Dancu: Multi fac inca politica de foame - Interviu

Poti calari timpurile, daca ai oua, dar, ca la rodeo, nu poti sta mult in sa, crede profesorul Vasile Dancu, fost vicepresedinte al PSD, fost presedinte al PSD Cluj, fost ministru in Guvernul Nastase.

"In opt ani, am lucrat la grajdurile politicii, am spalat si toaletele, am spalat vase, am fost si in salile de bal si in locuri in care s-au luat decizii mari, bune sau rele. Vreau sa scriu despre toate acestea, nu vreau sa ingrop o cunoastere obtinuta cu multa munca si suferinta", si-a definit profesorul Vasile Dancu exeperienta politica intr-un interviu acordat Ziare.com.

"Politicenii sunt mai degraba niste tipi dezorientati care alterneaza stari de spaima si intentii generoase, cu cele de ticalosie. (...) Am 46 de ani si stau pe marginea raului, unde vorba lui Sun Tze, daca ai rabdare, cadavrul dusmanului tau nu va intarzia sa apara, plutind la vale. (...)

Politica noastra merge prost, dar nu din cauza Elenei Udrea", sunt doar cateva dintre raspunsurile date de Vasile Dancu.

-Chiar exista Bin Laden?

- Cum sa nu existe, este real, chiar daca ar putea sa nu fie viu. E chiar mai real decat un pensionar care cade in strada si trece lumea pe langa el fara sa-l ridice cineva. Oamenii sunt personaje pe jumatatea imaginare, iar perceptia este mai tare ca realitatea.

Este mai cunoscut decat 99% din laureatii premiului Nobel. Avem si nenumarate manele cu Bin Laden, trebuie sa existe macar pentru ca noua ordine mondiala trebuia sa poarte un nume.

-Cum v-ati pregatit pentru accelerarea particulelor in tunel si de ce vi se pare ca savantii cauta Duhul Sfant? Nu mai bine ar cauta solutii la foamete?

- Zic statisticile ca aproximativ 24.000 de persoane mor in fiecare zi de foame sau de boli cauzate de foamete. Nu interseaza pe nimeni, lumea se preocupa de alte lucruri. Foametea nu are trecere.

Marile imperii mor de indigestie, singura consolare a infometatilor poate fi, cum imi spunea tata, prin 1980, ca socialismul va muri de foame, iar capitalismul de indigestie. Malthus a oferit o explicatie si a trasat o spaima privind cresterea densitatii.

Daca mor pe zi de foame cati scrie la statistica, pe an inseamna opt milioane sapte sute saptezeci si sase de mii. Mai mor milioane bune din cauza unor boli care sunt eradicate la cei bogati si asa se obtine echilibrul cinic al lumii.

Am citit multe carti de geostrategie, dar lucrul care mi-l aduc aminte cu tristete este ca daca fiecare familie de chinezi ar avea frigider s-ar distruge stratul de ozon din cauza freonului.

Nu ma pregatesc pentru sfarsitul catastrofic, acesta ar putea veni ca o eliberare. Mi-e frica doar de sfarsitul dorintei de a trai, cand nu mai visezi, nu mai speri si probabil nici nu mai crezi ca merita sa lasi o urma de gand pe hartie pentru ceilalti.

Mi-e frica "sa nu mor inainte de moarte", cum spune Evtusenko in titlul unui roman extraordinar. Mi-e frica de moartea fiintei sociale. Inca nu am nici un semn, am planuri pentru 30 de ani, cred utopic in progres si ma zbat sa-i conving si pe altii sa nu traiasca in genunchi.

Ii las pe savanti sa-si ciocneasca protonii cat vor, sunt trist doar pentru faptul ca noi ne luptam sa distrugem orice forma de cercetare stiintifica pentru ca unii din oligarhii postrevolutionari sa privatizeze cladirile si sa fure terenurile.

- Asta cu foametea ma duce cu gandul la politici sociale, si de aici, la PSD. Cum e in libertate? Sunteti o ciocarlie sau o acvila? Libertatea de-a avea idei fixe - si dvs ati avut un fix cu reforma social-democratiei - nu pericliteaza procentele?

