The Hill: „Planul de pace” chinezesc pentru Ucraina este un cal troian pentru Occident

Așa-numita propunere de pace a Chinei demonstrează gradul de coordonare deplină dintre Beijing și Moscova. Împreună cu posibilele livrări de arme chineze către Rusia și cu dezvăluirile recente ale zborurilor spion chineze în spațiul aerian al SUA, este clar că China crede că prin războiul actual își promovează interesele, scrie Seth Cropsey în The Hill.

Factorii politici americani ar trebui să acorde atenție retoricii atent calibrate a Chinei care vizează rupturi pe termen lung între Statele Unite și aliații săi din Europa de Vest.

Oferta chineză nu este complet necinstită. Acest lucru apare la prima vedere atunci când China se angajează să „respecte suveranitatea tuturor țărilor”, inclusiv „integritatea teritorială”, în conformitate cu Carta ONU. Invazia Rusiei din 2014 a încălcat incontestabil integritatea teritorială a Ucrainei, la fel ca și invazia acesteia din 24 februarie 2022. Cu toate acestea, China evită definirea granițelor. „Integritatea teritorială” a Ucrainei s-a schimbat odată cu anexarea de către Rusia a regiunilor Crimeea, Zaporojie, Herson și Donețk. China nu ia nicio poziție în privința granițelor ucrainene sau ruse, în afară de gesturi vagi față de egalitatea suverană între state, indiferent de puterea și bogăția lor.

Cu toate acestea, al doilea punct din planul Chinei îl explică pe primul și, de fapt, toate punctele ulterioare din document. China se opune unei „mentalități de război rece”, în special unui război rece care „întărește sau extinde blocurile militare” prin care statele își caută „propria securitate în detrimentul securității altora”. Acest lucru nu vizează Rusia, așa cum ar putea părea la prima lectură. Acesta vizează NATO, primul bloc militar al Războiului Rece, care a precedat Pactul de la Varșovia cu mai bine de șase ani.

Caracteristica definitorie a NATO este natura sa non-eurasiatică. Statele europene, asiatice și din Orientul Mijlociu au făcut și au rupt întotdeauna alianțe în timpul competiției strategice. Unele dintre aceste alianțe au fost cu adevărat eurasiatice – de exemplu, Franța medievală a format alianțe în diferite puncte cu Califatul Abbasid, Imperiul Mongol și Sultanatul Otoman, iar Marea Britanie a format o alianță cu Japonia în 1902, legând cele două state insulare.

Competiția internațională este eurasiatică încă din secolul al XVII-lea

Elementul eurasiatic pe care îl folosește textul chinez este critic. Competiția internațională este eurasiatică încă din secolul al XVII-lea; numai superioritatea Europei înainte de 1945 ascunde acest fapt. Scopul rivalității internaționale este de a controla comerțul euroasiatic prin manipularea relației dintre capacitățile productive ale Eurasiei centrale și nodurile sale maritime Rimland.

Războiul Rece din secolul al XX-lea a rămas eurasiatic. Accentul competiției americano-sovietice era Europa, iar mizele controlului strategic erau Europa, Orientul Mijlociu și Asia. Dar factorul strategic definitoriu al Războiului Rece a fost implicarea Americii. Rusia sovietică s-a opus Americii, un stat non-european, care acționează ca principală forță strategică în afacerile europene prin NATO, susținută de puterea militară a SUA. La fel, acuzația Chinei de o mentalitate de Război Rece nu se poate aplica Rusiei, deoarece Rusia este prin definiție un stat eurasiatic. Acest lucru se aplică doar Americii, o putere non-eurasiatică care încă arată un interes – nejustificat, în viziunea Chinei – pentru afacerile strategice eurasiatice.

Fiecare propunere ulterioară din planul de pace al Chinei provine din această premisă. Esența fiecărei recomandări - negocieri de pace, protecția centralelor nucleare, continuarea exporturilor de cereale - nu contează. Formularea cheie este: „Toate părțile trebuie să susțină Rusia și Ucraina” - adică toate părțile trebuie să lase problema eurasiatică în seama eurasiaticilor. „Problemele umanitare nu trebuie politizate” – adică pierderile umane din război sunt legate de implicarea americană, deci nu contează unde găsesc refugiații. „Sancțiunile unilaterale și presiunea maximă nu pot rezolva problema”, deoarece aceste sancțiuni unilaterale (adică „americane”) sunt instrumente ale unui stat non-eurasiatic.

