Cum îi spui copilului despre război. ”Suntem în siguranță, dar e o mare problemă” VIDEO

Invazia rusă asupra Ucrainei domină fluxurile de știri și rețelele sociale cu imagini de violență și indignare. Evenimentele violente pot provoca anxietate și frică copiilor mici și adolescenților, mai ales că acum aceștia au acces mai mult ca niciodată la informații online.

Copiii resimt neliniștea adulților. Momentele de criză, cele care le schimbă brusc viața, cum este cazul războiului și al pandemiei, ori al altor tragedii cu impact emoțional major, au efecte asupra lor.

Cu excepția copiilor foarte mici, toți ceilalți au auzit despre invazia din Ucraina, de la prieteni, de pe rețelele sociale, din programele de știri sau au văzut memeuri îngrijorătoare pe Instagram sau TikTok ori văd și percep, în felul lor propriu, anxietatea adulților. Toate acestea le provoacă un stres emoțional intens.

Cum gestionăm spaimele copilului despre război

Este firesc să vrei să protejezi copiii de lucruri înfricoșătoare, dar părinții trebuie să fie gata să vorbească cu ei despre război. Expertul în parenting Dr. Deborah Gilboa spune că nu este indicat să vorbim cu copiii mici despre acest lucru decât dacă aceștia întreabă, conform today.com.

Gilboa a spus că și părinții ar trebui să-și analizeze sentimentele înainte de a vorbi cu copiii lor.

Copiii caută întotdeauna la părinții lor un sentiment de siguranță și securitate – cu atât mai mult în perioadele de criză.

Iată câteva sfaturi despre cum să abordezi conversația cu copilul tău și să îi oferi sprijin și confort, de la unicef:

1. Aflați ce știu și ce simt: Unii copii s-ar putea să știe puțin despre ceea ce se întâmplă și să nu fie interesați să vorbească despre asta, dar alții ar putea fi îngrijorați în tăcere. Cu copiii mai mici, desenul, poveștile și alte activități pot ajuta la deschiderea unei discuții.

Este important să nu minimizezi sau să respingi preocupările lor. Dacă pun o întrebare care ți se poate părea extremă, cum ar fi „Toți vom muri?”, asigură-i că nu se va întâmpla, dar încearcă și să afli ce au auzit și de ce sunt îngrijorați de asta. intamplandu-se. Dacă poți înțelege de unde vine îngrijorarea, este mai probabil să îi poți liniști.

2. Răspândiți compasiune, nu stigmatizare

Conflictul poate aduce adesea cu el prejudecăți și discriminare, indiferent dacă este împotriva unui popor sau a unei țări. Când vorbești cu copiii tăi, evita etichetele precum „oameni răi” sau „răi” și folosește-le ca o oportunitate de a încuraja compasiunea, cum ar fi pentru familiile forțate să-și părăsească casele.

3. Concentrați-vă pe ajutoare. Este important ca și copiii să știe că oamenii se ajută unii pe alții cu acte de curaj și bunătate. Găsiți povești pozitive, cum ar fi primii care au asistat oamenii sau tineri care cer pace.

Vedeți dacă ar dori să participe la acțiuni pozitive. Poate că ar putea să deseneze un afiș sau să scrie o poezie pentru pace, sau poate că ați putea participa la o strângere de fonduri locale sau să vă alăturați unei petiții. Sentimentul de a face ceva, oricât de mic, poate aduce adesea un mare confort.

4. Închide conversațiile cu grijă. Pe măsură ce vă încheiați conversația, este important să vă asigurați că nu vă lăsați copilul într-o stare de suferință. Încercați să le evaluați nivelul de anxietate urmărindu-le limbajul corpului, luând în considerare dacă își folosesc tonul obișnuit al vocii și urmărindu-le respirația.

Amintiți-le că vă pasă și că sunteți acolo pentru a asculta și susține ori de câte ori se simt îngrijorat.

5. Continuați să faceți check-in. Pe măsură ce veștile despre conflict continuă, ar trebui să continuați să verificați cu copilul dumneavoastră pentru a vedea cum se simte. Cum se simt ei? Au întrebări sau lucruri noi despre care ar dori să vorbească cu tine?

Dacă copilul tău pare îngrijorat sau îngrijorat de ceea ce se întâmplă, fii atent la orice schimbări în felul în care se comportă sau se simte, cum ar fi dureri de stomac, dureri de cap, coșmaruri sau dificultăți de somn.

