Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și dubla semnificație a democrației, între regim politic și reponsabilitate regională

Autor: Hari Bucur Marcu - Expert international in materia apararii nationale
Joi, 05 Mai 2022, ora 14:07
3016 citiri

Marile democratii, în care publicul național a devenit suveran prin eforturi și prin jertfe depuse uneori de-a lungul mai multor generații, pentru dobândirea libertăților și drepturilor pe care niciun popor care nu este suveranul la el în țară nu le-ar putea avea altfel, știu că niciun dictator nu ar exista în niciun stat decât cu voia poporului din statul respectiv.

Că așa a fost cazul și cu ele, până când s-au hotărât să își edifice ele statele prin care să își promoveze și să își protejeze drepturile și libertățile fiecărui membru al poporului suveran. State care să și „producă” bunurile publice de care să beneficieze fiecare, în mod neîngrădit și neîntrerupt, sub controlul și supravegherea publicului național suveran.

Așa că, dacă o națiune vrea să fie condusă de un dictator, alte națiuni, care au abolit dictaturile cu generații în urmă, dacă nu chiar cu secole în urmă, de ce ar fi ele intransigente cu dictatorul acela, acceptat de poporul său?

De unde și tendința marilor națiuni democratice de a nu se băga peste alte națiuni, care preferă diferite forme de autoritarism, în conducerea lor. Ceea ce face ca dictatori notorii și uneori sângeroși să fie primiți la masa organizațiilor și întrunirilor internaționale cu aceeași diplomație ca cea pentru reprezentanții popoarelor suverane la ele acasă.

Iar asta nu este ipocrizie, ci toleranță, din partea democrațiilor.

Doar că democrația este și o soluție de pace regională sau globală, nu numai o formă preferabilă de regim politic, pentru drepturi și libertăți.

În sensul că orice popor suveran de-adevăratelea ajunge foarte greu la decizia de a iniția conflicte sau chiar războaie. Și, cu deplină siguranță, nicio națiune democratică la ea acasă nu va avea un comportament dictatorial față de alte națiuni, din regiunea sa ori de pe planetă.

De aici și formele prin care marile națiuni democratice se arată favorabile ori chiar încurajează atitudinile și acțiunile de democratizare reală, din statele cu regimuri politice autoritare.

Forme pe care acele regimuri autoritare le definesc desigur ca fiind „amestec în treburile interne” ale statelor unde sunt ele autoritare.

Așa cum îi zic ele și democratizării că nu ar fi altceva decât o manifestare de neocolonialism, din partea marilor democrații.

Până în 24 februarie 2022, observațiile de mai sus erau desigur valabile dar și irelevante totodată, pentru marea masă a comentatorilor vieții politice internaționale.

Erau niște truisme, de tipul: așa, și?

Dar iată că, la 24 februarie 2022, Federația Rusă a ținut să bifeze fiecare căsuță din dreptul fiecărei observații de mai sus.

Adică, a fost tot timpul evident că Putin al Rusiei era perceput ca vârful unui regim autoritar.

Cu toate astea, a fost primit așa, cu mâinile sale mânjite de sângele dizidenților sau opozanților politici, în toate întrunirile mai marilor Lumii, în diverse formate. Ambasadorii săi au fost acreditați în toate capitalele marilor democrații. Omologii săi din acele capitale s-au întreținut frecvent cu el, direct sau prin telefon, iar toată Lumea a încercat să îi înțeleagă îngrijorările de securitate națională, inclusiv cele legate de „amenințarea” cu democratizarea națiunii ruse.

Așa cum a fost tot timpul evident că Rusia lui Putin este predispusă la violență, la conflict, la război chiar, în relațiile cu alte națiuni din regiunea sa, ori chiar de pe planeta întreagă.

Ca argument faptic al tezei că doar națiunile democratice de-adevăratelea se abțin de la conflict și război, deoarece deciziile pentru așa ceva aparțin suveranului colectiv, care nu poate fi și democrat și dictator, în același timp. Ceea ce nu este desigur cazul cu națiunea rusă, care nu are nicio treabă cu democrația și nici nu dă semne că ar vrea să aibă vreodată.

Din perspectiva asta a discuției, agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei rezolvă dilema democrațiilor care tolerau regimul autoritar putinist, deși acel regim devenea tot mai clar o amenințare pentru pacea regională sau chiar mondială. Rezolvare în sensul că Putin și regimul său au devenit, din 24 februarie 2022, subiectul sancțiunilor și al izolării de oricare democrație reală, în cel mai tranșant mod.

Ceea ce indică faptul evident că democrația, chiar dacă este o amenințare pentru dictatori, nu este niciodată o expresie de slăbiciune a națiunilor democrate.

Din contră. Cum ziceam, regimurile democratice de-adevăratelea s-au dobândit prin eforturi, prin jertfe ale suveranului colectiv. Ceea ce este cea mai înaltă expresie de voință și de tărie a națiunii respective. Care națiune este întotdeauna dispusă la noi sacrificii și noi eforturi, pentru prezervarea democrației sale.

Mai ales în fața unei amenințări din partea unei națiuni condusă de un dictator.

De aceea Rusia a putut ataca violent și criminal Ucraina, unde democrația era în facere dar nu apucase să fie instalată pe deplin, nici în fapt și nici în mintea națională, dar nu are nicio șansă să atace cu cel mai vag succes oricare dintre națiunile din NATO și/sau Uniunea Europeană, pentru simplul fapt că membrii acestor organizații sunt cu toții și fiecare dintre ei democrații.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Quarterly Report - evenimentul #1 pentru companii la BVB

Cum a reușit Rusia să pună mâna pe planurile Ucrainei privind contraofensiva eșuată din 2023 înainte să înceapă. „Cel mai dificil moment”
Cum a reușit Rusia să pună mâna pe planurile Ucrainei privind contraofensiva eșuată din 2023 înainte să înceapă. „Cel mai dificil moment”
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat duminică, 25 februarie, într-o conferinţă de presă la Kiev, că Rusia a reuşit să pună mâna pe planurile contraofensivei ucrainene...
Câți ruși e dispus Vladimir Putin să piardă în război: ”Dacă mor pe front, bugetul stă mai bine. Costă mâncare, stau și beau...”
Câți ruși e dispus Vladimir Putin să piardă în război: ”Dacă mor pe front, bugetul stă mai bine. Costă mâncare, stau și beau...”
Andrei Caramitru, fiul regretatului Ion Caramitru, cunoscut analist economic mai ales în spațiul online, a avut o postare interesantă pe Facebook prin care a calculat câți oameni e dispus...
#Ucraina, #Rusia, #natiune, #democratie, #NATO, #Uniunea Europeana , #NATO