Intenţia Rusiei de a invada Ucraina era deja cunoscută de serviciile secrete occidentale încă din vara anului 2021, susţine un oficial al serviciilor citat de BBC Ucraina, explicând: „În vară, am văzut un mic grup de înalţi oficiali ruşi care plănuiau o invazie pe scară largă.
De obicei, serviciile secrete nu-şi dezvăluie datele, dar pe măsură ce invazia se apropia, ofiţerii de informaţii occidentali au luat o decizie fără precedent: să spună lumii ce ştiau”.
Potrivit BBC Ukraine, „cu câteva luni mai devreme, serviciile au tras un semnal de alarmă şi au încercat să oprească războiul, a cărui amploare fusese confirmată în mod repetat”, a spus sursa.
„Colectarea şi analiza datelor a fost o sarcină comună a Statelor Unite şi a Regatului Unit. Originea exactă a informaţiilor rămâne secretă, dar oficialii susţin că au obţinut-o din diverse surse”, mai spune BBC.
Timp de săptămâni, în februarie, un mic grup de ofițeri de informații făceau noaptea albă.
Ei văzuseră informațiile prezicând un război și știau că, dacă Rusia va invada cu adevărat Ucraina, acesta va începe la primele ore ale dimineții.
Dar când vestea a venit în sfârșit, pe 24 februarie, încă părea ireal. „Mi-a fost greu să cred că se întâmplă până când m-am trezit devreme în acea dimineață și am pornit radioul”.
„În ziua aceea, oamenii cu care a relaționat au trecut de la „De ce ești atât de isteric?” la „De ce nu ai fost mai isteric?”, spune oficialul.
Nu a fost nicio satisfacție să ți se dovedească că ai avut dreptate, adaugă un alt oficial de informații. Dar cel puțin au simțit că au încercat să oprească un război despre a cărui amploare au avertizat de luni de zile.
În perioada premergătoare războiului și săptămânile de după începerea acestuia, serviciile de informații americane și britanice au făcut publice unele dintre cele mai bine păstrate secrete strânse de ei, ca parte a unei campanii fără precedent.
Timp de decenii, secretele au fost, în general ceva de împărtășit cu cât mai puțini. Dar a fost luată decizia ca lumea întreagă să știe despre asta.
Aceasta nu numai că a marcat o schimbare dramatică în modul în care operaseră serviciile secrete occidentale, ci a însemnat și confruntarea cu moștenirea dureroasă a invaziei Irakului.
Primele semne ale intențiilor Rusiei au venit acum un an. Informațiile provenind imaginile din satelit au indicat o acumulare de trupe rusești în apropierea Ucrainei. Dar analiștii au înțeles puțin despre adevăratele intenții ale Moscovei.
Totul s-a schimbat la jumătatea anului 2021. „Din vară am văzut un mic grup de oameni de rang înalt din Rusia care plănuiau o invazie militară completă a întregii țări”, explică un oficial al serviciilor secrete occidentale.
Colectarea de informații și analiza a fost o afacere comună SUA-Marea Britanie, spun cei implicați - unul numind-o o operațiune „de familie”. Nu a existat un singur moment de înțelegere, ci mai degrabă o imagine care a devenit din ce în ce mai clară odată cu trecerea timpului.
Proveniența exactă a informațiilor rămâne secretă - oficialii sugerează că provine din mai multe surse. Dar a oferit o imagine care a continuat să se dezvolte pe măsură ce Londra și Washington au văzut că planurile de invazie erau finalizate.
Vladimir Putin părea să creadă că trebuie să acționeze rapid pentru a-și îndeplini ambiția de a aduce Ucraina înapoi în sfera de influență a Rusiei. Și credea că singura modalitate de a face acest lucru era folosirea forței. „S-a simțit de parcă are o fereastră de oportunitate care se închide”, spune o persoană care a fost direct implicate în operațiune.
Până în toamnă, Washingtonul a decis că trebuie să facă ceva cu ceea ce primea de la spionii săi. Această decizie, spun cei implicați, a fost luată la cel mai înalt nivel al Casei Albe de către președintele Joe Biden.
Un moment crucial a venit la începutul lunii noiembrie, când directorul CIA, William Burns, a călătorit la Moscova - pentru a avertiza Rusia că Washingtonul știe ce se plănuiește. Călătoria nu a fost ținută secretă. Când directorul CIA le-a s-a spus unor oficiali ruși că țara lor ar putea intenționa serios să acționeze împotriva Ucrainei părea că era pentru prima data când auzeau asta, spune un oficial.
„Următoarea etapă a fost să facem publice o parte din informații. Ce rost are să știm toate acestea, dacă nu putem face ceva cu ele?”, a spus un oficial american.
La Washington, directorul Serviciului de Informații Naționale, Avril Haines, - care a informat aliații NATO în noiembrie - și consilierul pentru Securitate Națională Jake Sullivan sunt creditați ca cei care au făcut eforturi pentru eliberarea acestor materiale.
Experții în declasificare, instruiți să înțeleagă riscurile, au început să lucreze non-stop pentru a stabili ce ar putea fi împărtășit.
„Comunitatea de informații a sporit personalul și resursele pentru a sprijini revizuirile clasificării pentru un schimb sporit de informații cu aliații și partenerii și evaluările de declasificare care era conceput pentru a proteja sursele și metodele”, a declarat pentru BBC Nicole de Haay, o purtătoare de cuvânt a comunității de informații din SUA.