Obiectivul pe termen lung al Rusiei rămâne retragerea Statelor Unite din sistemul de securitate european

Astfel, China și-a demonstrat deplin sprijinul pentru Rusia. Kremlinul a lansat acest război pentru a cuceri Ucraina și a folosi cucerirea acesteia ca o trambulină pentru a reînvia un sistem imperial în stil sovietic cu resursele, populația, potențialul economic și profunzimea strategică pentru a contesta în mod direct ordinea de securitate susținută de SUA. Obiectivul pe termen lung al Rusiei rămâne retragerea Statelor Unite din sistemul de securitate european, în special din cauza prăbușirii NATO, scrie autorul.

China sprijină din toată inima acest obiectiv, deoarece se angajează să-l reproducă în regiunea Indo-Pacific. Influența SUA pătrunde în Europa, Asia și Orientul Mijlociu. Dacă China vrea să-și atingă obiectivul indo-pacific de a rupe alianțele dintre SUA și Asia și de a-și întoarce amprenta militară înapoi în Hawaii, atunci trebuie să submineze puterea SUA în Eurasia în ansamblu.

China și Rusia se aliniază în statele finale dorite. În esență, China urmează aceeași teorie a victoriei ca și Rusia, chiar dacă consideră de cuviință să manipuleze Rusia, să-i distrugă economia și să obțină acces preferențial la resursele energetice rusești în timp ce războiul se prelungește.

Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, având în vedere Memorandumul fără limite, Rusia-China, din 4 februarie 2022, care stabilește aceleași puncte și înaintea căruia China a fost, fără îndoială, informată cu privire la iminenta invazie a Ucrainei. Președintele chinez Xi Jinping a negat în mod repetat memorandumul în declarații publice și, de fapt, l-a confirmat în propunerea sa de pace.

Trei consecințe

În primul rând, China va înarma Rusia, poate nu cu echipament militar tradițional, ci cel puțin cu drone și piese de schimb pentru a-și spori capacitatea de luptă. Având în vedere natura luptei din Ucraina, acest ajutor este letal și va sprijini baza industrială de apărare a Rusiei, așa cum a făcut-o prin canale precum Iran, Armenia și Kazahstan.

În al doilea rând, China nu dorește să facă o propunere de pace reală sau să acționeze ca un interlocutor pentru a pune capăt acestui război.

În al treilea rând, și cel mai periculos, oferta de pace a Chinei este la fel de mult o ramură de măslin pentru Europa, precum o declarație de sprijin pentru Rusia. Preocupările Rusiei cu privire la Ucraina pot fi înțelese ca un motiv de opoziție față de prezența americană în Eurasia. Rusia consideră că interesele de securitate ale Ucrainei sunt ilegitime, deoarece sunt percepute ca fiind benefice pentru interesele de securitate ale Statelor Unite. Ucraina cu o înțelegere obiectivă, materială a realității sale nu se va alătura niciodată SUA, cel puțin așa crede Putin.

Germania și Uniunea Europeană în ansamblu primesc semnale că au un loc în Eurasia post-americană dacă acceptă conducerea Chinei și se alătură Rusiei pentru a respinge implicarea non-eurasiatică. China lasă mâna întinsă pe axa Berlin-Bruxelles-Paris. Se pare că o oarecare autonomie strategică rămâne viabilă.

Dacă statele europene vor accepta oferta Chinei depinde doar de un singur factor în viitorul apropiat - raportul relativ de putere din Europa și Asia. SUA ar trebui să sprijine Ucraina în acest război și să asigure victoria Ucrainei în acest război și, astfel, să descurajeze China să atace Taiwan. Dacă nu poate face ambele lucruri, statele europene se vor prăbuși.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Lupta cu drone din Ucraina a început să dea o lovitură mortală unuia dintre cele mai puternice simboluri ale puterii militare americane

Potrivit cotidianului The New York Times, în ultimele două luni, rușii au scos din luptă cinci tancuri americane M1 Abrams din cele 31 de tancuri care au fost trimise în Ucraina în toamna...