Copiii au reacții diferite la evenimentele adverse și unele semne de suferință ar putea să nu fie atât de evidente. Copiii mai mici pot deveni mai agățați decât de obicei, în timp ce adolescenții pot manifesta durere sau furie intensă. Multe dintre aceste reacții durează doar o perioadă scurtă de timp și sunt reacții normale la evenimente stresante. Dacă aceste reacții durează o perioadă prelungită de timp, copilul dumneavoastră poate avea nevoie de sprijin de specialitate.

Câteva sfaturi despre cum să explicăm copiilor războiul

Sentimentele copiilor sunt reale, iar suferința pe care o simt este perfect normală. Asigurați-vă că validați sentimentele copiilor și empatizați cu ele prin afirmații precum „Poate fi înfricoșător să auzi despre războaie, iar mulți adulți în acest moment se simt și ei speriați. Dar vom trece peste asta împreună”, indeamnă specialiștii, conform familyeducation.com.

• Încercați să aflați ce știu deja copiii despre situația de război și cum au aflat despre aceasta.

• Spune-le că înțelegi că ceea ce se întâmplă cu războiul este confuz și complicat.

• Spune-le că ești bucuros să vorbești cu ei despre asta. Împărtășește-ți orice opinii și sentimente despre bombardamentele și atacurile din război. Permiteți copiilor tăi să-și exprime propriile opinii.

• Întrebați-vă copiii dacă sunt îngrijorați și/sau speriați de război. Chiar dacă ei spun „Nu”, le dai permisiunea să aibă acele sentimente și să vorbească despre ele dacă doresc.

• Oricare ar fi sentimentele noastre despre Putin și despre conflictul ruso-ucrainean, copiii noștri ar trebui să știe că colegii lor de clasă ruși sau alți cetățeni nu sunt oameni răi. La fel ca în SUA, părinții nu ar trebui să demonizeze toți arabii sau musulmanii sunt oameni răi după 11 septembrie.

• Aceasta este o ocazie bună de a dezminți stereotipurile. Copiii mici sunt obișnuiți să vadă lumea în alb și negru sau bine versus rău. Cu toate acestea, războaiele din viața reală nu sunt un film Disney, așa că trebuie să aveți grijă să nu ticăloșiți alte culturi și țări.

Limitați mass-media și știri pentru copiii mai mici de cinci ani

În timp ce copiii din școala elementară și gimnazială sunt capabili să participe la conversații productive despre subiecte mari, explicarea războiului devine dificilă atunci când au de-a face cu copiii mici, în special cu copiii sub cinci ani. Fii atent la felul în care vorbești despre violență și război în știrile despre copiii tăi, în special cu alți adulți. Dacă copiii tăi te văd supărat sau supărat, nu face decât să-și întărească propriile griji.

Copiii foarte mici nu își pot verbaliza întotdeauna anxietățile, dar le pot exprima prin lucruri precum plânsul sau refuzul de a ieși afară. Prea multă anxietate poate duce, de asemenea, la lucruri precum coșmaruri sau udarea patului dacă această suferință nu este abordată.

Copiii sub 5 ani ar trebui să primească doar informații foarte limitate pe tema războiului și a situației din Ucraina și Rusia. Cel mai bine este adesea să descompune lucrurile în termeni de bază, cum ar fi „Țările sunt foarte supărate unele pe altele în acest moment și se luptă”.

Suedia: ”Suntem pregătiți ca să vorbim cu elevii și să le ascultăm grijile și preocupările”

În unele țări, școala și-a luat un rol foarte important de a discuta cu elevii despre război.

În Suedia, de exemplu, la întoarcerea din vacanță, părinții au fost informați că pot accesa o platformă pe care găsesc toate informațiile necesare pentru a le răspunde copiilor la întrebările despre războiul din Ucraina și i-a asigurat că școlile sunt pregătite să le explice elevilor ce au nevoie să știe despre acest conflict.

Dr. Laura Ghibu, unul dintre medicii români stabiliți în Suedia a transmis Ziare.com mesajul pe care l-a primit la întoarcerea din vacanță, pe 1 martie.

”Dragi aparținători,

Cum le răspundem elevilor la întrebările despre Războiul din Ucraina.

Sunt sigur că toți ați urmărit știrile și evoluțiile recente din și în jurul Ucrainei în ultimele zile.

