Ce-o fi asa greu de inteles? Ca nu se face, pur si simplu, sa intri intr-o slujba publica sau sa faci afaceri cu statul atunci cand esti ruda sau te afli in anturajul de intimi al unui oficial de rang inalt?
Poti sa ai toate calitatile din lume, nu poti evita banuiala ca de fapt nu meritele proprii au contat, ci relatia speciala cu respectivul oficial.
In cazul particular al dlui Bogdan Ionescu, reactia din mass-media era previzibila. Te prezinti la un concurs fara contracandidat, se schimba regulamentul concursului dar pe site-ul institutiei este afisat tot regulamentul vechi, esti propulsat la Paris doar la o luna dupa angajarea in minister, (oare cati specialisti s-au bucurat de asa o "lansare"?), parintii tai au fost si/sau sunt cunoscuti ca apropiati si parteneri de afaceri ai sefului respectivei institutii si vii cu pretentia ca lumea sa creada ca ai obtinut postul pentru merite proprii, iata o dovada clara de ipocrizie, ca sa folosesc un eufemism, acum in ajun de Paste.
Calitatile profesionale pe care pretinde si, posibil, le are Bogdan Ionescu, i-ar fi permis un post intr-o societate privata cu un salariu mult mai mare decat isi permite bugetul Romaniei, care si asa functioneaza doar "cuplat la aparate". Si atunci? Care sa fie explicatia?
Probabil exista inca in fiinta poporului roman sindromul "Nicu Ceausescu". In ambele sensuri. Ca daca esti un apropiat al sefilor statului trebuie sa beneficiezi macar de un pasaport diplomatic, de masina oficiala, de secretara si oameni care sa-ti spun zilnic "sa traiti". Fara sa realizezi, decat prea tarziu, ca vei fi taxat de media si populatie exact cu sentimentele cu care a fost taxat Nicu Ceausescu.
Probabil nu intamplator si odrasla lui Gheorghe Pogea si fiica dnei secretar de stat de la acelasi minister s-au bucurat, la pachet, de acelasi tratament.
"Linsajul" mediatic
Acesta este un alt aspect al intamplarii. Are presa dreptul sa "apese" pe detaliile sau aspectele intime ale vietii unei persoane publice? Categoric da. Se intampla si pe alte meleaguri, la fel sau poate chiar mai furibund decat la noi. Acesta este "contractul" nescris pe care il convin cu alegatorii oamenii politici.
Te trimitem la fraiele puterii, calare pe bugetul tarii, avand in mana pixul cu care semnezi contracte, dar trebuie sa te lasi "dezbracat" si urmarit la orice ora. Asta-i conventia! Ca sa verificam ca nu furi si nu trisezi.
Atata timp cat justitia si procuratura nu-si prea fac treaba, (cu exceptia DNA din ultimul timp), atata timp cat cardasiile si coniventele nenorocite au dus o tara binecuvantata de Dumnezeu spre dezastrul bugetar in care ne aflam, prestatia presei si a opiniei publice este necesara si oportuna. Indiferent cat se supara subiectii "linsajelor" mediatice.
A gresit presa in cazul Decebal Traian Remes, Monica Iacob Ridzi, Catalin Voicu, pentru a cita doar trei nume? Nu, de vreme ce parchetele si justitia confirma ce a sustinut presa.
Si mai e ceva. Toate scurgerile din media au probabil ca surse oameni din interiorul puterii, oameni care pun pret pe asanarea morala a mediului nostru politic, oameni care nu judeca doar prin prisma avantajalui de azi, ci se gandesc si la societatea in care vor creste copiii si nepotii nostri. Cinste lor, odata si odata ii vom afla si-i vom cinsti cum se cuvine.
Dar atunci ce putem spune despre mogulii de presa, despre campaniile media orchestrate spre un scop binedefinit? Ca sa fie si mai clar, campania de presa impotriva candidatului Traian Basescu, cu un film, trucat sau nu, repetat obsesiv, zile intregi, la anumite televiziuni, a fost legitima sau nu?
In primul rand, ca nu toate institutiile media s-au pretat la un astfel de "joc".
Cine a vrut sa se informeze a avut surse alternative in media scrisa, online si chiar in televiziuni. Pe urma populatia, in speta alegatorii, vede si intelege ce se intampla, dovada si rezultatul alegerilor la prezidentiale. Care rezultate isi pot avea explicatia si in nefericitul experiment EBA, precursor al celui de azi, mai degraba decat in "linsajul" mediatic.
Asta nu inseamna ca nu exista ziaristi cumparati, trusturi de presa care duc o anume politica, departe de deontologia jurnalistica. Doar ca peisajul media nu mai este unul ce poate fi corupt sau cumparat in totalitate.
Vor exista intotdeauna si ziaristi care spun adevarul. Semn al maturitatii societatii noastre.