- La noi nu exista politici sociale veritabile. Imi pare rau ca guvernantii nu sprijina Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV). La PSD exista oameni care cred sincer ca a face politica inseamna sa ai grija de cei neajutorati, am tot respectul pentru acestia, dar politica nu se reduce la asta.

Cei mai multi politicieni, insa, isi aduc aminte de saraci in apropierea campaniilor electorale. Sper sa nu se supere oamenii de buna credinta care cred ca mita electorala ajuta la ceva, dar sunt titularul unui curs de proiectare si evaluare a politicilor publice la universitate.

Politicile sociale se testeaza, se fac evaluari si scenarii, se implementeaza, se testeaza efectele etc. Batalia veritabila este doar cea pentru claxon: cine spune cel mai convingator poporului ca el este cel care a adus marirea de pensii. Masina sociala si politica in tara noastra isi consuma toata energia pentru claxon.

Sunt ciocarlie in momentele lirice, vultur cand cred ca am dreptate, dar mai ales cucuvea. Vorbesc despre sfarsitul unor lucruri si prevestirile mele s-au indeplinit.

Ideea fixa cu reformarea PSD este legata de misiunea mea. Colegii m-au votat sa ma ocup de strategie si modernizarea partidului, eu ce era sa fac? Apoi, mai trebuie sa tinem cont de un lucru: nu am venit in politica din manastire, dar vin totusi de la Universitatea Babes-Bolyai.

Un loc marcat de o normalitate, unde lucrurile nu erau perfecte, dar zilnic ne luptam sa schimbam ceva, sa impingem caruta inainte. Nu pot sa accept ca exista oameni care se opun schimbarii si mersului inainte, care vor un viitor copiat dupa trecut.

Sunt profesor de comunicare, ma ocup de marketing si relatii publice, nu mi-am dorit niciodata sa ma ocup de ideologie si reforma statului sau a institutiilor politice.

Dar din momentul in care am ajuns la Bucuresti, in urma cu opt ani, am citit sute de carti despre administratie si reforma statului pentru ca sa fiu util la un moment dat. Sunt atat de cretin incat lucrez la o carte, provizoriu intitulata Romania urgenta, cu proiecte politice si politici de modernizare a Romaniei.

- Ce e mai greu: sa impingi bolovanul la deal, sa se rostogoleasca si s-o iei de la capat, sau sa incerci sa faci reforma in PSD?

Reforma nu este un lucru complicat. Desi a devenit un cuvant interzis in PSD, un tabu. Este vorba de eliminarea unor mecanisme de dominare interna prin care vechea garda bloca evolutia sau schimbarea interna, iar PSD pierdea teren politic.

Principalul obiectiv al reformei trebuia sa fie urmatorul: oamenii asa-zisi providentiali nu mai pot tine loc de programe si idei. Creativitatea si competitia trebuie sa fie elementul central al vietii de partid, nu venerarea unor lideri.

Unul este respectul pentru parintele fondator si alta este greseala de a ramane la stadiul initial, pe principiul ca el aduce voturi singur. Este gresit mai ales pentru ca electoratul se schimba continuu, isi modifica preferintele, evolueaza, cauta solutii diferite la probleme.

Reforma este imposibila cat timp nu exista o dorinta de a vedea dincolo de interesul personal sau dincolo de interesul de moment al echipei. Sunt sigur ca nu va trece mult timp si tot mai multi colegi o sa-mi de dreptate. Au inceput deja sa-si dea seama ca stoparea reformei s-a facut in beneficiul foarte restrans al unora.

Unii dintre cei care s-au vazut sefi in urma reformei au blocat evolutia, s-au urcat in pod si au tras scara. La ce le trebuie lor sa-si puna functia in joc, au facut pace cu Iliescu, cu veche garda ca sa nu mai aiba nici o problema de competitie.

Pe masura ce au aparut si intelegerile cu guvernul PNL si resurse pentru primarii PSD, spaimele legate de CNSAS sau de procesul comunismului, solutia cea mai simpla a fost o solidaritate pentru revenirea la o ordine cunoscuta si testata intre 1990 - 1996, un fel de restauratie.

Suspendarea de 30 de zile a lui Basescu a dat sperante, s-a vazut ca se poate si de atunci incolo au mai fost ceva reusite, proiectul Oprescu, de exemplu.

