Calvarul zilnic îndurat de îndrăzneții conaționali care s-au mutat în zonele limitrofe ale Capitalei

Capitala, în anii ’90, arata ca după un cataclism, străzi degradate, case care începeau să se destrame, blocuri care treceau la nuanța de cenușiu, rezultat al poluării, din ce în ce mai accentuată. Și primarii din acea perioadă, greu poți spune ceva despre ce au lăsat ca moștenire, exceptând can-can-urile din presă, asta dacă nu vrei să-i pomenești, ca să aibă de ce să se împiedice.

Birocrația și dezvoltarea găștilor locale a atins noi culmi, cadastrul era o problemă care nu avea rezolvare, să încerci să obții aprobări la autorizații de construire era o adevărată cruciadă, cu nervi, bani și dușmani pe viață, uneori.

În acest context mioritic, splendid, cei mai curajoși, zic eu, au început să se gândească la zonele limitrofe ca o soluție salvatoare în blocajul creat, de multe ori, artificial, de angajații primăriilor capitalei, pentru diverse avantaje. Condițiile de relocare erau favorabile, primăriile erau binevoitoare, știau că noii contribuabili le aduc noi venituri, singurul impediment era partea de infrastructură. Unul dintre acei îndrăzneți am fost și eu, în sfârșit de ani ’90. Mi-am zis că, mărindu-se numărul de autorizații de construire pe zone din ce în ce mai mari, onorabilii responsabili de infrastructură din județul Ilfov, vor lua măsuri corelate cu CNADR, pentru modernizarea și sistematizarea infrastructurii, în noile condiții.

La sfârșit de 2004, dl. Miron Mitrea, Ministrul Transporturilor de la PSD, la ieșirea din mandat a lăsat spre publicare și semnare, printre altele, proiectul autostrăzii București-Ploiești, care era localizat pe zona de Nord, prin Buftea, ca orientare, și ieșea la complexul comercial din nordul Ploieștiului, urmat de proiectul autostrăzii Comarnic Brașov, toate pregătite pentru achiziție, cu finanțare, etc.

După schimbarea guvernului Năstase, a venit la Ministerul Transporturilor, dl. Gheorghe Dobre. Nu am cunoștințe despre calificările domniei sale, nu l-am cunoscut, pot doar să constat și să apreciez subiectiv, recunosc, măsurile luate în timpul mandatului sau de ministru.

Prima măsură a fost să anuleze toată documentația pregătită pentru autostrada Comarnic-Brașov, și să anuleze programul licitației. De argumente, ce poți să spui, e greu de justificat prin etichetări plastice, cheltuirea banilor pentru studii de fezabilitate, proiecte și altele, la anulare, toate rămânând ca în tren – sunt bani de la buget, nu contează. Poate sunt justificări plauzibile, dar nu știu să fi văzut în media o dezbatere amplă pe temă. Pentru declarații politice, înțeleg să nu fie ținuți răspunzători politicienii, dar pentru decizii care produc efecte financiare negative, dezavantajează milioane de oameni, pentru interese de grup, e greu de înțeles de ce nu se sesizează autoritățile competente.

A doua, a fost să modifice traseul autostrăzii București-Ploiești, din zona de Nord, în zona de Sud-Est -Petricani, o zona foarte “aglomerată”, cu dezvoltări impetuoase – nimic, de fapt, la acea vreme. Dacă spune cineva că se prefigura centrul IT din Pipera și că de asta s-a ales zona, vă rog să ne păstrăm în zona realității, nu în SF-uri, demne de deontologi partinici. Gurile rele spun că datorită celor care, în timpul pregătirii traseului, stabilit de dl. Mitrea, în anii 2000-2003, au cumpărat terenurile pentru despăgubiri, care puteau fi manipulate, s-a decis schimbarea traseului. Președintele de atunci, abia instalat în funcție, care nici nu fusese Ministru al Transporturilor, nu avea nimic de a face cu problema asta. Oare?!