Din perspectiva educațională, vom continua să ne străduim să-i încurajăm pe elevii noștri să își pună întrebări, să gândească liber și să aibă principii. Este important ca școala noastră să fie un mediu care îmbrățișează o gândire internațională în care elevii se simt în siguranță și unde să poată pune întrebări. Este foarte important și ca ei să aibă pe cineva cu care să vorbească despre ceea ce se întâmplă în prezent.

Suntem pregătiți să vorbim cu elevii și să le ascultăm grijile și preocupările și îi încurajăm să vorbească și să-și exprime gândurile, întrebările și sentimentele într-un mod structurat și sigur.

Dorim să-i facem pe tutorii noștri conștienți de faptul că este important să discutăm cu copiii și să le ascultăm gândurile și reflecțiile despre ceea ce se întâmplă în Ucraina.

În aceste situații, întrebările pe care copiii dumneavoastră le-ar putea pune ar fi:

● Ce este războiul?

● Ce se întâmplă acum în Ucraina?

● De ce este un război în Ucraina chiar acum?

● Mi se va întâmpla ceva mie sau familiei mele?

● Cum sunt copiii din Ucraina?

● Ce consecințe poate avea războiul în lume și noi aici, în Suedia?

● Trebuie să-mi fac griji?

Noi, conducerea școlii considerăm că este normal ca elevii să aibă o serie de sentimente și emoții în legătură cu acest conflict și îi asigurăm pe părinți de toată disponibilitatea personalului din școală de a răspunde la întrebările copiilor.

Unii se vor simți speriați, nu vor dori să vorbească despre sentimentele lor și vor dori să-și găsească răspunsuri întrebărilor lor în alte feluri. De asemenea, trebuie să fim conștienți, ca și comunitate, de faptul că mulți copii au acces direct la știri și rețelele sociale și acest lucru va ridica întrebări sau preocupări suplimentare.

Nu trebuie să uităm că elevii noștri primesc informații despre ceea ce se întâmplă în Ucraina pe diverse rețele sociale; Instagram, Tiktok, Snapchat, Facebook etc. Prin urmare, este important să fii curios și să promovezi un mod de gândire congruent cu alfabetizarea mediatică, întrebându-ți copilul despre ceea ce a văzut pe rețelele sociale sau pe canalele de știri.

Pentru a vă sprijini în acest sens, credem că ar fi benefic să îi adresați copilului dumneavoastră câteva dintre următoarele întrebări:

● Vrei să vorbim despre ce se întâmplă în Ucraina?

● Știți ce se întâmplă acum în Ucraina?

● Ce părere ai despre ceea ce se întâmplă?

● Ai văzut ceva neplăcut pe internet despre care dorești să vorbim?

● Ți-e frică?

● Ești îngrijorat?”

În acest sens, au fost puse la punct câteva site-uri cu informații importante, pe înțelesul copiilor, despre războiul din Ucraina.

Unul dintre acesta este krisinformation.se, un portal unde cei interesați pot găsi răspunsuri la toate întrebările pe care le-ar putea pune copiii referitoare la acest conflict.

Aici pot găsi informații despre frica de război, despre adăposturi, despre conflictul propriu-zis și multe altele.

”La nivelul școlii am discutat despre cum să abordăm întrebările venite din partea copiilor”

Însă școala nu s-a mulțumit doar cum să îndrume părinții spre sursele de informații ci au gândit strategii despre cum să le explice elevilor situația din Ucraina și cum să îi liniștească în legătură cu o eventuală invazie în țara lor.

”La nivelul școlii am discutat despre cum să abordăm întrebările și preocupările pe care le primim sau le vedem la copii.

Suntem pregătiți să vorbim și să tratăm aceste întrebări dintr-un punct de vedere apolitic și să promovăm abilitățile de gândire critică.

Tot personalul este disponibil pentru toți elevii de la școală atâta timp cât este nevoie să capteze gândurile și reflecțiile elevilor.

Primul contact al copiilor ar trebui să fie cu profesorul/mentorul/ dirigintele lor de clasă și/sau cu un membru al personalului cu care simt că pot vorbi cu ușurință. Dacă este nevoie de sprijin suplimentar, putem stabili întâlniri cu consilierii noștri”, se mai arată în scrisoarea către părinți primită de doctorița româncă stabilită în Suedia.

Fiica medicului Laura Ghibu, Astrid Ventimiglia (13 ani) este elevă în clasa a VII-a și a devenit cunoscută în 2021 când a realizat un video despre cum funcționează vaccinul anti-COVID, cu explicații pe înțelesul copiilor.

