Tudor Chirilă, elogiu cetățenilor care împing România înainte: "Măcar astăzi putem să luăm o pauză de la ticăloșii și nerușinații care ne conduc"

Tudor Chirilă a postat de Ziua Națională câteva gânduri despre români și țara în care trăim.

Artistul a relatat o întâmplare de la metrou care l-a impresionat și l-a făcut să creadă în schimbare. În textul postat pe pagina sa de pe Facebook, Chirilă i-a amintit pe câțiva dintre oamenii care au reușit să-l facă să creadă într-o Românie mai bună: un medic, un profesor, o asistentă, voluntarii care se oferă unei cauze.

"Acum câteva zile eram la metrou, urcasem și s-a auzit semnalul de închidere a ușilor. Un călător întârziat a alergat, dar n-a mai apucat să se strecoare printre uși. E frustrarea pe care am trăit-o cu toții măcar o dată. Am crezut că trenul pleacă, dar ușile s-au deschis ca să-l lase pe omul ăla să intre. Gestul mi s-a părut enorm și de acest 1 decembrie mă gândesc la genul ăsta de oameni. Am avut o stare de bine gândindu-mă la conductorul ăla pe care n-am să-l cunosc niciodată. El a produs o schimbare. Mică, infinitezimală, dar o schimbare."

Cine sunt oamenii care schimbă

"Aleg să mă gândesc de 1 Decembrie la oamenii care schimbă de la firul ierbii. La un profesor care crede în dialog, care își face planul de lecție sau care face meditații gratuite cu copii sărmani. Da, există oamenii ăștia a căror muncă nevăzută e o formă de rezistență împotriva sistemului. Mă gândesc la oameni ca fetele de la Dăruiește Viață care au reușit imposibilul, spitalul lor e aproapte gata, iar ele sunt aceleași fete care au început nebunia asta acum mai bine de unsprezece ani.

Mă gândesc la oftalmologul care a salvat o prietenă trimițând-o la operație în Italia pe banii fundației lui, "nu pot să dorm, Tudor știind că poate fi operată undeva".

Mă gândesc la o asistentă care găsește o vorbă bună pentru un pacient, dincolo de datoria de a-l asista medical. Mă gândesc la toți "nebunii" care se duc în cotloanele unei Românii despre care de cele mai multe ori nu vorbim, ca să ajute. Voluntari, ong-uri. Asociația Casa Bună, World Vision Romania, Asociația Magic, multe exemple.

Mă gândesc la proștii care caută loc de parcare doi kilometri distanță față de locul unde au treabă doar pentru că așa cred ei că se produce schimbarea. Mă gândesc la preoții care mai cred în misionariat și nu într-o ierarhie de tip mafiot care să le conserve avantajele. Preoții pentru care cuvântul lui Dumnezeu nu e pretext, ci context.

Mă gândesc la toți cei alături de care am crezut și mai cred într-o Românie mai bună. Mă gândesc la toți copiii nedezmierdați care vor găsi puterea de a fi buni chiar dacă viața le-a tras numai palme peste față din ziua în care s-au născut. Mă gândesc la antreprenorii care împing bolovanul lui Sisif până în fața sediilor ANAF unde statul aruncă bolovanul înapoi, iar ei pornesc din nou. Oamenii ăștia care nu renunță deși statul îi privește cu ochi de gheață și strănută înspre ei praf de dispreț.

Mă gândesc la toți părinții care luptă pentru copiii lor atipici și la cei care le sunt alături ca să miște uriașul cu picioarele de lut. Mă gândesc la cei care zilele astea au puterea să nu se resemneze în fața disperării că mafia și caracatița politică au acaparat România pentru mulți ani de acum înainte.

Mă gândesc la voluntari. Orice fel de voluntari care își suspendă o parte din viață ca să se ofere unor cauze. Mă gândesc la cei care (mai) pot fi optimiști. Mă gândesc la jurnaliști de investigație care se încăpățânează să reziste acolo unde majoritate colegilor lor invocă cheltuielile și ratele la bancă ca să-și justifice piftia morală. Recorder RISE Project Să fie lumină Emilia Sercan.

Mă gândesc la un activist ca Bodnar Daniel care împreună cu o mână de oameni se luptă cu una din cele mai periculoase mafii de la noi, cea a lemnului. Mă gândesc la toți cei care nu se văd, dar care nu renunță. La cei plecați care speră să se întoarcă. La cei care sunt gata să lupte pentru ceea ce cred ei că ar putea fi o Românie mai bună."

"O pauză de la ticăloșii și nerușinații care ne conduc"

Măcar astăzi putem să luăm o pauză de la ticăloșii și nerușinații care ne conduc și să ne gândim la cei care mai deschid uși celor întărziați, la cei care refuză să creadă că trăim un moment în care toate ușile către România s-au închis.

Poate că România n-a fost niciodată așa de bună cum am vrea-o noi. Dar dacă te uiți la povestea lui Tibi Useriu care a reușit să dea alt sens propriei vieți și să oprească căderea, atunci poate că mai există un pic din cuvântul ăla în care am ajuns să nu mai credem și pentru care cinicul te etichetează ca idealist: speranța. Dacă asta mă salvează de la nebunie mai bine idealist decât pragmatic.

Azi, la mulți ani, România, mâine mai vorbim noi", a scris Tudor Chirilă pe Facebook.

Tot mai mulți români preferă relațiile fără angajamente. Care sunt principalele cauze pentru care și-au schimbat valorile

Căsătoria a devenit din ce în ce mai neatrăgătoare pentru foarte mulți români, care preferă să aibă relații romantice care nu presupun obligații. Potrivit unor date furnizate de...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...