The Spectator: Acoliții lui Putin simt miros de sânge

Evgheni Prigojin, stând în întuneric lângă un șir de cadavre însângerate, striga obscenități. Cu chipul lui gălbui, nefiresc, fără păr, contorsionat de ură primordială, era ceva în înfățișarea lui care părea oribil, scrie Serghei Radcenko, profesor la Kissinger Center, în The Spectator.

Prigojin s-ar putea să se poziționeze pentru probabila cădere a lui Putin și eventuala (și probabil foarte urâtă) luptă de succesiune, scrie autorul.

Aspectul se potrivește cu reputația lui. Prigojin este cunoscut pentru brutalitatea și cinismul său profund, precum și pentru capacitatea și disponibilitatea sa de a-și murdări mâinile și așa însângerate. Poate de aceea s-a oferit să-și folosească mercenarii – mulți dintre ei recrutați direct din închisorile Rusiei – pentru ceea ce el a numit „mașina de tocat carne Bahmut”.

Acum, a susținut Prigojin, Ministerul rus al Apărării îi refuză muniția de care avea mare nevoie. Așa că i-a chemat, aruncându-i la gunoi pe ministrul Apărării Serghei Șoigu și pe șeful Statului Major General Valerii Gerasimov, numindu-i „cățele” și acuzându-i de inacțiune în fața unui dezastru care se desfășură la Bahmut. De asemenea, Prigojin a promis că va abandona asaltul și va preda orașul, aflat acum în cea mai mare parte sub control rusesc, ucrainenilor.

Scena a fost atât de macabră, atacul asupra lui Shoigu și Gherasimov atât de vicios, încât a inspirat chiar și meme-uri de pe internet. De asemenea, a scos la iveală fisuri adânci în centrul efortului militar rusesc.

Într-un videoclip, Prigojin s-a referit la cineva pe care l-a numit „un bunic fericit”. „Dar cum poți câștiga un război”, a întrebat Prigojin cu sarcasm, „dacă se dovedește că acest bunic este un cretin complet?”

Comentariile lui Prigojin au făcut valuri. Nu doar în Occident, printre kremlinologi și experți de fotoliu, ci și în Rusia însăși, pe canalele Telegram și în bârfele de pe chat. La cine se referea el? La Șoigu? La Gherasimov? La Putin însuși, poate? Termenul „bunicul” era cu siguranță o aluzie la Putin, care a fost numit de mult timp „bunicul din buncăr” de către detractorii săi.

Prigojin a lăsat să se înțeleagă ulterior că îl viza pe Gherasimov. Este o afirmație aparent credibilă. Nu s-a înfiripat dragostea între cei doi, iar Prigojin ar putea fi cu adevărat îngrijorat de faptul că Statul Major General nu a reușit să aprovizioneze cu muniție trupele sale în scădere.

Prigojin joacă pentru Putin?

Cu toate acestea, rămân întrebări, mai ales când vine vorba de ambiguitatea studiată a lui Prigojin. El cunoaște valoarea cuvintelor. Este un maestru al dezinformării; de fapt, dezinformarea este literalmente profesia și meseria Wagner. Prin urmare, orice ambiguitate trebuie să trimită un mesaj. Trebuie să servească unui scop.

Există două moduri distincte de a te gândi la prostiile lui Prigojin. În primul rând, atacurile sale asupra Ministerului Apărării și Statului Major ar putea fi un complot de la Kremlin, pus la cale de Putin și coordonat cu serviciile de securitate pentru a-i umili pe Șoigu și Gherasimov, pentru a da vina pentru înfrângerea Rusiei pe prostia, incompetența sau trădarea lor și poate să se pregătească motivul demiterii lor.

Dar această explicație nu funcționează – este mult prea complicată. Un Putin puternic și asertiv nu ar avea nevoie de Prigojin pentru a arunca înfrângerile asupra lui Șoigu și Gherasimov. I-ar putea curăța cu ușurință (probabil în aplauzele mai multor comandanți mai mici). Și în timp ce Putin este cunoscut pentru că își pune slujitorii unul împotriva celuilalt pentru a promova luptele interne, păstrând în același timp controlul general, dezbaterile lui Prigojin merg mult prea departe. Ele subminează autoritatea armatei ruse și, într-adevăr, statul rus însuși. Căci, dacă Șoigu și Gherasimov sunt „bunicii” în cauză, atunci ce spune asta despre comandantul șef care i-a numit și refuză să-i concedieze?

Cel de-al doilea mod de a gândi la atacurile lui Prigojin este să le vedem ca pe un atac deliberat, chiar dacă încă formulat cu grijă, împotriva lui Putin. În această lectură, Prigojin – carismatic, ambițios nemărginit, fără scrupule și profund rău – simte sânge. Nu în Bahmut, ci în Kremlin. Pe măsură ce amploarea gafei lui Putin în Ucraina devine din ce în ce mai evidentă, Prigojin s-ar putea să se poziționeze pentru probabila cădere a lui Putin și eventuala (și probabil foarte urâtă) luptă de succesiune. Bineînțeles, este un străin – nu silovikul clasic – dar are cărți de jucat, inclusiv o forță militară și o nebunie.

Aceasta este o explicație bună, deși probabil că supraestimează apetitul lui Prigojin pentru asumarea de riscuri. Și ce ar putea fi mai riscant decât să-l înfrunți pe șef? Putin este cunoscut ca fiind răzbunător și cu obrazul subțire: nu l-ar lăsa pe Prigojin să scape cu un afront atât de uimitor. În Rusia modernă, păcate mai puțin grave au fost pedepsite cu Noviciok sau cu o cădere accidentală de la fereastră.

Iată întrebarea cea mai importantă. De fapt, nu contează dacă declamațiile lui Prigojin fac parte dintr-o conspirație a Kremlinului pentru a ține în frâu armata sau dacă sunt pur și simplu o reflectare a propriilor frustrări și ambiții ale lui Prigojin. Ceea ce contează este imaginea pe care acesta o proiectează. Această imagine nu este favorabilă lui Putin. Este o imagine a haosului burghez, a slăbiciunii și a incapacității lui Putin de a reconcilia interesele concurente ale facțiunilor beligerante. Este o imagine a lui Putin în declin terminal.

Elitele știu că țarul e gol

Putin a ajuns la putere cu promisiunea de a consolida statul rus. La începutul mandatului său, el a tăiat fără milă oligarhii, impunând ceea ce el a numit o „verticală a puterii”. Acum, totuși, această verticală începe să se încordeze și să crape sub stres. Elitele știu că țarul e gol. Militarii se îndoiesc de înțelepciunea lui. Oamenii – masele proverbiale – privesc pasiv, nemaifiind siguri de nimic, obosiți de război și, în general, nedorind să se sacrifice pe altarul măreției stinse a lui Putin.

Această incertitudine este cea pe care Prigojin încearcă acum să o exploateze în scopurile sale sinistre. Pentru el, aceasta este o ocazie unică într-o generație de a sta la masa puterii: nu în junglele din Africa, nici în deșerturile din Orientul Mijlociu, ci chiar aici, acasă, în mijlocul întunericului tot mai adânc al Rusiei post-Putin.

Ce crede Kremlinul că vrea să facă Ucraina în timpul armistițiului olimpic

Kremlinul a reacţionat, marţi, la apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru un armistiţiu în conflictele internaţionale în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, spunând că...

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...