A reaparut nevoia de unanimitate in fata pericolului Basescu, apoi s-au gasit deviationisti (cu rezultate slabe in munca politica) si o gandire simpla de simulat solidaritatea. Din pacate, unii accepta acesta ordine de moment chiar daca stiu foarte bine ca atunci cand toti gandesc la fel, nimeni nu gandeste cu adevarat!

- De ce n-au prins pana la capat ideile Grupului de la Cluj? Porniserati foarte bine cu descentralizarea deciziei in partid, vorbeati la un moment dat despre credibilitate si perceptia publica si pana la urma s-a confirmat principiul "la vremuri noi, tot noi". Pot fi calarite timpurile?

- A fost o izbucnire de luciditate a stangii romanesti si mai ales a provinciei. A fost si o perioada de euforie, aproape doi ani in care am visat cu totii si am realizat cateva lucruri.

Apoi, Mircea Geoana si-a dat seama probabil ca nu poate misca inainte caruta consistent si s-a gandit ca poti avea beneficii si daca o lasi sa mearga inapoi. Nu-i fac nici un proces de intentie caci a incercat, cred ca nu a putut, iar noi, datorita unui accident, nu l-am putut sprijini destul, l-am lasat singur cu propriile slabiciuni si lupii urland in jur.

Sensul principal al reformei era disparitia monopolului Bucurestiului si a unei conduceri pusa prin numire si vot in unanimitate.

PSD avea douazeci si ceva de vicepresedinti din Bucuresti si doi sau trei din tara. Judetele erau parasutate cu clienti politici, nu exista vot intern secret, totul era o varianta imbunatatita a vechiului PCR.

Nastase predase conducerea, iar noua generatie era umilita de revenirea oamenilor vechiului PSDR. Vechea generatie de politicieni este obisnuita cu monopolul resurselor si distribuirea lor cu taraita spre teritoriu.

Dar aici PSD, cu toti baronii locali reali sau imaginari, este un mic incepator fata de Guvernul Tariceanu. Actualul guvern a dus la perfectiune distribuirea de resurse clientelar, la modul cum distribuie ar putea sa stea la putere si zece ani, daca nu ar fi Constitutia, care sa ceara alegeri din patru in patru ani.

Miza de belire a unor organizatii din Transilvania a fost in principal de a inchide gura privind cererile de descentralizare, fiscala mai ales. Vedeti ca de la legea cadru data in 2004 de Ioan Rus, trecand prin cea a lui Blaga din 2006, pana azi nu s-au facut progrese semnificative.

In aceasta ecuatie, cea mai mare parte a echipei centrale s-a schimbat, dar unora dintre colegi li s-a parut mai simplu sa caute vechea stabilitate. Dupa ce ei au ajuns sus de ce sa se mai faca alegeri cu vot secret, de ce sa mai promovam femei sau tineri adusi dinafara, doar aveau la indemana oamenii de incredere?

Sigur, am facut si noi unele erori mai ales in identificarea unor oameni care sa materializeze ideile noastre, in credinta ca istoria nu face pasi inapoi si in ideea ca, in fond, comunismul a murit, el nefiind niciodata prea implementat la noi.

Am gresit si in modestia de a crede ca nu noi trebuie sa ne urcam la volan dupa ce am construit masina. Am idealizat un pic si spiritul solidaritatii ardelene, dincolo de analiza oamenilor concreti, dar cea mai importanta naivitate a fost cea dupa care noi, romanii, suntem capabili sa participam la proiecte de echipa fara sa fim stimulati individual.

Inca multi oameni fac politica de foame, din interes personal, din dorinta de a impinge inainte o afacere.

Am militat pentru un partid deschis, in care sa vina tineri si intelectuali, o stanga care sa se ocupe de proiecte pe termen lung si care sa fie respectata. Am dorit o stanga care se adreseaza unor oameni concreti nu unor scheme ideologice de la inceputul secolului XX, denumiri generice: muncitorii, taranii, saracii etc.

Nu va trece mult si aceste idei vor invinge. Grupul de la Cluj nu este un mit al presei cum a spus un coleg, ci un nume dat nevoii de schimbare in PSD. Este un vis al majoritatii inca tacute.

