Sulina, orașul uitat între ape și legende REPORTAJ

Marti, 03 August 2021, ora 03:30
12159 citiri
Sulina, orașul uitat între ape și legende REPORTAJ

Delta rămâne, orice s-ar spune, una dintre minunile naturale ale României, un loc în care ori de câte ori te-ai duce nu vei descoperi niciodată totul.

Nu sunt nici pescar și nici nu suport sălbăticia mai mult de trei zile, așa că experiența mea n-are nicio legătură cu asta.

Nu mai fusesem din 2017, așa că am fugit de caniculă în calea țânțarilor, care, între noi fie vorba, nici ei nu mai sunt ce au fost. Cu un spray contra dușmanilor, n-am avut nici cea mai mică problemă, cred că mai mulți m-au mușcat acasă, dar și localnicii au confirmat că forța țânțarilor e precum cursul valorii leului, în raport cu euro. În scădere continuă.

Sulina, orașul dintre ape, unde nu se poate ajunge pe cale rutieră, arată ca în anii 1990, simți că te întorci în timp, nu s-a făcut nimic, mare parte e lăsat în paragină, clădirile sunt roase de ani, fabrica de conserve, în care se procesau 10 tone de pește pe zi, e o ruină, iar urbea în care au rămas puțin peste 3.000 de locuitori respiră la trecerea timpului și primește oxigen pentru tot anul în lunile de vară, când puhoiul de turiști se varsă în cel mai facil loc din care poți vedea cum Dunărea și Marea Neagră bat cuba ca după un punct câștigat la tenis la dublu.

Atmosferă ca în „Toate pânzele sus”

Un iz de atmosferă arhaică te face să asociezi peisajul cu ceva din „Toate pânzele sus”, la vremea când Anton Lupan se pregătea să ia Atlanticul în piept, ca să dea de urma lui Pierre Vaillant. Cei trecuți de prima tinerețe știu filmul, cei care nu-l știu ar trebui să-l vadă, ca să înțeleagă că a existat viață și când nu apăruseră internetul și pariurile.

Deci, Sulina arată eroic, cu o faleză pietruită ca dinții unei babe, în care cea mai neplăcută surpriză este o duzină de câini vagabonzi, care se plimbă agale printre trecători.

Dar dacă poți să treci peste asta, istoria celui mai estic punct al Românie, situat la doar patru metri deasupra nivelului Mării Negre, este fascinantă. Conform internetului, care a preluat informații oficiale, secolul al XIX-lea a adus oraşului Sulina statutul de oraş, odată cu stabilirea aici a Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un important oraş pentru traficul fluvial.

A fost un orășel înfloritor

La vremea aceea, în Sulina existau opt reprezentanţe consulare, multe companii de navigaţie, două spitale dotate cu instalaţii moderne de spitalizare, Palatul Administrativ al CED, poşta, telefon, teatrul cu 300 de locuri, tipografie. Pe la începutul secolului al XX-lea, Sulina avea 1.886 de case, un hotel şi 154 de prăvălii.

Tot atunci, în oraş funcţionau două şcoli primare româneşti, două elene, una germană şi una evreiască. De asemenea, erau două biserici greceşti, trei biserici lipoveneşti, două germane, protestantă şi catolică, una anglicană, două geamii şi o sinagogă.

Mormântul piratului, celebra atracție a cimitirului din Sulina

Înainte de Primul Război Mondial, populaţia ajungea la 4.913 locuitori, din care 2.056 erau greci, 803 români, 601 ruşi-lipoveni, 444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173 evrei, 117 germani, italieni, francezi, danezi şi alţii, Sulina constituindu-se într-un oraş cosmopolit, pe care scriitorul Jean Bart avea să-l numească sub titlu de „Europolis“, cu o atmosferă cu totul aparte.

Cimitirul Comisiei, plin de povești și legende

Din tot ce a fost atunci, a rămas doar respectul către Jean Bart, al cărui nume a fost dat liceului local, farul și Cimitirul Comisiei, unde sub lespezi stau drame și legende, precum cea a piratului Kontoguris, singurul pirat din lume care are piatră funerară, sau a zecilor de navigatori de diferite nații care și-au găsit sfârșitul la gurile Dunării.

O poveste aparte, este cea a doi tineri îndrăgostiți, Margaret Ann Pringle şi William Webster. Ea a venit să-şi viziteze logodnicul, angajat pe nava Adalia a Comisiei Europene. Într-o plimbare romantică, pe Dunăre, fata a alunecat şi a căzut în apă. El a încearcat să o salveze, dar au murit împreună. Familiile celor doi au fost de acord să fie îngropaţi aici şi au adus niște pietre unicat, iar un text din Evanghelia după Ioan sta scris pe mormânt: “Nu este mai mare dragostea decât atunci când cineva îşi dă viaţa pentru prietenii săi”.

Mormintele lui Margaret Ann Pringle şi William Webster

În cel de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost bombardat în proporție de peste 80%. Și de atunci, Sulina nu pare să se mai poată ridica, din propria cenușă.

Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina este un monument istoric cu o istorie fascinantă. A fost ridicat la inițiativa regelui Carol I, în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea Turciei, după Războiul de Independență.

Catedrala, un monument de arhitectură impresionant, a început să fie construită în 1910, iar la finalizarea oficială este consemnat anul 1982.

