Variola maimuței aduce o nouă alertă globală. Care sunt simptomele ce ar trebui să ne atragă atenția

Sunt peste 260 de cazuri de variola maimuței confirmate la nivel mondial. Alte 83 sunt încă în analiză. Specialiștii din sănătate avertizează însă că ar putea fi mult mai multe.

Iar focarele ascunse ar putea fi rezultatul raportărilor privind modul de transmitere de la om la om.

Agenția Națiunilor Unite pentru SIDA (UNAIDS) a declarat că unele rapoarte despre virusul variolei maimuțelor sunt rasiste și homofobe, avertizând că exacerbarea stigmatizării subminează răspunsul la focarul în creștere.

Conform sursei citate, ”o proporție semnificativă” din cazurile recente de variola a maimuțelor a apărut în rândul bărbaților gay, bisexuali și alți bărbați care fac sex cu bărbați, scrie The Guardian.

Dar transmiterea a fost cel mai probabil prin contact fizic apropiat cu un bolnav de variolă a maimuței și ar putea afecta pe oricine, a adăugat acesta, spunând că unele portrete ale africanilor și persoanelor LGBTI „întăresc stereotipurile homofobe și rasiste și exacerbează stigmatizarea”.

Mulți dintre cei infectați ar putea să aleagă să nu mai anunțe medicul și astfel să răspândească boala celor din anturajul lor.

„Experiența arată că retorica stigmatizantă poate dezactiva rapid răspunsul bazat pe dovezi, stimulând ciclurile de frică, alungând oamenii de serviciile de sănătate, împiedicând eforturile de identificare a cazurilor și încurajând măsuri ineficiente, punitive”, a mai transmis UNAIDS.

Cum se poate transmite de fapt virusul variola maimuței

Conform OMS, transmiterea de la om la om poate rezulta din contactul apropiat cu secrețiile respiratorii, leziunile cutanate ale unei persoane infectate sau obiecte recent contaminate.

Transmiterea prin picături de particule respiratorii necesită, de obicei, un contact prelungit față în față, ceea ce îi expune unui risc mai mare pe lucrătorii din domeniul sănătății, membrii gospodăriei și alți contacte strânse cu cazuri active.

Cu toate acestea, cel mai lung lanț de transmitere documentat într-o comunitate a crescut în ultimii ani de la 6 la 9 infecții succesive de la persoană la persoană. Acest lucru poate reflecta scăderea imunității în toate comunitățile din cauza încetării vaccinării împotriva variolei.

Transmiterea poate avea loc și prin placentă de la mamă la făt (care poate duce la variola congenitală a maimuței) sau în timpul contactului apropiat în timpul și după naștere.

”Virusul poate să se transmită de pe haine. Din acest motiv nu trebuie să stigmatizăm. Poate persoana infectată nu se duce la medic și nici nu anunță alți membri ai familiei din diverse motive. Este posibil ca o persoană să ia hainele pe care le poartă cel infectat și să le ducă la baie, de exemplu. Sau cineva poate să poarte hainele unei persoane infectate.

De asemenea, în spital, persoanele care schimbă lenjeriile paturilor în care stau bolnavii se pot infecta.

Desigur, virusul se poate lua și prin contact direct cu leziuni ale pielii sau cu cruste ale variolei maimuței.

O ată metodă de transmitere este prin tusea sau strănutul unui individ cu o erupție cutanată de variola maimuței.

Virusul poate fi distrus însă prin spălare la temperaturi de peste 70 de grade timp de 30 de minute” a explicat și medicul Marius Geantă într-un interviu anterior acordat Ziare.com.

În timp ce contactul fizic apropiat este un factor de risc bine cunoscut pentru transmitere, nu este clar în acest moment dacă variola maimuțelor poate fi transmisă în mod specific prin căi de transmitere sexuală. Sunt necesare studii pentru a înțelege mai bine acest risc, avertizează OMS.

Simptomele variolei maimuței

Perioada de incubație (intervalul de la infecție până la apariția simptomelor) a variolei maimuțelor este de obicei de la 6 la 13 zile, dar poate varia de la 5 la 21 de zile.

Infecția poate fi împărțită în două perioade:

• perioada de ”invazie” (durează între 0–5 zile) caracterizată prin febră, cefalee intensă, limfadenopatii (umflarea ganglionilor limfatici), dureri de spate, mialgii (dureri musculare) și astenie intensă (lipsa de energie). Limfadenopatia este o caracteristică distinctivă a variolei maimuței în comparație cu alte boli care pot apărea inițial similare (varicela, rujeola, variola)

• erupția cutanată începe de obicei în 1-3 zile de la apariția febrei. Erupția tinde să fie mai concentrată pe față și pe extremități, mai degrabă decât pe trunchi. Afectează fața (în 95% din cazuri), palmele și tălpile picioarelor (în 75% din cazuri). De asemenea, sunt afectate mucoasele bucale (în 70% din cazuri), organele genitale (30%) și conjunctivele (20%), precum și corneea. Erupția cutanată evoluează secvențial de la macule (leziuni cu o bază plată) la papule (leziuni ferme ușor ridicate), vezicule (leziuni pline cu lichid limpede), pustule (leziuni pline cu lichid gălbui) și cruste care se usucă și cad. Numărul de leziuni variază de la câteva la câteva mii.

O persoană este contagioasă până când toate crustele au căzut și există piele intactă dedesubt. Crustele pot conține, de asemenea, material viral infecțios.