Cei care ne canta prohodul, sau ne critica, sau se bucura ca am fost invinsi gresesc sau se grabesc.

Doar daca se va demonstra ca aceste idei sunt deviationiste (fata de interesul public), supte din deget sau nerealiste (in comparatie cu evolutia normala a lucrurilor), doar atunci Grupul de la Cluj a murit. Pana atunci, sunt doar incercari de a tine lumea pe loc pentru a maximiza profitul unor grupuri, multe emanate de regia lui decembrie 89.

Numai ideile, oricat de generoase, nu misca mecanismele ruginite ale politicii. Poti calari timpurile, daca ai oua, dar, ca la rodeo, nu poti sta mult in sa.

- Spuneati ca nici Ion Iliescu n-a fost "dizolvat" in urma rezultatelor obtinute in Transilvania. Dar cum sa dizolvi un personaj care aduce atatea voturi? De ce n-are PSD curajul de-a se rupe de trecut, chiar daca risca sa piarda atata amar de voturi, asumandu-si patru ani de constructie din temelii pentru un viitor glorios?

- Gluma cu dizolvarea lui Iliescu a fost serioasa. Am obtinut 86.000 de voturi cand am candidat la Senat, in 2004, cu 20.000 mai mult decat cea mai buna performanta a sa in judetul Cluj.

Nu este moral sa dai lectii despre munca politica intr-un loc unde tu insuti nu ai reusit. In rest, Ion Iliescu are locul lui in istoria partidului si eu nu cred ca am ce sa-i reprosez. Niciunul dintre liderii de tranzitie din Europa Centrala si de Est nu a avut o asemenea longevitate politica si aici cred ca este una dintre problemele noastre si un indicator, daca nu o cauza, a stagnarii.

Cred ca face ceea ce face cu intentie buna, doar ca viziunea dansului ia in calcul o realitate depasita deja de evolutia sociala. Grav este ca este impins in fata, unii se ascund dupa el, ca si in bancul cu bunicul tinut in geam pentru a lua pensia.

Cred ca este un om de stanga, dar ar fi putut fi chiar actual, daca ar fi crescut o generatie de tineri care sa consolideze o miscare de stanga moderna la noi. Dar jocul la asteptare practicat in ultima vreme si vremelnicele aliante cu oameni compromisi, nu il onoreaza. E un mit cu ghiotura de voturi aduse. Iliescu are un public, dar cei care nu-l voteaza sunt o majoritate covarsitoare. Nu eliminarea lui Iliescu insemna reforma, el putea sa ramana in partid, am spus-o de la inceput. Modernizarea insa nu se poate face fara a aduce oameni noi si idei noi.

- Cum suna teoria compromisului la romani?

- Compromisul este considerat la noi intr-un fel esenta a politicii, desi cea mai frumoasa definitie a politicii este ca arta a posibilului. Compromisul insa este o forma de justificare a mizeriilor mai mari sau mai mici. Compromisul este renuntarea la o valoare pana mai ieri sfanta. Ne resemnam si incepem sa ne reconstruim universul fara acea valoare.

Lumea noastra devine tot mai saraca in valori, stima de sine este afectata fara sa ne dam seama, intram intr-un lant al slabicunilor. Ajungem sa ne scaldam in ceea ce numim pragmatism, viata se goleste, incep sa dispara oameni din viata noastra, fiecare prieten pierdut ia cu sine o valoare in care credeam odata.

Nu te mai porti intoarce inapoi la viata normala, te influenteaza o culpabilitate si incapacitate de a te uita in urma, in ochii celor dragi, te impinge mereu inainte... Nu stii practic spre ce mergi, dar te chinui sa contabilizezi succese sterpe.

Marele compromis al romanilor este incercarea de a nu plati costuri sociale. Lupta noastra pentru reforma in PSD m-a convins ca asteptam ca sa faca altii lucrul pentru noi pentru ca beneficiile se intind oricum asupra tuturor.

Cand vin unii la mine si imi spun ca nu trebuie sa cedam, sa ne luptam pentru modernizarea partidului le spun ca atunci cand cineva se lupta sa schimbe ceva nu ajunge sa-l aplauzi, ci trebuie sa-l sprijini, sa-l impingi de la spate, sa pui umarul, sa-i iei o parte din greutate.

