Alegerile din Turcia. Cum poate manipula votul în favoarea sa președintele Recept Erdogan. Teama opoziției de fi ”redusă la tăcere”

Înaintea alegerilor din Turcia, organizațiile societății civile au mobilizat un număr record de voluntari pentru monitorizarea și protejarea urnelor, scrie Foreign Policy.com.

Înaintea alegerilor din Turcia din 14 mai, mulți comentatori au prezentat scrutinul drept o oportunitate istorică de restabilire a democrației. Ar putea să aibă dreptate: popularitatea președintelui autocrat, Recep Tayyip Erdogan, a avut de suferit semnificativ din cauza crizei economice în curs și a recentului dezastru lăsat de cutremurul din sud-estul țării, din februarie. Întrucât sprijinul pentru Erdogan a scăzut la minim record, sondajele de opinie arată o cursă excepțional de strânsă.

Șansele de victorie sunt atât de mari încât partidele de opoziție din Turcia, până mai ieri divizate, și-au dat deoparte divergențele și și-au unit forțele într-o încercare fără precedent de a-l învinge pe Erdogan și Partidul său Justiție și Dezvoltare (AKP). Partidele laice, islamiste, de stânga și de dreapta îl susțin pe principalul rival al lui Erdogan, Kemal Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, din Partidul Popular Republican (CHP). Chiar și cei din minoritatea kurdă a Turciei îl susțin Kilicdaroglu, în ciuda reputației naționaliste a CHP.

Dar se profilează o întrebare majoră: oare Erdogan – un autocrat cu control aproape total asupra instituțiilor statului, justiției și mass-media din Turcia – își va permite cu adevărat să piardă? Președintele a făcut tot posibilul pentru a garanta victoria AKP, inclusiv prin polarizarea publicului, persecutarea personalităților din opoziție și impunerea pumnului în gură presei independente. Acuzațiile de nereguli și fraude au aruncat o umbră asupra alegerilor din 2014, 2017 și 2019. Având în vedere mizele mari ale votului de duminică, temerile că guvernul și susținătorii lui Erdogan vor recurge din nou la astfel de tactici sunt mari.

Acuzațiile opoziției

Opoziția Turciei a spus de mult timp că alegerile din țară se desfășoară pe condiții de concurență inechitabile, afirmații susținute adesea de observatorii internaționali.

Acoperirea mass-media este cel mai evident exemplu în care Erdogan se bucură de un avantaj față de oponenții săi, dar există și factori precum utilizarea resurselor statului în timpul campaniei și interpretarea îndoielnică a legii electorale.

Aproximativ 90% din mass-media din Turcia se află în mâinile guvernului sau ale susținătorilor săi, potrivit Reporters Without Borders, asigurând timp de antenă copleșitor pentru președinte. Doar câteva ziare de opoziție mai există pe hârtie, majoritatea au trecut la ediții doar online.

În cursul lunii aprilie, Erdogan a primit aproape 33 de ore timp de antenă la principalul post de televiziune de stat, potrivit membrilor opoziției ai organului de supraveghere al radiodifuziunii. Adversarul său prezidențial, Kemal Kilicdaroglu, a primit 32 de minute.

Principalul partid de opoziție, Partidul Popular Republican sau CHP, a lansat luna trecută o acțiune în justiție împotriva radiodifuzorului TRT pentru că nu a afișat videoclipul său de campanie.

„Din păcate, Corporația de Radio și Televiziune din Turcia a trecut de la a fi o instituție imparțială și obiectivă și s-a transformat în Corporația de Radio și Televiziune Tayyip”, a declarat deputatul CHP Tuncay Ozkan.

Presa independentă, restricții tot mai mari

Restul presei independente se confruntă, de asemenea, cu restricții tot mai mari. Luna trecută, autoritatea de radiodifuziune RTUK a amendat canalele independente Fox News, Halk TV și TELE1 pentru știri și comentarii considerate o încălcare a reglementărilor. Ilhan Tasci, un membru al RTUK desemnat de opoziție, a declarat că în toate cele trei cazuri posturile au fost acuzate că au criticat sau pus sub semnul întrebării acțiunile partidului de guvernământ.

Într-o declarație care a urmat ultimele alegeri prezidențiale și generale din 2018, observatorii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa au remarcat că Erdogan și Partidul său Justiție și Dezvoltare (AKP) s-au bucurat de „un avantaj necuvenit, inclusiv în ceea ce privește acoperirea excesivă de către afiliați guvernului. instituții media publice și private.” Acțiunea guvernului a fost extinsă și asupra rețelelor sociale, unde multe voci din opoziție s-au retras.

„Dacă va exista fraudă în alegeri, toate canalele de opoziție vor fi reduse la tăcere prin utilizarea acestei legi”

O lege privind „dezinformarea” introdusă în octombrie permite o pedeapsă cu închisoare de până la trei ani pentru răspândirea de informații false „cu unicul scop de a crea anxietate, teamă sau panică în rândul publicului”.

Sinan Aygul, singurul jurnalist care a fost urmărit penal în temeiul noii legi, a fost condamnat în februarie la 10 luni de închisoare. În prezent, el este liber în timp ce face recurs.

