Caldura din august n-a molesit imaginatia politica. Dimpotriva. Un membru timisorean al partidului lui Calin Popescu-Tariceanu, de pilda, a declarat ca vrea o lege care sa-i scuteasca pe demnitarii statului de asteptat la coada.
In replica, un sir nesfarsit de fosti sau actuali oficiali au gasit cu cale sa explice natiunii ca ei sunt cetateni obisnuiti si cunosc din experienta cum e sa stai cu orele in fata unui ghiseu.
Cand puteai crede ca s-a spus tot despre aceasta nefericita mostenire a comunismului, hop si Ponta!, pentru a explica formarea cozilor la... scrutinul prezidential din 2014.
Trebuie spus ca, de data asta, fostul premier s-a intrecut pe sine, sustinand ca romanii din strainatate s-au asezat de trei-patru ori la rand, doar asa, ca sa mimeze dezordinea, iar televiziunile sa poata transmite imagini denigratoare la adresa guvernului de atunci.
Va puteti inchipui ce crede despre asemenea afirmatii cineva care a asteptat atunci 4-5 ore sa voteze sau cineva care se duce la doua noaptea in fata cladirii unde se schimba permisele auto, ca sa intre primul cand se deschide biroul cu pricina...
Nu e, in schimb, deloc coada la donatiile pentru "Cumintenia Pamantului". Ca sa repare situatia, o agentie de publicitate a produs si difuzat un filmulet, in care cere bani pentru achizitionarea sculpturii lui Brancusi, folosind referinte la tezaurul furat de rusi si la Stalin, ca si comentarii scrise parca de Gh. Funar.
Aparitia unei retorici nationaliste nu trebuie sa ne mire. Ea completeaza o comunicare ce fusese axata, pana acum, pe ideea comunista a proprietatii colective. Afirmatia "Brancusi e al meu" coboara direct din articolul 6 al Constitutiei RSR, care zicea ca orice bun al unui cetatean apartine poporului si e, de fapt, in proprietatea statului. National-comunismul pare sa fi ramas o caramida a edificiului public.
Uneori, referintele la memoria totalitara apar unde nu te-astepti. De pilda, un producator de salam isi vinde imaginea folosind poze cu pionieri si cu steagul rosu comunist, iar intr-un spot ce promite "o felie de nostalgie", vezi oameni care - ce fac? ati ghicit! - stau la coada ca-n anii cei mai negri ai ceausismului.
Autorii campaniei mediatice zic ca ar mobiliza in acest fel "o cantitate mare de umor romanesc din acele vremuri", iar "noua identitate de brand are potential de a deveni lovely mark". Aparent, in romgleza nu poti vorbi despre infometarea din vremea dictaturii, ci exclusiv despre cat te inveselea o coada.
Toate aceste micro-istorii au ceva in comun: raportarea prosteasca la comunism, ajunsa aproape o regula. Nimic mai firesc, de aceea, ca TVR sa programeze si-n acest an, pe 23 august, un film turnat in 1973 si intitulat "Stejar, extrema urgenta!": pelicula falsifica in mod grosolan istoria, sustinand ca PCR a jucat rolul decisiv in rasturnarea lui Antonescu. Dar mai avem timp pentru adevar?
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
pai daca tot le place... Vezi tot