Fiecare dintre noi trebuie sa adoptam schimbarea si sa participam la ea chiar daca ne afecteaza. Daca Ioan Rus devenea presedinte al PSD, cum vroiau multi dintre colegii nostri, problema reformei nu se rezolva de la sine.

Rezolvarea presupunea sa ne schimbam fiecare dintre noi o parte din proastele obiceiuri si reflexe. Colegii nostri ar fi trebuit sa se prinda ca este necesar sa mergi pana la capat, ca nu poti face pauze de o bere intre etapele reformei si modernizarii. Noi nu puteam si sa centram si sa dam cu capul, asa cum ne cere cateodata mai ales presa.

- Inseamna ca in politica sunt numai indivizi care sunt in stare sa manance rahat si, de la atata exercitiu, percep faptul ca beau parfum de roze?

- Nu este chiar asa. In politica, ca intr-o gara, sunt tot felul de oameni. Problema este ca li se face un prost instructaj la coborarea din tren. Politicenii sunt mai degraba niste tipi dezorientati care alterneaza stari de spaima si intentii generoase, cu cele de ticalosie. Nu cred ca procentul de ticalosi este diferit fata de cel din populatia civila.

Problema este ca majoritatea sunt clientii unor stapani ce domina politica de 20 de ani. In Parlament, 90% din ei pot spune un nume daca sunt intrebati: Ma, tu omul cui esti? Si-au sacrificat singuri libertatea, speriati de grupul oligarhic din varf.

Apoi au inceput sa faca confuzii. Prima este ca au ales prost intre a fi si a avea, identitatea prin a avea este una falsificata. Apoi nu au inteles ca arma principala in politica este sa convingi, nu sa intimidezi. Nu stiu ca lumea percepe si o estetica politica. Dar cel mai grav este ca nu isi dau seama ca electoratul se formeaza, ei il formeaza, dupa chipul sau asemanarea lor.

Minti electoratul, te minte si el. Migrezi tu de la un partid la altul, trece si el. Nu-ti pasa de tara, isi baga si el picioarele si o taie dincolo.

- Credeti in teoria ca fiecare natie isi are conducatorii pe care-i merita? Ma chinui de cativa ani sa raspund la intrebarea: romanii sunt tampiti?

- Da, sunt convins ca nu putem arde etapele si nu poti schimba destinul istoric, decat rareori. Popoarele se cunosc dupa modul in care isi asuma infringerile, iar istoria noastra invatata la scoala nu consemneaza niciuna.

Nu sunt tampiti, sunt smecheri si nu au avut niciodata ocazia sa-si descopere demnitatea, astfel ca nu au ce pierde. Nu sunt mandri, sunt doar orgoliosi. Au fost atat de umiliti incat nu mai cred intr-un Dumnezeu doar al lor. Cred ca Dumnezeu se uita pe vizeta la ei doar duminica si in sarbatori religioase, cand sunt pregatiti sa-l primeasca.

Romanii au incercat sa pacaleasca istoria retragandu-se in paduri din fata dusmanului. Nu am construit cetati si orase, caci era pericolul sa ni le strice navalitorii si imperiile ce se luptau pe-aici. Dar acum nu mai avem unde sa ne ascundem, acum trebuie sa facem ceva, nu putem sa scapam fara munca si fara jertfa, cum spunea Eminescu. Nu ne mai putem fofila (ce verb!).

- Cum suna viitorul pentru Vasile Dancu? Va bagati picioarele de tot in politica? Ca unii nu vor sa iasa din ea decat cu picioarele inainte.

- Viitorul suna a plin. Incerc sa am curajul de a ma comporta ca un om normal. Nu imi bag picioarele, dar nici nu ma casatoresc cu ea, politica. Am ales sa schimb terenul de batalie, asa cum eu mi l-am ales si in momentele de deviere de la conformism. O sa fac politica mult mai al dracului, Parlamentul nu este singurul loc in care se poate face ceva, nici chiar ultimul loc unde se poate dormi.

