Un terapeut a dezvăluit cinci semne ascunse care indică faptul că o persoană a suferit traume în copilărie, chiar dacă nu este conștientă de acest lucru.
Logan Cohen, terapeut licențiat în căsătorie și familie, explică faptul că dificultățile de a-ți susține punctul de vedere, sentimentul de stânjeneală când oamenii te întreabă cum te simți și sindromul impostorului sunt toate indicii ale unei neglijări emoționale din copilărie.
De asemenea, dificultățile de a te deschide emoțional și senzația de singurătate, combinată cu dificultatea de a te conecta cu ceilalți, pot proveni din traume timpurii. Cohen subliniază că, în copilărie, neglijarea emoțională este adesea numită „trauma invizibilă”, deoarece efectele sunt greu de recunoscut.
Neglijarea emoțională apare atunci când părinții nu oferă sprijinul emoțional, validarea sau atenția necesare copiilor în anii lor formativi, de la naștere până la aproximativ opt ani.
Comportamentele neglijente ale părinților includ minimizarea sau respingerea sentimentelor copilului și lipsa gesturilor de afecțiune, cum ar fi îmbrățișările sau săruturile.
Acestea sunt considerate Experiențe Adverse din Copilărie (ACE), care pot deteriora sentimentul de siguranță, stabilitate sau capacitatea de legătură a unui copil.
Neglijarea emoțională poate fi la fel de dăunătoare ca formele mai evidente de abuz și are un impact de lungă durată asupra dezvoltării emoționale și psihologice a unei persoane.
Dificultatea de a-ți susține punctul de vedere
Persoanele care au fost neglijate în copilărie întâmpină dificultăți în a-și susține punctul de vedere ca adulți, chiar și atunci când au ceva important de spus sau când cineva profită de ele.
Cohen explică: „Acești adulți pot fi respinși, invalidați sau ignorați de părinți atunci când încercau să-și exprime nevoile în copilărie.”
Această asociere cu durerea le determină să evite să vorbească pentru a evita rezultate negative.
Stânjeneală când oamenii te întreabă sincer cum te simți
Mulți oameni care au suferit traume din copilărie se simt incomod atunci când cineva dorește cu adevărat să știe cum se simt.
Cohen spune: „Acest lucru te face să te distanțezi, ceea ce îi învață pe ceilalți să nu mai întrebe.”
În copilărie, invalidarea emoțiilor de către părinți poate face ca exprimarea sentimentelor să fie ceva necunoscut și inconfortabil.
Sindromul impostorului
Victimele traumelor din copilărie pot dezvolta complexe de inferioritate sau sindromul impostorului, caracterizat de incapacitatea de a-și recunoaște valoarea personală.
Această stare este însoțită de o credință persistentă că toți ceilalți sunt mai pregătiți sau mai buni decât tine.
Cauza principală este stima de sine scăzută, care provine din neglijare și poate duce la sentimente de inutilitate și lipsă de putere ce persistă până la vârsta adultă.
Dificultatea de a-ți împărtăși emoțiile
Mulți adulți care au suferit traume din copilărie nu au învățat să-și identifice emoțiile.
Dacă părinții nu arătau interes pentru emoțiile unui copil, acesta nu învăța cum să le exprime în mod eficient, temându-se totodată de un răspuns negativ.
Această dificultate poate afecta relațiile și comunicarea emoțională la maturitate.
Sentimentul de singurătate
Un alt semn este senzația de singurătate combinată cu incapacitatea de a stabili conexiuni atunci când există ocazii sociale.
Copiii ale căror încercări de a se conecta cu părinții au fost respinse pot dezvolta temeri de respingere și probleme de încredere.
Ca adulți, aceștia pot crede că apropierea de ceilalți va duce la durere, trădare sau abandon, optând astfel pentru izolare.
Abuzul și neglijarea copiilor sunt extrem de răspândite. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), cel puțin unul din șapte copii din SUA a experimentat abuz sau neglijare în ultimul an.
Impactul pe termen lung: Experiențele Adverse din Copilărie (ACE) pot fi tratate prin terapie, care ajută victimele să proceseze traumele și să se dezvolte în adulți sănătoși mental, scrie dailymail.com.