51% sustinere pentru Ursula. Invatam ceva de aici?

Autor: Valentin Naumescu , presedinte ICDE
Miercuri, 17 Iulie 2019, ora 21:14
8050 citiri

Pentru moment, tabara proeuropeana, asa divizata cum a fost, rasufla usurata. "Totul e bine cand se termina cu bine", spune un cliseu care ascunde intotdeauna o doza de suficienta.

Ursula a trecut, asadar, peste stacheta. La limita, dar a trecut. 51% sau 383 de voturi reprezinta de departe cea mai slaba sustinere in Parlamentul European pentru un presedinte al Comisiei Europene, din intreaga istorie a Uniunii.

Candidatii propusi de Consiliul European trec tot mai greu de vot in PE

Daca ne gandim ca cele 422 de voturi favorabile obtinute in 2014 de Juncker au fost, la randul lor, un minim istoric la vremea respectiva, situatia de acum pare si mai stanjenitoare. Cu atat mai mult cu cat majoritatea teoretica pe care se baza Juncker, intre populari si socialisti, avea doar 406 mandate, nu 444 ca actuala coalitie.

De la o legislatura la alta, candidatii propusi de Consiliul European trec tot mai greu de votul Parlamentului European. Conclavul sefilor de state si de guverne nu mai rezoneaza cu vibratia europarlamentarilor recent alesi.

Pentru orice minte lucida, acesta ar trebui sa fie semnalul de alarma pentru regandirea urgenta a mecanismelor decizionale si poate a intregii viziuni si arhitecturi institutionale a UE.

Mult nu mai tine Uniunea noastra, in felul acesta ipocrit de a lua decizii la Bruxelles. Ca sa intelegeti de la inceput ce vreau sa spun, mie cel putin imi place profilul cultural-politic al noii presedinte a Comisiei Europene, dar nu imi place modul in care aceasta a ajuns presedinte.

Jocul de culise din care a aparut nu corespunde, paradoxal, insasi transparentei si culturii democratice europene pe care ne asteptam sa o promoveze Bruxelles-ul.

In Germania, sta chiar mai prost la incredere

In Germania, procentul celor care o agreeaza pe noua sefa a executivului european este chiar mai mic, dupa un ministeriat lung si slab la Aparare, doamna von der Leyen avand un suport popular de 33%, asa cum arata un sondaj al ARD facut la cateva zile dupa nominalizarea de catre Consiliul European.

Doi din trei germani nu cred ca este potrivita pentru acest post, daca nu a performat timp de sase ani in Guvernul de la Berlin. S-ar putea, teoretic, ca cei doi din trei germani care au vazut-o la lucru din 2013 incoace sa se insele, iar lucrurile sa stea cu totul altfel in noua pozitie, dar cert este ca liderii UE atata au negociat pana au desemnat un "prim ministru" european care nu are sustinere nici in propria tara.

Lectiile acestui episod de alegeri europene urmate de negocieri sunt multe si dintre cele mai ingrijoratoare. In primul rand, observam ca nu a functionat pe deplin coalitia PPE-S&D-Renew Europe, care are 444 de europarlamentari.

Popularii, socialistii si liberalii nu au respectat in totalitate decizia grupurilor. Cel putin 61 dintre acestia nu au votat-o, adica aproape 15%, desi liderii de grup au anuntat oficial sustinerea.

Ar putea fi chiar mai multi de 61 cei care nu au votat-o, fiindca au existat indicii destul de clare inainte de vot ca vor fi si europarlamentari din alte grupuri care urmau sa ii dea votul de investire. Cum votul a fost secret, nu putem sti cine si ce a votat, dar este limpede ca cel putin 15% din europarlamentarii grupurilor proeuropene coalizate nu au sustinut decizia liderilor.

Problema de credibilitate pentru Consiliul European

A doua lectie este inceputul de ruptura intre Consiliul European si Parlamentul European, doua structuri ale UE esentialmente diferite, prima reprezentand interesele statelor, a doua interesele cetatenilor.

Iar daca aprobarea candidatului propus de Consiliul European a fost la limita, cred ca problema de credibilitate o are Consiliul European, nu Parlamentul European, recent legitimat prin votul cetatenilor. Sa nu uitam ca intre membrii Consiliului European se numarau destul de multi premieri demisionari sau interimari, precum cei din Austria, Belgia, Suedia, Grecia etc., care slabeau prin insasi prezenta lor acolo legitimitatea democratica a acestei institutii care oglindeste principiul interguvernamentalismului.

A treia lectie tine de sfidarea unui principiu democratic anuntat inainte de alegeri, faimosul principiu Spitzenkandidaten, al "candidatilor de frunte" ai partidelor europene, care, asa cum erau, mai mult sau mai putin convingatori, eliminau totusi cel putin subiectivitatea si caracterul discretionar al preferintelor personale ale membrilor Consiliului European.

Pe ce baza (mandat) l-au schimbat liderii din Consiliul European pe Manfred Weber cu Ursula von der Leyen? I-a intrebat oare vreun presedinte sau premier pe alegatorii sai daca o prefera pe Ursula lui Manfred? Ce criteriu au avut?

Nu e vorba de egalitate de gen

Ca sa punem punct si zgomotoasei povesti cu egalitatea de gen din conducerea UE, care scoate mult fum fara sa fie foc, aceasta nu impresioneaza de fapt pe nimeni, ci doar incearca sa acopere blocarea politicianista si netransparenta a lui Manfred Weber cu o fortare ideologica in care oricum lumea nu crede.

