Repolitizarea functionarilor publici a mai facut saptamana aceasta un pas important odata cu decizia lui Emil Boc de a-si alcatui un corp de control fidel.
Premierul a fost acuzat de abuz impotriva celor 61 de functionari pusi pe liber. Prim-ministrul s-a aparat, pana la un punct justificat, ca nu poate verifica actele fostului guvern cu fidelii fostului guvern.
Formula aleasa de el pentru ceea ce presa a numit epurare este obisnuita pentru cei care vor sa scape de anumiti oameni pastrand o aparenta de legalitate.
Corpul de control al Guvernului a fost desfiintat, a aparut noul Corp de control al primului ministru (CCPM), cu alta organigrama, care va fi umpluta de la zero. Din 68 de angajati au fost pastrati doar 7, restul sunt cu totul noi.
Justitia va decide daca acest artificiu a evitat abuzul, dar nu acesta este fondul problemei. Ceea ce ar trebui sa ne preocupe mai mult decat soarta fostilor angajati ai corpului de control, cu o prestatie foarte discutabila, este politizarea tot mai accentuata a functiei publice, ilustrata pefect prin decizia si chiar argumentatia lui Emil Boc.
Potrivit Ordonantei de Urgenta 3/2009, personalul corpului de control "este incadrat numai pe baza increderii acordate de primul-ministru si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate. Retragerea increderii are ca efect revocarea incadrarii, precum si eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca, dupa caz.".
Semnatarii angajamentului promit sa respecte "cu strictete legislatia in vigoare, Regulamentul de organizare si functionare al SGG - CCPM si normele emise in temeiul acestuia, precum si orice dispozitie a primului-ministru, a sefului corpului de control si a ordonatorului principal de credite".
Contractele lor de munca vor fi valabile doar cat dureaza mandatul premierului, adica vor pleca odata cu el, precum o garda pretoriana.
Modelul angajamentului si al contractelor este luat dupa cel al consilierilor de la Cotroceni. Doar ca de aceasta data vorbim despre functionari publici, care au cu totul si cu totul alt statut.
Sau ar trebui sa vorbim despre functionari publici, asa cum au fost cei ai corpului de control desfiintat,, avand in vedere atributiile lor de maxima importanta, intre care: ,,in vederea realizarii functiei de autoritate a Guvernului (CCPM n.r.) controleaza si urmareste activitatea ministerelor agentiilor, autoritatilor administratiei locale, serviciilor deconcentrate, institutiilor publice, oficiilor, departamentelor, comisiilor, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, institutiilor financiar bancare...".
Teoretic, functionarii publici, angajati prin concurs si evaluati pe criterii de competenta, eficienta si corectitudine, sunt apolitici, si nu trebuie sa fie fideli decat legilor statului, in frunte cu Constitutia.
Statutul de functionar public le da angajatilor stabilitate pe post, dincolo de un mandat sau altul. Ei ar trebui sa fie profesionistii fara culoare politica ai guvernarii, punctele stabile ale administratiei de la un mandat la altul, fara de care nu putem concepe coerenta.
E drept, Emil Boc nu putea pastra un corp de control in care sa nu aiba incredere. Dar el nu putea avea decat doua tipuri de suspiciuni in privinta functionarilor de acolo: ca sunt politizati sau incompetenti. Ambele, dovedite, ar fi fost motive perfect intemeiate de eliberare din functie.
De altfel, potrivit unei analize publicate de Mediafax, o treime dintre angajatii fostului Departament de Control al Guvernului nu au participat anul trecut la actiuni de control si nimeni nu a urmarit sa fie pusa in aplicare vreo masura retinuta prin rapoartele intocmite, desi exista aceasta obligatie, asa ca, motivele obiective n-ar fi lipsit.
Obedienta si dependenta
Sa-i fi dat afara pe cei incompetenti si politizati, cu sau fara reorganizare, dar sa fi pus in loc adevarati profesionisti independenti, cu autentic statut de functionar public.
Emil Boc nu pare sa vrea insa oameni competenti si apolitici, ci oameni obedienti, dependenti de el, care sa-si incheie mandatul asemeni demnitarilor numiti politic.
Oameni obligati sa respecte "orice dispozitie a primului -ministru". Daca premierul dispune un abuz, angajatul din Corpul de Control are de ales intre indeplinirea fara cracnire a ilegalitatii sau pierderea increderii, deci concedierea.
Daca ne uitam la atributiile Corpului de Control, conform art. VII, pct. 5 si 6 din Ordonanta32009, ne trec fiorii imaginandu-ne cam cum ar putea suna aceste dispozitii.
Daca lucrurile stau asa, de ce oboseala cu concursul pentru angajarea in CCPM pe care o vantura Emil Boc? La obedienta si dependenta impuse prin lege acestor functionari, asta nu mai e decat o mascarada.
Sa nu ne miram insa! Si prefectii au fost repolitizati.
Asistam la eludarea, mai mult sau mai putin abila, a unei mari realizari, impusa de Comisia Europeana in perioada preaderare. Sigur ca nici cabinetul Nastase si nici cabinetul Tariceanu nu au respectat aceasta depolitizare, dar asta nu inseamna ca trebuie mers mai departe la fel.
Solutia statului de drept sta in intarirea si respectarea statului functionarului public, nu in masacrarea lui.
... Vezi tot
Toate guvernarile de pana acum, au procedat exact la fel.
... Vezi tot