Nefiind un om care nu înțelege că, în lume, interesele și profitul mișcă lumea, mai rău ca pe un carusel de bâlci, mi-am închipuit că s-ar fi putut crea în CSAT, legislație de expropiere în interes național, cu sume rezonabile, la care nu puteai să faci vreo obiecție, și să pună lucrurile în mișcare. Asta, dacă s-ar fi gândit la soarta cetățenilor.

Ei, nu-i așa. Că se ducea naibii capra vecinilor, era o parte a problemei rezolvată, dar banii de expropieri trebuiau cumva canalizați, nu chiar la oricine, ce naiba!

ȘI uite așa a răsărit traseul Petricani-Moara Vlăsiei- Ploiești Nord, dar nu la Benzinăria din Nord, mai înainte de ea, în câmp, cu un sens giratoriu înțepat în DN1.

Consecință acestei decizii o readuc eu în atenția dumneavoastră, cititorii.

Dl. Dobre, după un an a fost înlocuit de Dl. Radu Berceanu, dar până a fi înlocuit, a dat drumul la proiectul noii autostrăzi pe la Petricani. Consecința – în zona de Nord unde era cea mai mare aglomerare de populație care s-a mutat în zonele limitrofe, plătind la greu, autorizații de construire, branșamente de curent și gaze, pentru că nu era nimic pe acele meleaguri, nu s-a creat nici o infrastructură nouă, singura măsură, gândită și aplicată în vreo trei ani, au fost estacade peste DN1 la Otopeni, la Băneasa, începute tot de acel domn Gh. Dobre, cu calvarul circulației îndurat tot de aceiași îndrăzneți, ca să le iasă pe nas aerul curat la care au tânjit, și spațiul confortabil, la care au visat.

Inutil să va spun că pe acea autostradă, gata în 2012, vreme de ani buni nu au circulat prea multe mașini, scopul construirii nefiind realizat nici în proporție de 20%. Acum, de vreo 2 ani, deci după vreo 10 ani, parcă au început să mai circule 50-100 mașini pe ea. Oricum valoarea traficului este relevată inclusiv de refuzul băncilor să crediteze vreo dezvoltare de benzinării, puncte comerciale sau altceva pe traseu.

Asta, între timp ce, pe zona DN1A e dezastru. Am avut neșansa de curând, într-o după amiază, să plec din Băneasa spre locuința mea, după Otopeni. Am intrat într-o mare de mașini care stăteau. Am mers până la una din estacadele faimoase, de care vă spuneam că ne-au mâncat zilele cu restricțiile de circulație care nu se mai terminau, și am luat-o spre Doi Cocoși, zicând că pe DN1A e mai lejer. Ghinion, vorba unui clasic în viață, înainte cu vreo 800 de metri de intersecția Ion Ionescu Sisești cu DN1A, am luat loc la o coadă, mai rău ca pe DN1. Waze-ul meu, după 20 de minute de stat în coadă, și avans de vreo 20 m, îmi spunea să întorc la semafor și să mă duc pe DN1 căci până acasă puteam să fac 35 de minute, vreo 12 km. Dacă stăteam în coadă să o iau prin Buftea, aveam să fac 58 de minute până acasă, având 18 km. Am ajuns acasă, după două ore, pe distanța de 16 km, întorcându-mă pe DN1 prin DNCB.

Mă gândesc la cei care sunt în activitate și trebuie să piardă din timpul lor, 2 -3 ore pentru deplasare pe infrastructura anilor ’80, și îmi aduc aminte de acest domn Dobre, care sunt sigur că doarme liniștit noaptea, are conștiința lucrului bine făcut, și dacă nu vă convine, s-au inventat elicoptere, soluții aveți, bani să fie. Căci banii pentru tot felul de taxe luate la mutarea în terenuri agricole, ne-au fost luați și nu mai vorbește nimeni de ei. Doar au cheltuieli mari, nu putem ține o țară cu lucruri ieftine, și costă. De, obrazu’ subțire…

Măcar acum, în marea dezvoltare de autostrăzi, poate se gândește cineva să reia proiectul cu zona Buftea-Ploiești, să-l reducă la drum expres, dar să-l facă, pentru că este un dezastru pe DN1.

