Putin nu mai poate să susțină un război modern. Occidentul a degradat suficient de mult mașina de război a Rusiei pentru a oferi Ucrainei o șansă în luptă

Sancțiunile împotriva Rusiei au fost povestea de succes necunoscută a democrațiilor avansate. Capacitatea lui Vladimir Putin de a duce război militar împotriva Ucrainei și un război geo-ideologic împotriva lumii liberale este înlăturată sistematic cu fiecare lună care trece, scrie The Telegraph.

Câștigurile din exporturile de petrol și gaze ale Rusiei au scăzut cu 52% în primele patru luni ale acestui an, iar banii din hidrocarburi finanțează două cincimi din bugetul Kremlinului.

Anul trecut, Putin nu a avut nicio dificultate în a-și finanța invazia din câștigurile extraordinare ale creșterii prețului energiei, cauzate în mare parte de propriile sale acțiuni. El a putut crește pensiile cu 10% și a putut împrăștia suficienți bani pentru a proteja poporul Rusiei de greutățile războiului. Anul acesta va trebui să aleagă între arme și pâine.

Nu va fi niciodată ușor să blochezi cea mai mare țară din lume, vitală pentru aprovizionarea internațională cu cereale, îngrășăminte, energie și alte mărfuri esențiale. Nici nu va fi vreodată posibil să constrângem sudul global fără a provoca o reacție și a împărți lumea în două tabere, scrie publicația.

Cu toate acestea, până acum, democrațiile au traversat acest război cu pricepere.

Putin a rămas fără banii europeni de pe gaze

Europa a supraviețuit pierderii gazului lui Putin într-o formă mai bună decât și-ar fi imaginat cei mai mulți în urmă cu un an, mai puțin Putin. Prețurile s-au prăbușit la 25 MWh de la un vârf de 304 EUR în august anul trecut. Nu sunt cu mult peste prețul mediu din ultimul deceniu. Contractul TTF din ianuarie este de 43 euro.

Nu mai trebuie să ne temem de un al doilea și chiar mai dureros șoc energetic în această iarnă. Rezervoarele de stocare a gazelor sunt deja pline cu 75% în Germania și 74% în Italia, cu cel puțin 20 de puncte mai mult decât norma sezonieră.

Recuperarea stagnată a Chinei a afectat cererea asiatică de gaz natural lichefiat (GNL). Tom Marzec-Manser, analist la ICIS a spus că încărcăturile cu GNL (gaz natural lichefiat) inundă Europa cu „volum record”.

Rusia a pierdut o bucată mare din piața sa europeană de gaze și nu are conducte pentru a-și transfera hidrocarburile din Siberia de Vest în Asia. Cererea de gaze a Europei este de acum înainte pe o pantă descendentă rapidă.

JP Morgan spune că șocul de anul trecut a forțat o schimbare permanentă a comportamentului care a redus deja necesarul de gaz cu 5%. Lansarea vertiginoasă a energiei verzi va tăia cu încă 20% cererea în acest deceniu.

Plafonarea prețului petrolului își arată efectele

Da, Rusia încă vinde cantități aproape record de petrol. Aceasta este o caracteristică, nu o eroare, a plafonului de preț de 60 USD al lui G7, introdus în decembrie anul trecut.

„Mecanismul a fost conceput pentru a reduce prețurile de export pentru țițeiul și produsele petroliere rusești, nu pentru a reduce volumele de export”, a spus banca centrală finlandeză.

Scopul plafonului este de a seca fluxul de venituri al lui Putin fără a provoca un șoc petrolier global și o revoltă politică în Europa. Funcționează foarte bine.

Agenția Internațională pentru Energie spune că țițeiul rusesc din Urali s-a tranzacționat la o medie de 52 de dolari în primul trimestru, jumătate față de nivelul de acum un an și o reducere de 25-30 de dolari față de cel Brent.

Democrațiile controlează 90% din flota de cisterne a lumii prin proprietate directă sau prin finanțare și clubul P&I care acoperă asigurarea navelor. Fără asigurare nu poți naviga cu aceste bombe incendiare plutitoare prin Oresund sau Bosfor, sau nu poți intra în majoritatea porturilor lumii.

Putin poate exporta cât de mult petrol dorește în navele controlate de G7 atâta timp cât se conformează. El a promis sfidare, emițând un decret care interzice vânzarea țițeiului rusesc oricărei entități care respectă plafonul G7.

A fost o amenințare implicită de a reține 4% din oferta mondială de țiței. În cele din urmă, Putin s-a conformat cu blândețe. El nu are bani pentru a susține un lung război petrolier și nu poate risca deteriorarea permanentă a câmpurilor sale petroliere (deja în dificultate).

Putin este, desigur, liber să vândă petrol maritim cu orice preț către China, India sau orice țară care folosește nave în afara legăturii cu grupul țărilor industrializate G7.

Se spune că a strâns o „flotă fantomă” de aproximativ 500 de nave, bazându-se pe o rețea de companii-ochiuri globale care folosesc tancuri vechi care operează cu transponderele oprite.