Ce face Franța pentru cei care au temeri privind războiul din Ucraina

Medicul Radu Lupescu, doctorul român premiat în 2020 de președintele Franței pentru contribuția adusă în lupta împotriva coronavirusului a explicat pentru Ziare.com că, deși ”nu există deocamdată o comunicare oficială în scoli” tema stresului pentru copii cauzat de războiul din Ucraina este abordată la radio și televizor.

Ce avem în România

Guvernul nu are încă o strategie bine pusă la punct din acest punct de vedere. Adică o platformă care poate fi accesată de elevi sau de părinți și să afle răspunsuri la întrebările și îngrijorările care îi frământă în aceste zile.

Miercuri, 2 martie, pe platforma fiipregatit.ro au apărut informații în limbile română, ucraineană și engleză despre cum îi putem sprijini umanitar pe refugiați. Dar și o altă platformă, dopomoha.ro, care vine cu informațiile necesare pentru refugiații ucraineni. Aici pot afla unde pot să meargă să se cazeze, cum pot să ceară azil, ce drepturi au pe teritoriul României, cum să solicite asistență medicală dar și multe alte informații atât de utile în aceste zile în care au nevoie de ajutor.

Și tot în sprijinul refugiaților cine și site-ul gov.ro cu toate informațiile necesare în limbile română, engleză și ucraineană.

Cine îi poate liniști pe copiii români cu privire la conflictul din Ucraina

Elevii pot totuși să apeleze la profesorii de istorie sau geografie care le pot explica mai bine contextul actual, de ce ne spun autoritățile că suntem protejați de NATO sau la orice alt cadru didactic ce poate susține cu argumente bine documentate informațiile pe care copiii le aud în fiecare zi sau le citesc pe toate canalele media.

Profesorul de Istorie Marcel Bartic a venit în sprijinul elevilor și a postat pe pagina sa de Facebook un video în care explică pe înțelesul tuturor ce se întâmplă acum în Ucraina.

”Aș fi preferat să vă povestesc despre orice altceva. Astăzi însă am să vă povestesc despre o altă istorie. Istoria de lângă noi”, își începe profesorul prezentarea. ”Uneori, misiunea profesorului de Istorie nu este aceea de a prezenta și de a explica trecutul dar și de a identifica acele evenimente care schimbă cursul istoriei. Iar noi trăim în aceste zile un astfel de moment, pe care voi, peste ani și ani, îl veți povesti copiilor și nepoților voștri”, a continuat Bartic.

”Astăzi vreau să vă vorbesc despre invazia Rusiei în Ucraina. Sunt sigur că ați văzut știrile și poate mulți dintre voi sunteți îngrijorați. Chiar mulți dintre elevii mei mă întreabă cum a început războiul, dacă va ajunge la noi și cum poate fi oprit.

Știu, aveți multe întrebări la care nu ați primit încă un răspuns. Tocmai de aceea am să încep cu prezentul, nu cu trecutul. Zilele acestea, Federația Rusă a invadat Ucraina, țara cu care ne învecinăm la nord și un pic la est. Observați că nu folosesc ”război”. Când folosești termenul acesta ai impresia că sunt două țări care au ceva de împărțit. Or fi făcut unii ceva dar au greșit și ceilalți - ceea ce în cazul de față nu este adevărat.

Și am să vă rog să rețineți acest lucru pentru că sunt convins că sunteți expuși la tot felul de informații pe rețelele sociale, nu întotdeauna corecte și demne de încredere.

Ba chiar trebuie să știți că în Rusia, astăzi, unde libertatea presei și libertatea de exprimare sunt practic inexistente, este interzis să se spună că este vorba de o invazie. Ba exact asta este. Regimul de la Moscova a atacat o țară vecină trimițând tancuri și soldați înarmați care atacă populația civilă. Trag cu rachete în blocuri de locuințe, spitale de copii, școli grădinițe.

De ce fac acest lucru? mă veți întreba. Răspunsul nu este unul foarte simplu. Pretextul invocat de Rusia a fost acela că nu a fost de acord ca Ucraina să intre în NATO pe motiv că s-ar simți amenințată ca această Alianță să se afle atât de aproape de granițele ei.

Știți cum sună asta că un stat suveran și independent nu are dreptul să intre în ce alianțe vrea el doar pentru că nu-i convine Rusiei... vi se pare un motiv serios? Nu. Așa mă gândeam și eu”, a mai spus profesorul.

