Excluderea tradatorilor din PD-L

Excluderea tradatorilor din PD-L, ajunsa acum la mana Consiliului National de Coordonare a partidului, ar fi o masura normala pentru orice partid normal. Anormala este dubla masura cu care au fost ei tratati pana acum.

Democrat-liberalii in cauza au votat la motiune impotriva propriului guvern, condus de chiar presedintele partidului, si, implicit, impotriva propriului partid, intr-un moment crucial, de viata si de moarte. Nu era vorba despre vreo lege oarecare, ci de votul care decidea ramanerea sau plecarea PD-L la guvernare.

Sa ne amintim ca partidele aflate acum in opozitie nu au avut nicio retinere sa ia o masura similara impotriva propriilor tradatori la fiecare vot decisiv, insa invoca in apararea exclusilor din PD-L independenta pe care o da votul uninominal.

Chiar trecand peste faptul ca aceeasi independenta o aveau, nu-i asa, si exclusii lor uninominali, argumentul nu tine. In Marea Britanie, tara cu vot uninominal intr-un singur tur de scrutin (capata mandatul, dupa un singur tur, candidatul cu cel mai mare numar de voturi, indiferent daca scorul obtinut depaseste sau nu 50%), parlamentarii care ar vota impotriva propriului guvern ar fi exclusi instantaneu din partid.

Uninominalul nu anuleaza nici disciplina de partid, nici fidelitatea fata de el, pentru ca o candidatura uninominala nu trebuie confundata cu una independenta. Lupta pentru propriile principii si proiecte se da, cu toate armele, inainte ca partidul sa ia decizia finala, aceea e lupta democratica.

Dupa ce a fost insa luata, e lege, iar cei care nu se pot impaca cu ea nu au decat sa-si dea demisia din partid inainte de vot, cu toate consecintele ei. Cam asta inseamna o politica matura si profesionista.

Gestul tradatorilor de la motiune este cu atat mai grav cu cat ei nu au fost manati de tulburatoare crize de constiinta, ci doar de calcule electorale, mai mult sau mai putin corecte.

Nu au avut solutii alternative certe, ci doar au au incercat sa se salveze de costul poltic pe care-l presupuneau masurile de austeritate decise de guvern si nimic mai mult. Ca dovada, votul ostentativ cu bilele la vedere, sa vada poporul ca ei sunt de partea lui si sa-i recompenseze ca atare.

In ceea ce o priveste pe Teo Trandafir, nici macar de calcul politic nu o suspectez, ci, sa-mi fie iertat, de pura prostie. Domnia sa nu a cautat decat inca un moment din apusa glorie de vedeta si ar fi fost gata sa faca orice pentru a mai gusta un strop din nectarul ratingului.

Atat si nimic mai mult, caci despre un om care zice ca nu vrea sa cada guvernul, dar voteaza impotriva lui, nu prea poti sa zici decat ca nu a inteles nimic. Nu a inteles nici macar ca gesturile de platou TV nu sunt compatibile cu gesturile din Parlament, ca politica, chiar asa primitiva cum e ea in Romania, are totusi alte reguli decat show-biz-ul.

Teo Trandafir n-a inteles nimic nici macar din propriul trecut. Declinul ei a inceput dupa criza de personalitate pentru care Adrian Sarbu a dat-o afara din ProTV. S-a tot milogit sa fie primita inapoi, dar usa a ramas inchisa.

La fel a luat-o valul si acum, pretul este acelasi, iar tanguiala si explicatiile, cu febra si satisfactia coborarii scarilor, sunt atat de penibile incat nici nu pot fi comentate. Macar un strop de demnitate putea sa pastreze dupa aceasta aterizare politica.

Iar Teo Trandafir ar putea descoperi cat de curand ca imbratisarile Aurei Vasile si a lui Crin Antonescu s-au dus ca si cum n-ar fi fost, caci in politica toata lumea iubeste tradarea, dar se cam fereste de tradatori, mai ales de cei care dovedesc ca nu au prea multa minte.

Asadar, intr-un moment atat de critic ca acesta, PD-L este chiar obligat la o reactie ferma fata de derapajele de la vot. Altfel, semnalul este extrem de periculos: fiecare poate face oricand, orice il taie capul.

Din pacate insa, reactia ferma ar putea fi indulcita de dubla masura pe care o vedem si la grupul deputatilor si la cel al senatorilor PD-L. Sigur, cine a votat pentru motiune din nebagare de seama si, dovada a bunei credinte, nu a facut-o ostentativ, nu este cazul sa fie exclus, dar poate ar trebui sanctionat, caci in politica prostia si ticalosia pot avea acelasi efect. Tradatorii autentici ar trebuie sa aiba toti fix acelasi tratament.

Asa ca nu inteleg de ce, pentru o fapta identica, pentru Teo Trandafir si Daniel Oajdea a fost propusa excluderea, iar pentru Clement Negrut doar o avertizare. Cat despre Mircia Giurgiu si Gheorghe Severin, o mare batista alba planeaza catre tambal.

Ca Teo Trandafir a fost in plus si penibila, ca Daniel Oajdea a facut cel mai mare tapaj sunt, pana la urma, detalii. Fapta in sine este aceeasi ca in cazul tuturor, votul impotriva propriului guvern si impotriva deciziei finale a partidului, iar sanctiunea ar trebui sa fie aceeasi.

Altfel, conducerea PD-L nu va obtine decat doua victime politice si un semnal neconvingator dat amatorilor de popularitate pe cont propriu.

Mesajul lui Nicușor Dan pentru Gabriela Firea: ”Nu ar mai trebui să deschidă gura, darămite să vrea să mai fie primar”

Intrarea Gabrielei Firea în cursa pentru Primăria Capitalei nu-l afectează pe actualul edil. Nicuşor Dan a declarat marţi, 23 aprilie, că lupta se va da între el şi Cristian Popescu...

Lovitură puternică pentru Piedone. Cât de multe voturi poate pierde după ce PSD a aruncat-o în cursa pentru Primăria Capitalei pe Firea

PSD și PNL au renunțat să-l mai susțină pe medicul Cătălin Cîrstoiu la alegerile pentru Primăria Capitalei. Cele două mari partide i-au aruncat în luptă Gabriela Firea (PSD) și pe...