Nu va lasati impresionati de lacrimile ei de la final. Sefa guvernului britanic s-a impleticit intr-un proces de Brexit disfunctional si a lasat Regatul Unit intr-o stare socanta de paralizie.
Si asa pleaca Maybot dansand mai departe spre ceea ce ii va rezerva viitorul. Cat despre viitorul tarii ei, pe care insista ca ar iubi-o, acesta este si mai nebulos, daca nu chiar sinistru, din cauza modului in care ea a gestionat procesul de Brexit: derutant, polarizant, inselator.
Dar nu a fost vorba doar de iluzia ei cum ca ar putea sa obtina "cel mai bun lucru pentru tara ei." Ci a fost mai mult felul in care s-a prezentat, atat la Bruxelles, cat si in Camera Comunelor.
Se spune ca aparentele sunt inselatoare, dar impresia data public de politician rece si rigid, precum si imaginea constanta de iepure prins in lumina farurilor nu au ajutat-o defel in tentativa de a se face placuta unei tari tot mai divizate si polarizate.
Iar eu nu prea am mare incredere in cineva care se confeseaza ca lucrul cel mai "obraznic" pe care l-ar fi facut in copilarie ar fi fost sa alerge prin lanurile de grau.
Intr-o singura miscare, ea si-a decis nu numai propriul destin politic, dar probabil si soarta mai multor generatii, declarand: "Niciun acord de Brexit este o varianta mai buna decat un acord prost."
In cel mai bun caz, a fost o declaratie total iresponsabila. In cel mai rau caz, este impardonabila folosirea autoritatii functiei de sefa a guvernului pentru a valida o astfel de aberatie.
Ca britanic care traieste si lucreaza in Germania, nu am ghinionul de a ma trezi in fiecare dimineata cu sentimentul deprimant de a locui intr-o tara care se scufunda. Dar am fost la Londra pentru primul mars People's Vote din octombrie 2018 si am simtit furia, disperarea, dar si determinarea sutelor de mii de oameni, tineri si batrani, care luptau pasnic pentru a incerca sa evite disparitia lor si a tarii mele intr-un vortex al unei gauri negre.
May si, sa nu uitam, liderul laburist Jeremy Corbyn, care este pe masura doamnei May in ceea ce priveste incompetenta, au ales sa ignore vointa poporului.
Nu se potrivea cu versiunea lor a ceea ce ar fi fost aceasta vointa a poporului, si anume a celor care au votat in 2016 in favoarea parasirii UE. Dar ultimii trei ani au dus la o schimbare clara in perceptia si atmosfera publice, ca rezultat al modului dezastruos in care May a gestionat Brexit-ul.
Daca ar avea din nou ocazia de a se pronunta azi, multi din cei care au votat pro-Brexit ar vota acum sa ramana in UE.
Luandu-si ramas bun, May a spus ca este mandra ca a putut sa-si serveasca tara. Nu sunt sigur la ce serviciu mai exact s-a referit.
Deserviciul ei a fost sa lase tara mai divizata si polarizata ca oricand. O tara care a devenit aproape imposibil de guvernat.
Acum ca va avea ceva timp la dispozitie, May ar putea sa-l caute pe predecesorul ei David Cameron, de la care a mostenit aceasta dezordine, dar pe care a reusit sa-l depaseasca in incompetenta, si sa stea de vorba cu el la umbra in gradina despre cum au reusit sa conduca o tara in ruina.
Din pacate, nici ea, nici Cameron nu vor fi cei care vor avea de platit pentru oalele sparte. May va ramane in istorie ca unul din cei mai slabi sefi de guvern din cati au existat in Marea Britanie - lucru deloc neglijabil, avand in vedere performantele proaste ale unora dintre predecesorii ei.
Urmatorul premier va avea sarcina de a incerca sa salveze tara ajunsa in adancurile intunecate sau de a o impinge si mai mult in ele.
Si acum, in timp ce scriu ultimele randuri ale acestui text despre doamna May cea dansatoare, trebuie sa recunosc ca aproape simt nevoia sa-i strig, gandindu-ma la toate combinatiile posibile si la cele mai proaste variante de posibili viitori inlocuitori: "totul este iertat, te rog hai inapoi".
Dar aveti dreptate, nici macar nu merita sa ne gandim la asa ceva.
Rob Mudge