In lumea occidentala, si in primul rand in UE, femeile nu mai au demult nevoie de cote de reprezentare in viata politica impuse ideologic, pentru ca intregul model cultural a evoluat si lucrurile vin de la sine, odata cu cresterea bazei de selectie.

La un moment dat, ne vom ocupa si de aceasta tema falsa, care pare sa ocupe treptat scena si discursul public ca un tabu.

Personal, nu as fi avut nimic impotriva sa fie patru femei la conducerea UE, daca asa ar fi iesit pe principiul meritocratiei, dar nu imi place ideea impunerii unei paritati care nu are nicio justificare rationala. Orice exagerare ideologica, intr-un sens sau in celalalt, are mai devreme sau mai tarziu efecte contrare.

Discriminarea nu e buna nici cand este negativa, nici cand este pozitiva. A se vedea cum esecul exagerarii corectitudinii politice in SUA, ajunsa pe alocuri la forme aberante, l-a nascut pe Donald Trump.

Asa si in cazul de fata, toata lumea a aplaudat cu entuziasm fatarnic egalitatea de gen proclamata de Macron, iar la votul secret Ursula von der Leyen a iesit cu cea mai slaba sustinere in Parlamentul European din istoria UE. De ce? Bineinteles, nu pentru ca este femeie, ci pentru ca decizia de a vota pe X sau pe Y, intr-o democratie liberala, nu are niciodata nimic de a face cu obiectivul de a obtine neaparat egalitate de gen in functii. De ce sa fie acesta un obiectiv in sine?

Lasati-ne sa alegem pe cine credem ca sunt cei mai potriviti, femei sau barbati. Iar cand egalitatea de gen devine "criteriul" ipocrit in spatele caruia vrei sa iti ascunzi ostilitatea personala fata de un anumit candidat care ar fi trebuit nominalizat conform regulei anuntate inainte de vot, situatia devine si mai deranjanta.

In ceea ce ma priveste, sunt, de exemplu, iar asta se stie demult, un mare admirator al Angelei Merkel, probabil omul politic cel mai echilibrat al Europei din ultimii 14-15 ani, dar nu voi accepta sa ma prefac ca sustin un principiu ideologic care limiteaza dreptul oamenilor, deopotriva femei si barbati, de a alege asa cum cred si de a fi alesi asa cum merita, indiferent de rasa, gen, etnie sau religie.

Ipocrizia populismului si regandirea UE

A patra lectie este ipocrizia populismului, fie el si proeuropean. A te pretinde mare promotor al imputernicirii politice a poporului si cetateanului si a actiona in Consiliul European exact in sens invers, adica al anularii si sfidarii unui principiu democratic care avea legatura cu votul cetatenilor, scotand pana la urma din joben iepurele pe care nimeni nu l-a votat si prezentandu-ni-l triumfator ca pe ceva ce noi toti asteptam sa primim, asta e prea de tot.

In fine, a cincea si cea mai importanta lectie este nevoia unei regandiri urgente a mecanismelor decizionale ale UE.

Ce ar presupune o noua viziune si o noua definitie a UE, care sa fie cu adevarat o Uniune a cetatenilor, asa cum pretinde si presedintele Macron in discursuri, nu o simpla alianta a statelor, asa cum a actionat in realitate acelasi presedinte Macron in spatele usilor inchise?

Ar insemna sa i se ia Consiliului European prerogativa desemnarii candidatului pentru presedintia Comisiei Europene, iar aceasta functie sa fie investita cu legitimitate democratica si aleasa prin vot universal direct in doua tururi, de catre cetatenii UE, pe baza candidaturilor depuse de partidele europene.

In felul acesta, sigur am avea un presedinte al Comisiei Europene dorit de majoritatea cetatenilor europeni.

Am ajunge astfel la un sistem firesc de checks and balances intre legislativul si executivul european, Parlamentul European primind drept de initiativa legislativa, iar Consiliul European devenind a doua camera a legislativului, ca reprezentant al intereselor statelor membre ale federatiei europene, dupa modelul Senatului american sau al Bundesratului german.

Daca tot ne dorim o refondare a UE si cautam o viziune care sa schimbe cu adevarat ceva si sa creeze o Uniunea a cetatenilor, atunci acesta este drumul.

Daca nu, ruptura intre interesele politicienilor si opiniile cetatenilor se va adanci si va deveni iremediabila, ajungand in punctul in care va reaparea riscul ca aventurieri politici care promit miracole dar aduc dezastre sa preia intr-o zi puterea.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).



Citeste si:
Istoria guvernelor României
Istoria guvernelor României
O fi bimilenară istoria ceaușistă a poporului român, dar istoria documentată a guvernelor României nu este mai veche de 159 de ani. În tot acest timp, Principatele Unite, apoi Regatul...
Gabriela Firea, despre proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze: „Noile facturi dublate ar însemna un cost suplimentar de minim 1200 de euro pe an”
Gabriela Firea, despre proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze: „Noile facturi dublate ar însemna un cost suplimentar de minim 1200 de euro pe an”
Gabriela Firea a anunțat luni, 18 octombrie, că proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze va ajunge astăzi în Senat. Astfel, potrivit proiectului social democraților,...
Sursa: Ziare.com