Avantajul acestei dezvoltări ar fi decongestionarea DN1, pentru că majorarea traficului pe acest sector este datorat în proporție de 60%, celor din Prahova care lucrează în București, și care se încăpățânează să nu folosească autostrada pusă de-a curmezișul de dl. Dobre, în justificări investiționale numai de dânsul știute. Spunea cineva despre ea: vine de nicăieri și duce spre tot așa. Justificarea că leagă mai bine viitoarea autostradă spre Moldova, e pentru viitorii șoimi ai patriei (Doamne ferește, dar ca vârstă, ei ar putea crede asta).

Atunci, cu un drum expres pe lângă DN1A, DN1 ar fi folosit preponderent de cei care, până la Ciolpani se înșiră de-a lungul DN1, prin comunele adiacente, netrebuind să stea în trafic câte două ore zilnic, să parcurgă 20-35 de km. Iar vecinii noștri din Prahova, șoferi buni, recunoscuți de toți participanții la trafic, ar avea loc sa circule și dânșii civilizat, zilnic, evitând ambuteiajele.

Și poate, acum cu informatizarea asta așa de accesibilă, și agenții de circulație s-ar putea mobiliza pentru decongestionarea ambuteiajelor, pe softurile telefoanelor lor de serviciu, putând fi create alerte de trafic îngreunat, la care să intervină prompt. Această îndatorire cred că trebuie readusă în prim planul activității polițiștilor de la circulație, până infrastructura va permite o deplasare rezonabilă fără blocaje.Tot există abonamente de serviciu, tot încercăm să digitalizam cât se poate, asta e una serios necesară.

Dacă va exista o fluidizare chiar modestă, de 20 km/ora, tot e mai bine decât statul pe loc minute bune, fără speranța unei rezolvări rezonabile. Mărirea traficului a fost anticipată de numărul înmatriculărilor crescute, repartizarea acestor mijloace este cunoscută, taxele luate sunt inclusiv pentru infrastructură, care trebuia dezvoltată înaintea boom-ului imobiliar, dacă eram o țară normală.

Avem comparații, pentru că toată lumea circulă în toată lumea, se văd dezvoltările limitrofe marilor orașe, că nu se dau la vânzare loturile de casă, până infrastructura și utilitățile nu sunt realizate. Și asta, din fondurile autorităților locale, nu din taxe naționale, nu contează, resurse proprii sau credite.

După care, își scot banii pentru noi dezvoltări, din taxele percepute pentru construcții, branșamente, etc.

Ar fi păcat să nu fie asigurate căile de trafic, nu altele noi, măcar cele care au avut un proiect realizat, măcar pe etape, cu declasare la drum expres, dacă nu autostrada. O extindere a DN1 nu este posibilă, pentru că trece prin prea multe localități, și nu există spațiu pentru extindere, singura soluție fiind traseul prin zona Buftea-DN1A, cred eu.

Cum se fac expropierile, la câți experți sunt în domeniul acesta, nu cred că nu poate fi găsită o formulă care să nu fie contestată la Curtea Constituțională, cum e modelul, mai nou. Și măcar în 3-4 ani să avem defluirile din capitală rezolvate, cât de cât. Nu cred că politicienii ar trebui să aibă alte griji, în afară de bunăstarea cetățenilor care i-au votat. Dar grija asta trebuie să depășească starea drobului de sare din poveștile lui Creangă, și să aducă și bucurii alegătorilor. Că de asta se duc la vot. Să le fie un pic mai bine.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Amenințări cu arma în Constanța. Un șofer a scos pistolul din cauza șicanărilor în trafic

Reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa au anunţat că poliţiştii din Eforie au fost sesizaţi, joi seara, cu privind la faptul că în timp ce se deplasa cu...

David Popovici, de neoprit. Al doilea aur la Otopeni: ”Conform planului”

David Popovici a câştigat, joi, medalia de aur în proba de 200 m liber din cadrul Campionatului Naţional de înot în bazin de 50 m pentru seniori, tineret şi juniori I-II, competiţie care...