Ocolirea sancțiunilor aduce costuri mari

Folosirea acestei flote întunecate are un cost ridicat. Aproximativ 80% din exporturile rusești de petrol și produsele sale părăsesc porturile vestice din Marea Baltică și Marea Neagră. Sistemul a fost conceput pentru a furniza în Europa.

Călătoria dus-întors de la Sankt Petersburg la Hamburg durează șase zile. Călătoria dus-întors la Shanghai durează 90 de zile, cu tarife de transport, taxe pentru echipaj și costuri pentru combustibilul navei. Mai există o problemă: porturile rusești nu pot face față supertancurilor Suezmax. Petrolul trebuie să fie expediat în cisterne mai mici Aframax, iar apoi este transferat către cele mari în locuri semi-clandestine, în largul Ceuta și în largul Peloponezului grecesc.

Acesta poate fi un coșmar ecologic, dar nu este o încălcare a sancțiunilor – cu excepția cazului în care operațiunile sunt un front pentru armatorii greci, așa cum pretinde Ucraina – dar nu este un eșec al politicii G7. Îl costă pe Putin încă 12 dolari pe baril pentru a ajunge pe piețele din Asia.

Comercianții indieni și chinezi au negociat la sânge scăderea prețului, știind că vânzătorul este în dificultate. „Mă îndoiesc că Rusia câștigă mai mult de 20 de dolari pe baril, având în vedere propriul cost de producție”, a spus profesorul Alan Riley de la Atlantic Council.

Putin nu poate finanța o mașină de război cu asta. Deficitul bugetar al Rusiei pentru primele patru luni ale acestui an a crescut la 40 de miliarde de dolari, depășind ținta pentru întregul an 2023.

Țara nu se mai poate împrumuta în străinătate – nici măcar China nu intervine cu bani reali – și nu are o piață profundă de obligațiuni în țară. Atlantic Council spune că trezoreria rusă a reușit să strângă 12,5 miliarde de dolari în obligațiuni OFZ în acest an, dar la o dobândă de peste 10%.

Kremlinul își scutură acum propria bază de oligarhi, forțând contribuții „voluntare”. „Firmele mari sunt din ce în ce mai supuse capriciilor celor de la putere”, spune banca centrală finlandeză.

Trezoreria a acoperit până acum o mare parte din deficit prin reducerea contului curent. Acest lucru este nesustenabil. Putin poate ataca fondul social pentru zilele negre pentru o perioadă, care s-ar ridica acum la 155 de miliarde de dolari dacă credem datele rusești, dar o mare parte din acestea se află în dețineri nelichide, cum ar fi o participație la Sberbank.

Vine criza

Blocajele economice nu pot câștiga niciodată un război rapid. Dar strângerea G7 degradează suficient de mult mașina de război a lui Putin pentru a oferi Ucrainei o șansă de luptă.

Centrul SUA pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) estimează că Rusia a pierdut până la 40% din flota de tancuri dinainte de război. Continuă să piardă 150 de tancuri pe lună, dar poate produce doar 20 pe lună la uzina sa din UralVagonZavod.

Rusia recurge la rezerva sa sovietică, tancuri T64 și chiar T55 apărând pe câmpul de luptă. Îi lipsesc componentele de înaltă tehnologie pentru a îmbunătăți acești dinozauri cu obiective precise, provocând o pierdere de doi kilometri în rază de acțiune.

Este aceeași poveste în diferite grade cu artileria, sistemele de rachete, elicopterele și războiul electronic. Lipsa de rulmenți și microcipuri de înaltă calitate împiedică repararea și producția de război.

Rusia are nevoie de 30.000 de cipuri de bază pe lună pentru a menține producția de război: face doar 8.000. Poate cumpăra cipuri din China, dar acestea trebuie reproiectate în mod fundamental pentru a se potrivi unui sistem tehnologic care a evoluat folosind cipuri de la Intel sau Advanced Micro Devices.

CSIS spune că aeronavele Sukhoi Superjet 100 sunt reparate cu componente de la motoare vechi. KamAZ construiește din nou motoare vechi de tractor 820 (V8), deoarece Weichai din China a întrerupt furnizarea de motoare avansate de teama sancțiunilor. Rusia nu mai are acces la mașinile-unelte de precizie necesare pentru a susține o mașină de război de ultimă oră.

Kremlinul poate continua să se bazeze pe piața neagră globală pentru a introduce ilegal componente cheie. Dar totul necesită timp și bani. Rusia nu are niciunul, deoarece Ucraina își pregătește contraofensiva. Cu siguranță, sancțiunile funcționează. În plus, nu există altă alegere morală.

Cel mai mare producător de nave din Țările de Jos dă în judecată guvernul olandez pentru pierderile suferite din cauza sancțiunilor impuse lui Putin

Cel mai mare constructor naval din Țările de Jos, Damen Shipyards, a intentat un proces guvernului olandez, care continuă să ajute Ucraina în războiul cu Rusia. Compania olandeză dorește...

Putin pariază pe o nouă clasă de împroprietăriți pentru a-și susține regimul

Loialitatea este ceea ce Putin prețuiește mai presus de orice altceva – dar nu mai este suficient. După ce aparent și-a pierdut încrederea în vechile elite, Putin formează o nouă clasă...