Un avantaj a fost posibilitatea de a utiliza imagini din satelit disponibile comercial pentru a susține cazul. Până la începutul lunii decembrie, detaliile despre planurile Rusiei pentru o invazie cu 175.000 de oameni au apărut în Washington Post.
La Londra, informațiile - venite de la GCHQ și MI6 - au fost întâmpinate cu neîncredere în unele părți. O problemă comună în interiorul și în afara guvernului a fost că oamenii, pur și simplu, nu puteau să creadă că un război terestru major ar putea izbucni în Europa în secolul 21.
Abia la sfârșitul anului - după ce materialul a trecut printr-un proces formal de evaluare și Comitetul Comun de Informații și-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia o invazie era acum „foarte probabilă” - toată lumea a început să realizeze că acest lucru era real.
Rigoarea acelui proces a fost rezultatul direct al lecțiilor învățate cu aproape două decenii în urmă, când informațiile au fost folosite pentru a argumenta public pentru războiul din Irak într-un mod întâmplător, improvizat. În 2003, pe fondul acuzațiilor de politizare, reputația spionilor din SUA și Marea Britanie a fost afectată - mai ales după ce informațiile s-au dovedit a fi greșite.
Fantomele Irakului au bântuit de atunci discuțiile despre utilizarea informațiilor în public – dar Ucraina a oferit ocazia de a încerca să pună deoparte această moștenire. Au fost instituite noi proceduri pentru a se asigura că informațiile secrete au trecut printr-un proces de evaluare strict pentru a putea fi utilizate.
Alți aliați au fost, de asemenea, informați. Dar mulți au rămas sceptici. Deoarece sursa informațiilor nu a putut fi împărtășită, uneori a fost greu de depășit această neîncredere, spune un oficial.
Unii parteneri europeni nu au acceptat analiza conform căreia Rusiei pregătea o invazie, considerau aceasta o cacealma, Franța și-a demis recent șeful serviciilor de informații militare pentru că nu a analizat corect datele de care dispuneau serviciile secrete.
Teama spionilor era că inamicul va afla că are o breșă și posibil să închidă acea sursă. Acesta a fost motivul pentru care, în al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a păstrat atât de strâns secretul Bletchley Park (spargerea mașinii de codificare Enigma a naziștilor).
Comunicarea Regatului Unit a inclus împărtășirea detaliilor despre planurile Rusiei de a instala un guvern marionetă la Kiev - iar Washingtonul a dezvăluit planurile Moscovei de a pune în scenă pretexte de război, atacuri sub steag fals atribuite ucrainenilor.
Spioni americani și britanici cred că făcute publice aceste informații i-au zădărnicit Moscovei capacitatea de a justifica propriului popor și altor țări invazia ca o mișcare defensivă.
Un spion spune despre acele zile de dinaintea invaziei că nu a văzut niciodată așa ceva - material clasificat care era pe biroul lui într-o zi, apărea în spațiul public în următoarea.
Dar revărsarea fără precedent de informații nu a fost suficientă pentru a opri invazia.
Eliberarea în public a acestor informații nu a descurajat Moscova, dar oficialii cred că a perturbat planurile Rusiei. Și asta însemnă că reacția Vestului a fost mai rapidă și mai unificată decât ar fi fost altfel, susțin ei.
Ei spun că a făcut mult mai ușor pentru alte țări să adopte măsuri mai dure decât dacă ar fi existat o imagine confuză și disputată privind adevăratul agresor.
Eliberarea a continuat după invazie prin discursuri, declarații și briefinguri - șeful GCHQ a susținut în urmă cu o săptămână că Putin încă nu are o imagine completă despre situația din Ucraina de la propriii săi oficiali și au existat avertismente cu privire la o posibilă utilizare a armelor chimice sub „steag fals”.
Există, de asemenea, o recunoaștere a unei lumi noi în care așa-numitele informații cu sursă deschisă - lucruri precum imaginile și datele din sateliții comerciali- a făcut mai posibil să se verifice sau să se susțină afirmațiile. S-a mai evidențiat că lupta cu războiul informațional - inclusiv prin informații - este acum vital, parțial pentru a contracara afirmațiile rusești.
Informațiile au fost în mare parte exacte. A existat, așa cum se prevedea, o invazie completă din mai multe direcții cu scopul de a răsturna și înlocui guvernul Zelenski.
De asemenea, spionii occidentali au prezis corect că Moscova nu va avea parte de primirea la care se așteptau. „Ei credeau cu adevărat că vor ieși ucrainenii să le ureze bun venit”, spune un ofițer de informații occidental.
Dar o presupunere s-a dovedit greșită - că armata Moscovei va prevala în câteva săptămâni. În schimb, războiul nu s-a derulat așa cum s-au așteptat mulți, Ucraina depășindu-se din punct de vedere militar, în timp ce Rusia a avut performanțe slabe.
Acesta este o reamintire a faptului că spionajul își are limitele sale- în special în prezicerea unora dintre complexitățile războiului, incertitudinile moralului și reacției oamenilor. Și cu toate succesele avute înainte de război, spionii occidentali admit că serviciile de informații nu pot spune cu siguranță ce se va întâmpla în continuare.
Serviciile stiau ce stia o lume intreaga.Ca rusii si-au masat trupe in... Vezi tot
Ca spun ceva... Vezi tot