Există nenumărate imagini din perioada interbelică cu regele Carol al II-lea și fiul său Mihai I, participând la diverse ceremonii în catedrala din Sulina. Orașul era unul dintre locurile preferate ale familiei regale.

Catedrala din Sulina este astăzi în paragină

Plaja cu vaci, marcă înregistrată

Plaja din Sulina este semi-sălbatică, largă, cu nisip fin și buruieni, iar în afara micii zone amenajate turistic, e ornată cu bălegarul vacilor care stau la soare, că doar sunt suflete și ele. Doar în India am mai văzut așa ceva. Plajă cu vaci și un bălegar rotofei, precum plăcintele împletite.

Dacă ignori mirosul, poți supraviețui, dacă nu îl simți e nașpa, că poate ai Covid, dar dacă ai curaj și voință poți lua plaja la pas kilometri buni și sigur vei găsi un loc în care bovinele nu s-au descătușat intestinal. Oricum, ca idee, lângă Caii de la Letea poate fi înregistrată ca marcă și Vacile de la Sulina.

Pentru amatorii de sălbăticie, care au și o oarecare fascinație de a accepta un coeficient mediu de murdărie, locul este ok, pentru cei obișnuiți la Loft și Fratelli e pact cu necuratul să calce aici. Din peisaj lipsesc și ritmurile lui Tzankă Uraganul sau al altui trubadur modern ori mașinile de fițe parcate în buza plajei, ceea ce aș trece la plusuri.

Evaziunea fiscală în floare

Vara, delta este plină de turiști. Sunt zeci de bărcuțe care-i brăzdează canalele, localnicii fac bani frumoși de pe urma celor care vor să vadă și pelicanii și caii de la Letea și nuferii și tot ce se poate vedea. Cu siguranță e locul cu cea mai mare evaziune fiscală din toată România, n-am primit un bon și am lăsat câteva sute de lei bune pe plimbări, mese etc.

E clar că la bugetul local nu merge nimic din taxe și impozite, dar e evident că totul se face cu acceptul tacit al celor care ar trebui să le colecteze. Ca fapt divers, la un moment dat, am plătit la urcarea în barcă și mi s-a spus că voi fi așteptat la coborâre de o colegă cu bonul. O minciună inutilă, pentru că nici măcar n-am cerut bon.

Frumusețea naturii nu va fi însă niciodată afectată de latura comercială, iar mare parte dintre cei care se ocupă cu turismul chiar își dau silința să te facă să mai vii și altădată. Ghizi tineri, citiți, vorbitori și de engleză, sunt oameni capabili să-ți spună câteva povești despre orice loc, la limita dintre adevăr și ficțiune, dar care să te lase măcar pentru o secundă cu gura căscată. O bilă albă din punctul ăsta de vedere.

Cea mai delicioasă masă de pește

Masa de pește rămâne o altă piatră de rezistență a Deltei. Nicăieri nu vei mânca un borș pescăresc mai bun, o scrumbie de Dunăre, un crap sau somn așa delicios, cu mămăliguță și usturoi, stropit de un vin sec alb. Fie că mănânci la restaurant, fie la un localnic, gustul e autentic. Evident, costă, dar nu o avere. Și când zic localnic, nu înseamnă că te duci la om la poartă și bați să întrebi aveți ceva de mâncare?

Masa pescărească e parte din orice tur organizat și se servește în locații amenajate special în gospodării ajustate special pentru asta. Dincolo de faptul că în Deltă satele au foarte puțini locuitori, am mers într-unul unde rămăseseră doar șapte, oamenii își cam văd de treburile lor, în special agricultura, nu te așteaptă pe tine să vii să întrebi dacă au pește la masă.

Așadar, într-o concluzie despre Sulina/Delta, ca destinație turistică, la plusuri merită menționate: natura, peisaje superbe, păsări, caii de la Letea și vacile de la Sulina, mâncare pescărească, apus și răsărit de soare unice, activități variate de petrecere a timpului, caiac, bicicleta, plajă, pescuit, lipsa aglomerației de pe litoralul clasic, prețuri mai mici decât la Mamaia și nu mai știu ce să zic, dar una peste alta merită măcar un sejur și dacă nu ai fost contaminat cu microbul pescarului.

Ca minusuri, ne aflăm în România, iar viața ne reamintește destul de des asta!

Prețuri în Sulina

Excursie în Deltă – 60-120 lei

Cazare – de la 250 lei în lunile iulie-august

Prânz pescăresc – 60 lei

Șezlong sub umbrelă la plajă – 20 lei

Bere la plajă – 10 lei

Cursă rapidă pe apă Tulcea – Sulina (90 min) – 70 lei

Citeste si:
Klaus Iohannis, la volanul noului model Dacia Duster. „Firmele s-au pregătit pentru continuarea activităţilor economice” VIDEO
Klaus Iohannis, la volanul noului model Dacia Duster. „Firmele s-au pregătit pentru continuarea activităţilor economice” VIDEO
Preşedintele Klaus Iohannis a testat sâmbătă, 18 septembrie, noul model Dacia Duster, varianta facelift produsă la Mioveni. Șeful statului a mărturisit că experienţa şofatului a fost...
Congresul PNL s-ar putea ține în aer liber, susține Ludovic Orban
Congresul PNL s-ar putea ține în aer liber, susține Ludovic Orban
Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat sâmbătă că au fost pregătite două variante de rezervă cu privire la locul în care se va desfăşura Congresul şi e posibil ca acesta să se...
Sursa: Ziare.com