrenata in procesul de aderare la UE (cat sa fie monitorizata si silita sa sufere transformari pro-occidentale), un proces care avea sa fie de durata, astfel incat chiar si daca ajungea si ea sa adere vreodata (not?), sa fie putin probabil sa ne depaseasca pe noi la toti indicatorii.

Repet: Ucraina este vazuta in mod fundamental de statul roman drept un competitor. De aici sustinerea mai palida. Noi sustinem extinderea UE, dar nu neaparat in mod grabit a Ucrainei; sustinem raspunsul la agresiunea Rusiei, dar nu ne convine inarmarea Ucrainei, etc. Mare parte din aceasta atitudine vine din paralizia statului roman si incapacitatea lui de a produce solutii noi la situatii noi, de a lucra cu scenarii multiple, de a inova, etc. Asa ca ramanem pe dimensiunile: sustinem raspunsul la agresiunea Rusiei - sustinem refugiatii - sustinem extinderea UE si NATO... dar cam atat si fara eforturi iesite din comun.

Acestea fiind spuse, diplomatia romana are si dreptate pe alocuri, chiar in locuri importante, desi a) se manifesta gresit si b) confunda analiza pe termen mediu/lung cu cea pe termen scurt: Ucraina chiar e un competitor pt Romania, fie ca vrem, fie ca nu. Ucraina chiar e un stat cu probleme interne majore si o istorie de relatii necooperante cu vecinii (to say the least! vezi intretinerea problemelor din Transnistria, subminand Chisinaul). Ucraina ne-a bagat bete-n roate la greu intotdeauna.

Daca pe UE o apuca entuziasmul si trateaza Ucraina in mod privilegiat in materie de acces in Uniune doar pentru ca e atacata acum de Rusia, face o greseala fundamentala: printre altele, judecand dupa experiente similare in alte locuri pe glob, statele care patimesc agresiuni externe pe care le resimt ca profund asimetrice si se simt abandonate/ tradate de comunitatea internationala, ajung sa se comporte oportunist; Ucraina post-conflict va cere mereu Vestului cate ceva (fonduri pt reconstructie, favoruri politice, sustinere a parcursului european), drept compensatie pentru ce au patit, fiind in acelasi timp foarte putin dispusa sa faca reforme sau sa se comporte 'occidental'. Vestul a mai facut greseli de genul asta, iar Romania, care a practicat si ea 'sportul' asta, in care trisezi cat poti si incerci sa ii fraieresti pe aia de la Bruxelles, stie la ce sa se astepte.

Asadar: nu e totul gresit. E insa fundamental gresit ca ne subsumam intreaga reactie acestor elemente, in loc sa ne preocupe intai de toate eficienta in prezent in materie de pushback al Rusiei, luandu-ne cat mai multe masuri, desigur, sa nu generam consecinte nedorite. Nu e insa atat de grav, nejustificat si de neiertat pe cat crede toata lumea.

Btw, in sensul asta, mai cititi si presa poloneza critica la adresa guvernului si mai invatati si voi ca polonezii le stiu foarte bine cu PR-ul si cu spectacolul. Mers la Kiev, facut parada, promis avioane (in public, nu asa, oricum)... In realitate Varsovia face mult mai putin decat pare daca te iei dupa poze. Nu va mai duceti pe fente, cum s-ar zice, ca sunt multe. Sunt mult mai buni decat noi, dar fac si tampenii cu duiumul.

2. prioritatea noastra e in general stabilitatea regionala, coeziunea Vestului, etc., dar nu consideram ca in mod particular Ucraina in sine e prioritatea Romaniei. A fost dintotdeauna o prioritate pentru Polonia cum e Moldova pentru noi, au cu totul alta relatie, iar noi nu avem si nu consideram ca e cazul sa avem initiativa, imaginatie, viziune, capacitate, pe subiectul asta. Mai mult nu prea putem, pentru ca atat ne tin resursele (intelectuale, administrative, umane, financiare) si nici nu consideram ca e cazul sa ne intrebuintam in plus - o fac altii, bravo lor. Noi executam tot ce se decide in materie de securitate regionala, dar nu initiem, nu facem eforturi peste ce ni se cere.

2bis. In materie de persoane in miscare (people on the move; refugiati, migranti, etc.), am mers mereu pe varianta minimei rezistente: "Slava Domnului ca nu vor sa ramana, nici noi nu vrem, ca ne complicam viata; de ce sa muncim si sa punem presiune pe sistem, daca putem sa nu, mai ales daca nici ei nu vor in Romania?" Asta sta la baza acelui "nu-i invitam" initial din partea statului roman. Nu am fost, nu suntem asa mult si sigur nu am vrea sa devenim o tara de destinatie, daca nu e musai. Din nou: pentru ca nu avem un plan pentru asa ceva si nici chef sa facem unul, pentru ca riscam sa ne destabilizeze un flux masiv, din moment ce noi nu avem un plan, pentru ca nu stim sa gestionam relatiile cu societatea, ca sa preintampinam efecte nedorite, etc. Si n-am avut niciodata o abordare de politica externa si securitate bazate pe dimensiunea umanitara, ci securitara (ceea ce e problematic si pt democratia interna, pt ca suntem obsedati de securitate).

Deci: nu ne duce capul mai mult, ceea ce e nasol, nu suntem proactivi, asteptam sa ni se spuna ce sa facem (cum a fost si cand am fost noi 'desemnati voluntari' ca punct de contact cyber pt Ucraina, ca n-a fost nici aia ideea noastra!) si atunci facem. Dar nu totul e concurs de frumusete, nu tot ce fac altii ar trebui sa facem si noi, e adevarat ca avem o manie a omertei maladiva si antidemocratica, dar nici nu trebuie spus totul in public, exista si motive justificate de a nu ne comporta in relatie cu Ucraina precum Polonia si balticii. Ar fi fost bine sa ne prinda criza cu alt guvern si cu un nivel mult mai ridicat de ambitie si performanta si viziune in politica externa? Clar! Dar daca nu le avem, in mijlocul crizei chiar ca nu e cazul sa vedem cat putem sa stretch ourselves thin pana facem o tampenie!

LE: pe principiul “trust me, I’m an expert”, fac o aroganta si pun si poza 🙂 Ca mno, ma ocup de asta de prin 2002-2003, spre deosebire de cei care au descoperit Ucraina acum vreo 55 de zile”, notează Oana Popescu Zamfir.

Eroina Ana Bogdan, după miracolul cu Ucraina: ”Cea mai mare bucurie în ultimii ani”

Jucătoarea de tenis Ana Bogdan a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că obţinerea calificării la turneul final al Billie Jean King Cup în meciul cu Ucraina reprezintă cea mai...

Eroinele României, luate la întrebări pe teren: ”Suntem aici de 7 ore! Ce veți face la Sevilla?” VIDEO

Echipa României s-a calificat în premieră la turneul final al Billie Jean King Cup, după ce a învins Ucraina cu scorul de 3-2, sâmbătă, la Fernandina Beach (Florida), printr-un punct adus...