Liberalii si lucrul in echipa (Opinii)

Imi aduc aminte cu cat naduf a privit domnul Calin Popescu Tariceanu tradarea grupului Stoica-Stolojan in 2006, tocmai cand era mai mare nevoie de coeziune in sanul miscarii liberale si cat efort a fost necesar pentru mentinerea in sanul PNL a tuturor aripilor si aripioarelor, a tuturor curentelor si gruparilor.

Numai ca memoria nu este punctul tare al politicienilor, iar forta cuvantului dat si chiar onoarea de a face parte dintr-o echipa anume nu sunt la loc de cinste in politica noastra.

Liberali de marca precum Tariceanu, Chiliman, Moisescu... au uitat lectia seniorului Corneliu Coposu pentru care politica insemna austeritate morala, competenta si slujirea celor multi, onoarea cuvantului dat, respectul pentru sine si respectul pentru ceilalti. Toate denota cota de incredere, singura avere adevarata a oricarei personalitati politice.

Parteneri loiali si participare activa

Si-au motivat atitudinea, putin spus rezervata, acuzand unele hotarari ale presedintelui PNL, Crin Antonescu, dar deciziile respective au apartinut in fapt unor foruri conducatoare in partid, fiind luate prin vot sau intelegere tacita.

Nu i-a oprit nimeni pe dumnealor sa participe statutar la luarea deciziei, nici sa-si expuna parerea in cadru organizat. Puteau sa fi incercat astfel sa-si convinga partenerii ca primirea in partid a lui Becali, ori schimbarea din functii a dlor Chiliman, Moisescu... nu sunt cele mai potrivite masuri. N-au facut-o.

Va intrebati ce cauta eminentul si venerabilul istoric Neagu Djuvara in aceasta ecuatie. Ei bine, s-a pronuntat cu vehementa asupra "primitivului". Spre cinstea domniei sale, se considera urmasul unor liberali notorii, al celor ce au faurit Romania moderna, vrand sa puna si azi umarul la propasirea patriei sale.

Fireste, e dreptul oricui sa-si apere optiunea politica, dar, cu o asemenea carte de vizita si ca istoric cu atata experienta politica, ar fi fost de asteptat sa se implice, constructiv, in selectia si educarea tinerilor ajunsi in fruntea PNL. Ceea ce nu s-a intamplat. Cand stai pe margine si critici actiunile altora nu se cheama politica, ci jurnalism.

Jocul de-a decizia politica

A doua chestiune, generalizata in relatiile noastre politice actuale, este ca o decizie politica e "buna" doar atunci cand e favorabila personalitatii in cauza sau unui anume lider din bisericuta caruia respectivul face parte.

In caz ca nu, urmeaza tradari, segregari, factiuni, razvratiri, plecari din partid, trecere la formatiunea concurenta, atacuri murdare asupra fostilor lideri si colegi, ca ti-e si rusine sa mai pomenesti de asemenea fapte. Un fel de copilarie a politicii, copilarie care nu da semne evidente de maturizare.

Pentru ca astazi politica nu mai e ca pe vremea lui Cuza Voda cand un anume sef pocnea din degete, iar ciracii, caracuda, vorba lui Eminescu, se si executau. Politica moderna inseamna lucru in echipa, iar prima echipa de succes in politica romaneasca, singura cu rezultate istorice notabile si cu prozeliti pe durata unui intreg secol, a fost aceea a pasoptistilor Bratieni, Maioresti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Rosetti, Barnutiu, Cipariu, Maniu... care actionau pentru indeplinirea acelorasi obiective indiferent de formatiunea politica tutelara. Ceea ce in zilele noastre ar starni ilaritate.

Echipa, manager, proiect

De ce nu se agreeaza lucrul in echipa? Pentru ca echipa are nevoie de un manager responsabil si de un plan de actiune, un proiect bine pus la punct.

Intr-o echipa hotararile se iau conform unor reguli, insa, odata luate, trebuie respectate. Or, in acest stadiu, politicienii nostri, in marea lor majoritate, nu vor sa accepte decat propriile hotarari si pareri, singurele bune, corecte si valabile, iar principiul ca nu incap doua sabii intr-o teaca a dus la dezagregarea tuturor echipelor constituite pana acum, cele existente urmand acelasi traseu.

Este principala cauza a situatiei politice precare a Romaniei, o tara unde predictibilitatea evenimentelor si a fenomenelor politice e de domeniul hazardului. In care umorile, vointa propriei puteri si afirmari, contestarea coechipierului, a regulilor si a oricarui statu quo face parte din cotidian.

In care drepturile celor multi si libertatea de asociere nu conteaza decat in tabara unui anume lider, iar in caz de tradare, hainire raman ai nimanui. Cum se intampla cu factiunile de partid ori cu liderii si membrii de sindicat care n-au tras cartea castigatoare.

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...

Justificarea la care nimeni nu se aștepta: ”Desemnarea lui Cîrstoiu, legată de tendința de a visa”

Senatorul PSD Vasile Dîncu a declarat că renunţarea la varianta unui candidat comun PSD-PNL la Primăria Capitalei şi susţinerea unui candidat propriu denotă ”mai multă flexibilitate”....