La ora cand scriu aceste randuri, conflictul dintre Ministerul Educatiei si profesori ameninta boicotarea simularii examenului de evaluare nationala a elevilor.
Indiferent cum va evolua sau va involua pricina in cauza, insusi faptul ca ea s-a iscat, iar ministerul n-a reusit s-o aplaneze fara a produce valuri, mi se pare jenant pentru cei care il conduc.
Contraperformanta ar fi demna de Cartea Recordurilor sa-ti pui in cap o intreaga categorie de angajati, plus sindicatele aferente, la numai cateva zile dupa ce tocmai le-ai majorat simtitor salariile.
Iar gogomania este cu atat mai mare, cu cat protestatarii nu sunt dintre acei oameni simpli care nu prea discuta despre altceva decat despre salarii.
Protestatarii sunt intelectuali, sunt chiar mai mult decat atat, ei pregatesc generatia intelectualilor de maine, o generatie care speram sa cladeasca alta Romanie, asa cum noi ne-o dorim si nu reusim.
Poate ca, totusi, evenimentul n-ar merita randurile de fata, daca ar fi implicati vreo zece-douazeci de nemultumiti, obisnuitii reclamagii cautatori de nod in papura, maniaci ai revendicarilor.
Nici vorba de asa ceva. Numarul profesorilor-protestatari este de ordinul zecilor de mii sau chiar al sutelor de mii, ei provenind din vreo 1.100 unitati de invatamant, iar ceea ce revendica nu este un salariu mai bun, ci o organizare mai buna, echitate, reguli mai bune, legi mai bune, conditii mai bune, adica niste cerinte in legatura cu care a plecat de la butoane ministrul "Genunche" si a venit in loc intelectualul "Pamblica".
Cum - ma intreb - un ministru nou si cu atatea pretentii stia inca de luna trecuta ca se profileaza un scandal de proportii si n-a reusit sa aplaneze situatia prin discutii directe cu sindicatele? N-a simtit ce mocneste in sectorul pe care il gestioneaza? N-a stiut sa stapaneasa o buna comunicare, pentru ca, macar de randul acesta, sa ne spalam rufele numai in familie?
Inteleg ca doamna Olguta Vasilescu n-a facut mai mult decat a dus-o capul, dar cand aduci o personalitate de vaza tocmai de la Suceava, te astepti sa obtii mai mult decat simple exhibitii politicianiste, la care s-ar fi priceput si modestul sau predecesor.
Caci iata cu ce formula - care mie imi suna mai mult a santaj, decat a negociere - a gasit cu cale dl ministru Valentin Popa sa-i impresioneze pe colegii sai profesori si implicit sindicatele:
"Boicotul nu este o solutie! Facem un apel la cadrele didactice, care tocmai au primit o crestere salariala de 20%, incepand cu 1 martie 2018, sa nu ii afecteze pe elevi prin demersuri radicale".
Stiti cum imi suna asta la ureche intr-un limbaj mult mai vechi? Cam asa: ti-am dat bacsis, acuma ce mai vrei?
Se cunoaste de la o posta ca anuntul este transmis prin presa, ca sa arunce oprobiul public asupra sindicatelor, a profesorilor, a tuturor protestatarilor, ramasi tot nemultumiti, dupa ce au fost gratulati regeste.
Numai ca pentru asemenea replica nici nu trebuia sa-si deranjeze intelepciunea cogemaitea ministrul, rectorul si profesorul universitar Popa. Asta o putea spune la fel de exact orice functionar de la ghiseele ministerului, obisnuit sa converseze cu publicul.
M-as fi asteptat cu umila mea minte ca intelectualul de marca Valentin Popa sa fie un as in arta comunicarii si sa stapaneasca un alt diapazon al dialogului decat amenintarea ca sindicatele ii afecteaza pe elevi, daca nu accepta ce vrea ministerul.
Adica nu tot elevii sunt afectati pentru faptul ca ministerul nu accepta ce cer liderii sindicali?
Nu prea rezulta din cele publicate daca ministerul, pe de o parte, si sindicatele, de cealalta parte, au purtat un dialog insistent si convingator cautand, cat de cat, un compromis, sau se complac sa poarte dialogul prin intermediul televizorului, spre deliciul telespectatorului haios.
Dar mie asta cu dialogul prin televizor imi aduce aminte de o anecdota pe care nu ma pot abtine sa n-o relatez.
Sotul se certase cu sotia si nu-si mai vorbeau. Intr-una din zile, s-a stricat ceasul desteptator, iar sotul i-a lasat pe noptiera sotiei un bilet: "trezeste-ma la ora sase, caci plec la gara". Dimineata, la ora zece, cand s-a trezit, sotul a gasit si el pe noptiera un bilet: "trezeste-te, caci e sase fix".
Parca as spune ca oamenii de buna credinta, cand au ceva a-si spune, o spun. Daca nu sunt de buna credinta sau nu au nimic a-si spune, atunci se apuca sa comunice prin terte mijloace. Rezultatul teledialogului este tocmai ceea ce vedem: blocarea partiala a simularii evaluarii nationale sau eventuala perspectiva sa ramana blocata si simularea bacalaureatulului.
Pentru mine, boicotarea oricarei activitati este dovada suprema a faptului ca partile ori nu s-au intalnit fata in fata si nu si-au spus tot ce au a-si spune, ori ca s-au intalnit, dar sunt mai tari orgoliile, decat solutiile.
Sunt convins ca, pana la urma, se vor debloca toate. Mai devreme sau mai tarziu. Respectiv mai tarziu, atunci cand contam pe dibacia unui tras-impins, asa cum s-a mai intamplat, sau mai devreme, atunci cand mergem pe mana unui comunicator intelept, asa cum nu se intampla inca.
... Vezi tot