In opt ani am lucrat la grajdurile politicii, am spalat si toaletele, am spalat vase, am fost si in salile de bal si in locuri in care s-au luat decizii mari, bune sau rele. Vreau sa scriu despre toate acestea, nu vreau sa ingrop o cunoastere obtinuta cu multa munca si suferinta.

Machiavelli a fost concediat si timp de sapte ani a devenit taran, s-a retras la tara unde prindea sturzi in capcane si vorbea cu taietorii de lemne. Si-a terminat acolo Arta razboiului si Principele. Chiar daca a esuat in marele lui vis de a trezi maretia in sufletul Principelui, perioada de retragere i-a folosit, cel putin pentru fixarea posteritatii.

Nu vreau sa las ceva la mijloc, sunt multi oameni care ma opresc pe strada, imi scriu sau imi telefoneaza, unii vin la mine cu proiecte de schimbare a Romaniei. Nu cedez, voi face in viitor multe proiecte, dar concretetea lor va fi determinata si de receptivitatea celor din jur.

Vreau sa lucrez la o serie de rapoarte despre starea natiunii si mai ales la o publicatie care in mod periodic sa lanseze temele de dezbatere publica pe care le consider necesare pentru ca Romania sa iasa din stagnare si aceasta cacofonie care tine loc de dezbatere publica si proiecte politice.

Vom avea cateva teme urgente: Ce este social-democratia de tip vest european si cu ce se deosebeste ea de ceea ce avem acum? Ce trebuie sa facem ca urgente pentru ca Romania sa ia, din mers, ritmul Europei?

Ce se intampla in Transilvania din perspectiva descentralizarii si relatiei cu Centrul? Starea identitatii si solidaritatii ardelene. Cat de realistem sunt si ce lipsuri au strategiile regiunilor de dezvoltarea din zona noastra?

Ma intereseaza si mecanismele prin care statul roman isi poate inca pastra anumite prerogative absolut necesare, zone in care se incearca a fi inlocuit de retele de coruptie sau grupuri de interese nelegitime. Studiem mecanisme de inovatie politica si modul in care think tankurile pot schimba starea de lucruri.

Am 46 de ani si stau pe marginea raului, unde vorba lui Sun Tze, daca ai rabdare, cadavrul dusmanului tau nu va intarzia sa apara, plutind la vale. Parca deja se vede ceva in zare. Scriu, citesc, conduc proiectele de cercetare ale doctoranzilor mei, voi face cercetari de opinie si de branding, voi avea timp mai mult sa scriu in presa scrisa si sa sa apar in emisiuni regulate de analiza politica

- Ce blat ati fi in stare sa faceti cu PDL? Dar cu PNL?

- Un blat pentru pizza. Serios vorbind, intre partide politice romanesti trebuie sa apara contracte politice, nu aliante sau targuri de doi lei. Daca as fi un dictator, un tiran luminat, as cere o suta de CV-uri de la PSD, o suta de la PNL si tot atatea de la PDL.

As alege pe baza de proiect 50 dintre ei pentru a face un guvern al schimbarii si partidele le-as invita sa facem niste contracte politice de respectare a unor principii si proiecte concrete. Nu cred ca principiile ce stau la baza aliantelor de acum au ceva comun cu interesul public sau cel national.

- V-ar placea sa fiti Elena Udrea?

- Nu mi-ar placea sa fiu femeie. O cunosc pe Elena Udrea si pe sotul ei si nu impartasesc linsajul misogin al barbatilor din politica la adresa femeilor. Politica noastra merge prost, dar nu din cauza Elenei Udrea. Sa fim seriosi!

Mona Musca a fost informatoare si acum e tarata prin procese, iar miile de securisti barbati sunt absolut ok. Noi avem o problema cu barbatii din politica, femeile fac si ele ce pot. Ce proiecte politice isi asuma barbatii? Aproape niciunul.

Ar trebui macar sa ne asumam proiectul de a da femeilor pe mana proiectele familiei, sanatatii, educatiei. Dar pentru a intra femeile in politica, trebuie sa iasa nevestele politicienilor.

- Ne uitam la povestea Traian Basescu - "un copil timid". Dvs. ce-ati fi facut?

