Teodor Baconschi - un sacrificiu ritualic inutil (Opinii)

Daca ar fi sa aleg, nu stiu ce as socoti mai lamentabil: felul in care Teodor Baconschi a inteles sa reactioneze ca om politic si demnitar la protestele din Piata Universitatii sau felul in care a fost pedepsit de Emil Boc. Dupa cum nu mi-e clar daca dl. Baconschi a fost pus in rolul unui Motoc ratat in relatia lui Emil Boc cu electoratul sau cu propriul partid disperat. Probabil ca amandoua.

Teodor Baconschi a gresit fundamental prin calificarea protestatarilor drept "mahala violenta si inepta". Un bloger obisnuit sau un jurnalist avea dreptul la orice opinie si poate ca formularea fostului ministru de Externe este intr-o oarecare masura corecta. Adica in masura in care se refera la infractorii care au devastat magazinele din centrul Capitalei. Dar nu toti protestatarii sunt infractori, iar un demnitar al statului roman, platit inclusiv din banii unora dintre protestatari, oricum ar fi ei, nu avea dreptul a o asemenea asertiune cu titlu de general. Iar pentru un lider politic o asemena scapare este intr-adevar impardonabila, mai ales intr-un an electoral.

Dar nu este pentru prima data cand Teodor Baconschi face astfel de gafe majore, incapabil sa inteleaga ca din momentul in care a devenit om politic si demnitar a tuns mult din propria sa libertate de exprimare. Unele dintre gafele sale au avut chiar ecou international. De exemplu, daca va amintiti, sugestia ca Romania ar putea conditiona votul pentru aderarea Croatiei de propria admitere in spatiul Schengen.

Asadar, daca ne raportam la declaratiile ministrului de Externe, domnia sa ar fi trebuit demult demis. Dupa cum nu existau prea multe motive de metinere in functie a dlui. Baconschi nici pentru performanta sa diplomatica. De cand a preluat functia, nu se poate lauda cu niciun succes remarcabil, insa a inregistrat cateva esecuri de proportii, in frunte cu ratarea obiectivului Schengen, ratare pentru care nu este, desigur, singurul vinovat, dar pentru care nu poate fi nici achitat.

Si totusi, ministrul de Externe nu a fost demis pentru niciunul dintre aceste neajunsuri. A fost demis pentru o gafa de comunicare comisa in calitate de primvicepresedinte al PDL. Si nici macar imediat dupa comiterea gafei, desi ea provoaca valuri de o saptamana. Ba dimpotriva, dupa controversata postare dl. Baconschi a fost pus de chiar Emil Boc in pozitia de mediator-sef tocmai cu reprezentantii "mahalalei inepte".

Ministrul de Externe a fost demis abia dupa o sedinta furtunoasa a conducerii PDL, sedinta in care Emil Boc a fost pus cu spatele la zid de colegii sai, disperati din cauza pierderilor electorale majore provocate de reactia lamentabila a PDL in fata acestor proteste. Si atunci Emil Boc a fost nevoit sa inventeze rapid un cap al lui Motoc si pentru partid, si pentru public. Si cum nu putea oferi capul Robertei Anastase, responsabila tocmai cu comunicarea PDL, a ales capul unui lider cu putina sustinere politica.

Dar chiar si asa, a ales cea mai lamentabila modalitate de a demite un ministru de Externe. In momentul concedierii, Teodor Baconschi era in misiune la Bruxelles, la o intalnire cu omologii sai europeni. Intr-o asemena situatie, o demitere fulger, prin telefon, ar fi fost justificata numai pentru fapte de o gravitate exceptionala, legate de aceasta deplasare. Nu e cazul, declaratiile incrimiate sunt deja vechi si daca n-a fost demis imediat dupa comiterea faptei, trebuia asteptat sa revina in tara. Pentru diplomatia europeana, martora evenimentului, o asemenea decizie pompieristica este o aberatie greu de inteles si o demonstratie ingrijoratoare de amatorism politic.

Nu stiu cat a calmat aceasta demitere apele din PDL, dar sigur in raport cu electoratul ea a reprezentat un sacrificiu inutil, tocmai pentru ca Teodor Baconschi este perceput public drept ceea ce si este in partid, a cincea roata la caruta. In plus, desi a calcat intr-o gramada de strachini si a avut o performanta dimplomatica mediocra, niciodata Teodor Baconschi nu a enervat, nu a revoltat precum alti grei intangibili ai PDL.

Daca voia sa faca un gest spectaculos, Emil Boc trebuia sa se arate neindurator nu cu Tedor Baconschi, intelectualul ratacit in politica, ci cu, sa zicem, Elena Udrea, nume care in perceptia publica este sinonim cu coruptia, clientelismul si sfidarea. Sau cu Traian Igas, un ministru despre care te intrebi ce e mai bine: sa straluceasca prin absenta, ca de obicei, sau sa produca harnic o lege precum aceea a comasarii alegerilor? Oricare dintre ei putea fi un autentic Motoc.

Ei bine, abia cand Emil Boc va avea curajul sa se atinga de asemenea ministri, domnia sa va dovedi o oarecare permeabilitate la nemultumirea poporului. Restul e strategie de imagine. Si inca una foarte proasta!

Scenariu-bombă în coaliție. Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu înainte de depunerea candidaturii ar fi deja stabilită SURSE

Cătălin Cîrstoiu va lămuri totul în legătură cu candidatura sa la Primăria Capitalei într-o conferința de presă, este mesajul public al coaliției PSD-PNL. În spatele ușilor,...

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...