„Scopul real este de a reduce la tăcere toate vocile disidente din societate”, a spus Aygul, președintele asociației jurnaliştilor din Bitlis, sud-estul Turciei. Este „o lege care vizează pe oricine își exprimă o opinie. Acesta vizează nu numai indivizi, ci și organe media”, a spus el.

Legea prost definită creează infracțiuni din „activități jurnalistice de bază”, a spus Aygul, adăugând că ar putea fi folosită în timpul alegerilor pentru a viza grupurile care încearcă să protejeze securitatea urnelor de vot și care folosesc rețelele sociale pentru a evidenția abuzurile.

„Dacă va exista fraudă în alegeri, toate canalele de opoziție vor fi reduse la tăcere prin utilizarea acestei legi”, a spus el.

Impunerea stării de urgență în cele 11 provincii afectate de cutremurul din februarie a stârnit, de asemenea, îngrijorări cu privire la modul în care vor fi desfășurate sondajele în regiune. Un raport al ONU publicat pe 11 aprilie spunea că cel puțin 3 milioane de oameni s-au mutat din casele lor din zona cutremurului, mulți dintre ei îndreptându-se spre alte părți ale Turciei.

Cu toate acestea, doar 133.000 de oameni din regiunea cutremurului s-au înscris pentru a vota în afara provinciilor lor de origine, a declarat luna trecută șeful Consiliului Suprem Electoral. Ahmet Yener a adăugat că oficialii electorali supraveghează pregătirile, inclusiv secțiile de votare din adăposturile temporare.

În 2018, o stare de urgență la nivel național impusă în urma unei tentative de lovitură de stat din 2016 a fost în vigoare până cu puțin timp înainte de alegeri, despre care OSCE a spus că au restrâns mass-media și libertățile de întrunire și de exprimare.

Erdogan și-a intensificat aparițiile publice, care sunt urmărite îndeaproape de majoritatea canalelor TV, și folosește aceste îndatoriri oficiale pentru a-și ataca rivalii. Asistând, la o ceremonie de Eid al-Fitr, luna trecută, pentru a marca renovarea Moscheei Albastre din Istanbul, el a acuzat opoziţia de „colaborare cu grupuri teroriste”.

La sondajele locale din 2019, candidatul opoziției victorios la primăria Istanbulului a fost forțat să se confrunte cu o reluare a scrutinului în urma plângerilor AKP cu privire la nereguli. Rezultatele voturilor la consiliile raionale și municipale, care au fost colectate în aceleași cutii și au favorizat AKP, nu au fost puse la îndoială.

Adem Sozuer de la Facultatea de Drept a Universității din Istanbul a declarat pentru ziarul de opoziție Cumhuriyet că alegătorii și-au pierdut încrederea în autoritățile electorale. „Există suspiciunea larg răspândită într-o parte semnificativă a societății că alegerile vor fi trucate”, a spus el.

Dacă pierde, Erdogan ar putea să conteste alegerile

Înaltul Consiliu Electoral, care îi este supus “Sultanului” Erdoğan, ar putea pur și simplu să refuze să valideze rezultatul alegerilor în caz de victorie a lui Kılıçdaroğlu. Deja, pe 29 aprilie, ministrul de interne Süleyman Soylu discreditase anticipativ rezultatul alegerilor, vorbind de o «tentativă de lovitură de stat» urzită din străinătate, în cazul în care Erdoğan ar fi învins.

Erdoğan este cel care a abolit articolul din Constituție care cerea ca miniștrii de Interne, Transporturi și cel al Justiției să demisioneze cu trei luni înainte de orice alegeri și să fie înlocuiți cu funcționari apolitici, cu “tehnicieni”, tocmai pentru a-i împiedica pe șefii ministerelor-cheie să se amestece în buna desfășurare a alegerilor.

Mulți în Turcia se tem că guvernul ar putea profita de haosul care domnește în cele 11 provincii din sud recent atinse de un devastator cutremur pentru a face să voteze zecile de mii de morți și dispăruți, ca să nu mai vorbim de faptul că 3 milioane de persoane deplasate vor fi nevoite să voteze departe de locul lor de origine.

Având în vedere eventualitatea unui rezultat foarte strâns, unii analişti avertizează cu privire la posibilitatea ca Erdogan să nu se recunoască învins, aşa cum a făcut partidul său în 2019, când a contestat rezultatul alegerilor municipale din Istanbul, forţând o repetare a scrutinului doar pentru a pierde cu o marjă mai mare. De aceea, opoziţia le-a cerut susţinătorilor săi ca, în cazul unei victorii, să fie moderaţi în sărbătorirea succesului şi să evite să reacţioneze la posibile acte de provocare din partea susţinătorilor lui Erdogan.

Mai mult de jumătate dintre români sunt de acord cu introducerea votului obligatoriu. Procentul a crescut considerabil față de acum 10 ani SONDAJ

Peste 60% dintre români sunt de acord cu votul obligatoriu, argumentând că o prezenţă mai mare la vot poate schimba lucrurile în bine, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda...

Poveste de film. Fost coleg cu Hagi și Popescu, terorizat de Erdogan: "Nu mai am loc nicăieri în lume, mi-a luat totul”

Hakan Sukur (51 de ani), unul dintre cei mai buni marcatori din istoria fotbalului turc, fost coleg cu Gică Hagi și Gică Popescu la Galatasaray, trăiește un adevărat coșmar legat de...