Cât de gravă este variola maimuței

Variola maimuță este de obicei o boală autolimitată, cu simptomele care durează de la 2 până la 4 săptămâni.

Cazurile severe apar mai frecvent în rândul copiilor și sunt legate de gradul de expunere la virus, starea de sănătate a pacientului și natura complicațiilor. Deficiențele imune subiacente pot duce la rezultate mai rele.

Deși vaccinarea împotriva variolei era protectoare în trecut, astăzi persoanele cu vârsta mai mică de 40 până la 50 de ani (în funcție de țară) pot fi mai susceptibile la variola maimuțelor din cauza încetării campaniilor de vaccinare împotriva variolei la nivel global după eradicarea bolii.

Complicațiile variolei maimuțelor pot include infecții secundare, bronhopneumonie, sepsis, encefalită și infecție a corneei cu pierderea vederii. Este necunoscută măsura în care poate apărea infecția asimptomatică.

Rata de mortalitate a variolei maimuțelor a variat istoric de la 0 la 11% în populația generală și a fost mai mare în rândul copiilor mici. În ultima vreme, rata mortalității a fost de aproximativ 3-6%.

Tratamentul variolei maimuței

Îngrijirea clinică pentru variola maimuței ar trebui să fie complet optimizată pentru a atenua simptomele, a gestiona complicațiile și a preveni sechelele pe termen lung.

Pacienților trebuie să li se ofere lichide și alimente pentru a menține starea nutrițională adecvată. Infecțiile bacteriene secundare trebuie tratate conform indicațiilor. Un agent antiviral cunoscut sub numele de tecovirimat care a fost dezvoltat pentru variolă a fost autorizat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) pentru variola maimuței în 2022, pe baza datelor din studiile pe animale și pe oameni. Nu este încă disponibil pe scară largă.

Dacă este utilizat pentru îngrijirea pacientului, tecovirimat ar trebui, în mod ideal, să fie monitorizat într-un context de cercetare clinică cu colectare prospectivă de date.

Cum prevenim infecțiile cu variola maimuței

Sunt câteva metode pentru a preveni infectarea cu variola maimuței. Vaccinul este una dintre cele mai recomandate metode pentru că și dacă se produce infectarea, riscul de a face forme grave de boală este extrem de mic.

Prin mai multe studii observaționale s-a demonstrat că vaccinarea împotriva variolei este eficientă cu aproximativ 85% în prevenirea variolei maimuțelor.

Cum ne dăm seama dacă suntem vaccinați împotriva variolei? Dovezile vaccinării anterioare împotriva variolei pot fi găsite de obicei ca o cicatrice pe partea superioară a brațului. În prezent, vaccinurile originale (de prima generație) împotriva variolei nu mai sunt disponibile publicului larg.

Este posibil ca unii membri ai personalului de laborator sau lucrătorilor din domeniul sănătății să fi primit un vaccin mai recent împotriva variolei pentru a-i proteja în cazul expunerii la ortopoxvirusuri la locul de muncă. Un vaccin și mai nou bazat pe un virus atenuat modificat (tulpina Ankara) a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuțelor în 2019. Acesta este un vaccin cu două doze pentru care disponibilitatea rămâne limitată.

O a doua metodă de prevenire este chiar conștientizarea factorilor de risc și educarea oamenilor cu privire la măsurile pe care le pot lua pentru a reduce expunerea la virus este principala strategie de prevenire a variolei maimuțelor.

Supravegherea și identificarea rapidă a cazurilor noi sunt esențiale pentru limitarea focarului. În timpul focarelor de variolă umană, contactul strâns cu persoanele infectate este cel mai semnificativ factor de risc pentru infecția cu virusul variolei maimuțelor.

Cum reducem transmiterea de la animal la om a variolei maimuței

De-a lungul timpului, majoritatea infecțiilor umane au rezultat dintr-o transmitere primară, de la animal la om. Trebuie evitat contactul neprotejat cu animalele sălbatice, în special cu cele bolnave sau moarte, inclusiv cu carnea, sângele și alte părți ale acestora. În plus, toate alimentele care conțin carne sau părți de animale trebuie să fie bine gătite înainte de a le mânca.

Unele țări au instituit reglementări care restricționează importul de rozătoare și primate non-umane. Animalele captive care sunt potențial infectate cu variola maimuțelor trebuie izolate de alte animale și plasate imediat în carantină. Orice animale care ar fi putut intra în contact cu un animal infectat trebuie puse în carantină, manipulate cu precauții standard și observate pentru simptomele variolei maimuțelor timp de 30 de zile.

Cele mai multe cazuri de variola maimuței, în acest an, au fost raportate în Marea Britanie (77), urmată de Spania (59 confirmate și încă 61 în analiză) și Portugalia (49 de cazuri confirmate).

Citeste si:

OMS a stabilit gravitatea globală a variolei maimuţei. Țările cu cele mai multe cazuri

Variola maimuţei este o ameninţare pentru sănătate a cărei evoluţie a fost foarte îngrijorătoare, fără a ajunge însă în stadiul de urgenţă sanitară globală a declarat preşedintele...

Ce au înțeles politicienii despre educația sexuală în școli: „Nu avem nevoie de masturbarea copiilor”; „Sex, sex, sex. Na, sunteți mulțumiți?”; „Colega are gura plină”

Camera Deputaților a votat marțea trecută, 21 iunie, un proiect de lege prin care se introduce educația sexuală în școli, de la clasa a 8-a, cu acordul scris al părinților. În timpul...