Marcel Bartic a explicat apoi ce este NATO de ce a fost înființată și cu ce se ocupă de fapt.

El a explicat că nevoia înființării acestei alianțe a venit tot din cauza Rusiei care dorea să controleze statele din jurul său sub pretextul că își dorea în zonă ”state prietene”. Însă acestea, printre care se număra și România, trebuiau să fie comuniste, regim impus în Europa de Est, cu forța, de sovietici.

”România este bine apărată din toate părțile”

”Știu, e absurd, dar au făcut asta cu forța. Parcă îmi sună cunoscut, nu? Tocmai vă povesteam că Federația Rusă a făcut la fel zilele acestea cu Ucraina. Deci metodele folosite de Rusia, azi, sunt tot acelea folosite de forțele sovietice în urmă cu 70 de ani”, a mai explicat profesorul.

Bartic a explicat și ce este Războiul Rece și cum au ajuns primii oameni în spațiu. El a povestit cum trăiau oamenii în comunism, regim politic de acum 40 de ani, cu multe asemănări cu cel din Federația Rusă din prezent. ”Un stat în care nu există libertatea de exprimare se numește dictatură”, a spus profesorul.

El a explicat și de ce nu ar trebui să ne facem probleme că am putea fi atacați de ruși. ”România face și ea parte din 2004 din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Cu alte cuvinte, avem aliați puternici precum Franța, Germania sau SUA. Știți care este cel mai important articol din acest Tratat? Articolul 5. Acesta spune că dacă unul dintre membrii acestei Alianțe este atacat, atunci toți ceilalți sar imediat în ajutorul lui. Așa că liniștiți-vă un pic. România este bine apărată din toate părțile”, a mai spus Marcel Bartic.

3 motive pentru a vorbi cu copiii despre războiul din Ucraina

Iată câteva motive pentru care este important, deși înfricoșător, să vorbim cu copiii despre război.

• Pentru a ajuta copiii să proceseze emoțiile dificile care pot apărea.

Deși ar putea părea o idee bună să eviți o discuție aprofundată pentru a contracara anxietatea sau alarmarea crescută, dovezile sugerează că a avea o discuție de susținere despre un eveniment stresant poate reduce de fapt stresul, conform theconversation.com. Cel mai bine este să-l „numiți pentru a-l îmblânzi”. Copiii din familiile care sunt mai expresive percep mai puține amenințări legate de un factor de stres. A avea aceste conversații îți oferă oportunitatea de a-ți ajuta copilul să înțeleagă cum s-ar putea simți și de a oferi liniștire.

• Pentru a combate dezinformarea.

În această epocă a accesului omniprezent la știri și mass-media, copiii și adolescenții au fost probabil deja expuși la un fel de informații - imagini, clipuri video sau știri - despre invazia Ucrainei. Din păcate, a existat un val de dezinformare și dezinformare intenționată partajată în aplicațiile de rețele sociale utilizate în mod obișnuit de tineri, cum ar fi TikTok și Snapchat. Acest lucru face ca părinții și educatorii să fie esențial să țină copiii informați cu privire la invazia Ucrainei pe baza unor informații de încredere din surse de renume și să ofere copiilor oportunități de a pune întrebări.

• Să modeleze și să încurajeze opinii pline de compasiune față de ceilalți.

A vorbi cu copiii despre războiul din Ucraina poate modela o viziune plină de compasiune față de semeni, indiferent de distanță sau circumstanță. A-ți acorda timp pentru a vorbi cu copiii despre evenimentele lumii este o oportunitate de a te angaja în luarea de perspectivă și de a sublinia importanța înțelegerii emoțiilor și a contextelor celorlalți într-un mod adecvat pentru dezvoltare . A adresa unui adolescent o întrebare precum „ce ar putea simți altcineva în această situație în acest moment?” poate sprijini dezvoltarea unei viziuni empatice asupra vieții altora.

Piedone vorbește despre un complot în favoarea lui Nicuşor Dan: ”Nu mă întoarce nimeni înapoi”

Cristian Popescu Piedone (PUSL), candidat la funcţia de primar al Capitalei, a infirmat, din nou, marţi, 23 aprilie, zvonurile referitoare la o posibilă retragerea a sa din cursa electorală şi...

Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei: ”Bucureștenii să nu mai fie forțați să aleagă răul cel mai mic"

Candidatul liberal la Primăria Capitalei, anunțat odată cu retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursă, vrea să propună „un model liberal de administrație”. Sebastian Burduja, liderul...