Nu mi-as lasa copii, sotia sau neamurile sa se amestece in ciorba mea politica. In locul lui Traian Basescu le-as fi dat niste suturi in fund unor femei de la PD care au tot impins-o in fata pe fata presedintelui, pentru propria lor devenire.

Cocolosirea copiilor de sef este, in partide, o modalitate de a avansa pentru unii. Fata lui Traian Basescu nu este un copil, decat pentru parinti, dar ea nu are ce sa caute intr-o functie de partid, chiar daca ar fi desteapta ca Einstein. Ar fi contestata oricum.

Acesta este lucrul pe care nu-l inteleg la Traian Basescu, de ce nu pune capat carierei politice a fetei sale cu fermitatea care o arata cu altii. A castigat pana acum printr-o strategie inteligenta de diferentiere fata de ceilalti politicieni, in tot ce a facut, dar aceasta vulnerabilitate il va macina.

- Ce fel de persoana este Traian Basescu?

- A vorbit decent despre noi, cei de la Cluj, si asta ne-a facut multi dusmani in partid. Cand eram ministru mi-a tras cea mai strasnica injuratura, iar eu am spus despre Domnia sa, in direct la Realitatea Tv, un lucru absolut badaranesc. Nu il cunosc pe presedinte, dar vreau insa sa fiu sincer, mai ales ca nici nu pot sa injur la comanda.

Regasesc la presedinte o slabiciune a mea: predilectia pentru lupta cu orice pret, chiar daca esti singur si ceilalalti sunt mai multi. Este o caracteristica a celor timizi, care se rusineaza sa fuga din fata pericolului.

Nu intotdeauna este bine, uneori o iei in barba. Cateodata da cu pumnul prea repede, ca sa fie primul, desi daca ar astepta, adversarul de carton s-ar prabusi singur, de frica.

A ales sa se bazeze pe popor si asta este ca si mersul pe nisipuri miscatoare. Daca ar fi ales sa se bazeze pe retelele unor fosti tovarasi si pretini i-ar fi fost un pic mai simplu, chiar daca nu si mai moral.

A inceput mai multe razboaie si trebuie ca, pana la final, sa castige macar unul dintre ele. Alege calea cea mai grea si nu se prea gandeste sa caute aliati, este obisnuit sa faca totul singur, cu mana lui.

Probabil ca vaporul nu se conducea prin lungi deliberari democratice. Partidul Democrat-Liberal ii va atarna tot mai greu de gat. Daca a stiut de targul cu Vadim inseamna ca a cedat un moment logicii de partid si aici nu poate decat sa piarda, aici adversarii lui sunt mai tari.

Cred ca infiorat sincer la vederea imensitatii santierului care este Romania si in biroul de la Cotroceni se simte destul de singur. Umbla cu pungi de mere printre cumparatorii de la Carrefour Orhideea pentru ca acolo se simte mai in largul sau decat in politica, cred ca tanjeste dupa o viata simpla.

In locul Domniei sale m-ar ingrozi imaginea lui Emil Constantinescu, presedintele care s-a declarat invins de Securitate, la final.

- Prin urmare, unde e Bin Laden?

- Este personificarea Raului din raiul capitalist. Deci este peste tot, dar mai ales in fiecare dintre noi. E dusmanul invizibil si trebuie sa-l tratam ca si pacatul originar. Sa fim cu ochii in patru caci este peste tot.

Cand nu producem ceva pentru stapanii nostri, cand hulim, sau ne bantuie idei egalitariste, sau elemente de mandrie nationala retrograda, bin ladenul din noi isi face simtita prezenta. Sa-l combatem tovarasi, sa-l lovim cu sageata de lemn, cum ne indemna demult batranul baladist Stefan Augustin Doinas.

Interviu realizat de Cristian Mihai Chis

Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, chemați la Parchet în dosarul Mineriadei. Ion Iliescu va fi audiat la domiciliu SURSE

Petre Roman, fost premier, Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu, fostul director SRI, au fost citaţi, joi dimineaţa, 25 aprilie, la sediul Parchetului General, unde li se va aduce la...

Condiția pusă de Geoană pentru a reveni în politică: ”Am să o fac cu toată inima”

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a declarat că nu se află în căutarea unui alt job internaţional după o poziţie atât de importantă la NATO. El a precizat că,...