Motivul pentru care Ceaușescu a decis construirea Transfăgărășanului. De ce se temea dictatorul comunist FOTO

Autor: N.G.
Sambata, 02 Iulie 2022, ora 21:44
14530 citiri
Motivul pentru care Ceaușescu a decis construirea Transfăgărășanului. De ce se temea dictatorul comunist FOTO

Cel mai spectaculos drum din România, Transfăgărășanul, a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu.

DN 7C ajunge până la altitudinea de 2042 metri, fiind pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN 67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 metri.

Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia, Ceaușescu a decis de urgență demararea proiectului "Transfăgărășanului”. Era considerat un drum strategic care avea să facă legătura între garnizoanele militare ale Piteștiului și Sibiului.

În notele de fundamentare a proiectului s-a menționat, totodată, ca motive "deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea".

Foto: arhiva MApN

Printre propunerile inițiale s-a numărat și cea a unui tunel de circa 7 km, care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, și ieșind în zona Piscul Negru; acest lucru ar fi permis menținerea deschisă a drumului pe tot parcursul anului. Datorită costurilor mari, cât și a dificultăților de realizare, această propunere a fost abandonată din fașă.

Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru "obiectivul strategic Transfăgărășan", căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970 Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel urmând să fie realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH).

Foto: arhiva MApN

Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene (IPTANA) și construit de Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și Lucrări Speciale Transporturi București, iar sectorul Contur Lac - Tunelul Bâlea a fost atribuit Ministerului Economiei Forestiere, proiectul fiind executat de Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Lemnului (ICPIL) și construirea delegată Întreprinderii de Construcții Forestiere (ICF) Râmnicu Vâlcea.

Foto: arhiva MApN

Proiectul aprobat atunci prevedea ca drumul să aibă o singură bandă de circulație plus acostament și, totodată, continuarea drumului în sud, spre Curtea de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului Vidraru (care ar fi urmat să lege și noua Cabană Cumpăna, relocată în urma creării lacului de acumulare). În 1971 s-a decis, însă, realizarea drumului conform normativelor de drum național în zonă montană (două benzi de circulație cumulând 6 m și acostament de 1 m, de pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe).

Evenimentul organizat pentru inaugurarea drumului. Foto: arhiva MApN

După ce s-a constatat impracticabilitatea folosirii traseului de pe malul vestic (care, deși era mai scurt cu 10 km decât conturul estic, punea mari probleme din cauza zăpezilor ce se acumulau mult mai abundent decât pe celălalt mal, fiind expus mult mai puțin soarelui), se hotărește schimbarea "din mers" a proiectului și mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum forestier de contur (astfel se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat simțitor traseul, deoarece o dată cu modificarea nu se aprobase suplimentarea bugetului alocat; astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, când clasificarea a fost reatribuită drumului Câineni-Perișani-Curtea de Argeș).

Foto: arhiva MApN

S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile fiind îngreunate de faptul că climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine – cu vânturi puternice și viscole abundente, la care s-a adăugat specificul Munților Făgăraș – nu permitea în mod normal decât 4-5 luni de muncă pe an. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți. Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute.

Foto Arhivă Ziare.com

Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală abia în 1980.

Drumul are o lungime de 150 de kilometri, între Bascov - Areș și Cârțișoara - Sibiu, trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă. S-au folosit 6.520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea.

Citeste si:
De ce a fost omorât Nicolae Ceaușescu?
De ce a fost omorât Nicolae Ceaușescu?
Cine tine romanii in intuneric, "orbi si surzi", cand tunurile rusesti se aud tot mai des la granita de nord a Romaniei? Nicolae Radu Fara să îndemn la atitudini neconforme cu respectul...
Orașul de la granița României pe unde mii de ucraineni încearcă să scape de armată: „Unii s-au deghizat în femei”
Orașul de la granița României pe unde mii de ucraineni încearcă să scape de armată: „Unii s-au deghizat în femei”
La punctul ucrainean de frontieră Solotvino (Slatina numele românesc n.r), la granița Ucrainei cu România, pe râul Tisa, mii de ucraineni între 18 și 60 de ani, care în mod normal ar fi...