Valeriu Tabara chiar stie cu ce se mananca agricultura. La politica sta mai rau. Ministrul Agriculturii a apreciat, sapatamana trecuta, ca produsele alimentare s-ar putea scumpi cu 8-10%, pana la sfarsitul anului.
Imediat insa a fost certat de guvernul sau. Pe un ministru nu are voie sa-l ia gura pe dinainte. El trebuie sa vorbeasca doar ceea ce-i permite programul guvernamental si politica PD-L. Iar bietul Tabara s-a conformat. Si a cazut in penibilitate. A balbait-o ca n-a zis 8%, ci 5%, apoi ca i-a fost scoasa o declaratie din context.
Secretarul sau de stat, Adrian Radulescu, a incercat, la televizor, sa-i stearga urmele. Insa acest domn, specialist agricol la baza, are prea multa politica in sange. Din cea veche si din cea noua. Si de toate felurile.
A declarat ca domnia sa nu poate sa-si dea cu presupusul despre scumpiri fiindca nu se ocupa de asa ceva. Nici dansul, in particular, si nici Ministerul Agriculturii, in general.
Cu ce-si umple totusi timpul acest minister? Cu politici agricole. Nu cu preturile alimentelor. Atunci, nu se ocupa prea bine nici de agricultura, nici de politici agricole. Altminteri, la una din cele mai generoase tari europene in teren arabil, s-ar fi cazut sa avem atata excedent de cereale, legume, lapte, fructe si carne, cat sa determine o reglare in jos a preturilor. Nu? Oferta mare, preturi mici!
Dar n-avem agricultura grozava. Pamanturi-da, agricultura-ba! Adrian Radulescu stie perfect unde-i neregula pe piata, pe lantul producator-procesator-comerciant. A spus-o si Valeriu Tabara. Intre procesator si comerciant sunt adaosuri nepotrivite, care duc la majorari nejustificate ale costului.
Insa i-au sarit procesatorii in cap. De regula, cel cu musca pe caciula nu are tactul macar sa taca. Dar consumatorul final nu are nevoie de confirmari; el stie perfect ca producatorul trage targa pe uscat, procesatorul castiga bine, iar distribuitorul prospera intr-un an cat altii in trei.
Tabara a uitat insa sa vorbeasca despre relatia import-export. Ce ziceti, astazi, mai macam noi paine din faina de import? Ce credeti, mai sta graul nemiscat, in hambare, iar actele circula cat sa-l faca strain, adica din import?
Asta-primavara, la taraba ori in sofisticatul raft de hipermaket, varza era 2,5/ 3 lei kilogramul. Stiti cu cat venea, de pilda, din Macedonia? Cu 0,07 euro/ kg. Adica, 30 de bani. Importatorul avea adaosul sau, angrosistul pe al sau, in castig trebuia sa iasa si comerciantul. Paguba toata, in traista cumparatorului.
Mai vorbim despre merele din Polonia si tomatele din Turcia? Da, si pulpele congelate din SUA! Puii de Ungaria. Porcul de la Dumnezeu sa-l cante.
Este complicitate intre importator si comerciant, intre procesatorul care foloseste materie prima autohtona si cel care utilizeaza materie prima din import. Nu ati vazut preturi mici la importuri ieftine. Pretul s-a pliat imediat la nivelul cerut de producatorul (si procesatorul) roman, care tipa ca este neprotejat impotriva invaziei staine.
Nici legume sau fructe mai ieftine nu gasim. Importatorii fac pe naiba-n patru sa tina isonul pretului intern. Si invers. Invers mai rar, dar se poarta.
Preturile noastre au invatat prea mult sa urce si aproape niciodata sa coboare. Abia se asteapta un motiv de scumpire. Aceste chestiuni sunt cunoscute. Insa nu este voie sa le spui. Mai ales daca esti ministrul Agriculturii.
Se recunoaste sau nu scumpirea, ea deja opereaza pe piata. Cu maximum 6%, in septembrie, dar produsele sau scumpit: ouale, painea, laptele, carnea, uleiul, cartoful.
Insa oficialii ne-au dat o veste formidabila. Romania are o productie record de porumb. A doua, din Europa. Asa ca nu e cazul sa disperam. Mamaliga e la discretie. Vorba aia, nu se traieste rau, se traieste bine, asa ca, sa mamaligim bine!, vorba presedintelui Basescu.
Produsele sunt la anumite articole... Vezi tot