Cum se duc banii nostri pe apa Sambetei, iar noi tragem mata de coada

Am aflat din presa ca Romania este tara cu cele mai multe ministere din intreaga Europa, cu cei mai multi ministri si cei mai multi secretari de stat. Ne-am ajuns!

Ar fi fost OK, daca tot noi, cu atatia demnitari cati avem, am fi fost tara cu oamenii cei mai indestulati, cei mai cultivati, cu cele mai numeroase autostrazi, cu cai ferate pe masura, cu atragatoare hoteluri turistice, scoli de inalta clasa, oameni vigurosi si copiii cei mai sanatosi.

Dar nu asa stau lucrurile. Si atunci, ma intreb in mod firresc, pentru ce ne trebuie noua atata puzderie de functionarime, daca altii se descurca mai bine cu mai putina?

Parca imi aduc aminte ca si premierul Grideanu, si premierul Tudose isi pusesera in gand sa reduca din ministere. Nu stiu daca (si) de la asta li s-a tras, dar cand te gandesti cat de ravnite sunt posturile de demnitar la noi, nu-i usor sa deduci ce greu este sa le desfiintezi.

Este suficient sa pronunti cuvantul organigrama, ca sa-ti dai seama cum misuna sefii in institutiile noastre centrale, cum colcaie de la ei in jos sefuletii, subsefuletii, vicesubsefuletii si alti nacealnici, inclusiv nenumarati taietori de frunze la caini, indispensabili actului de guvernare.

Cel mai stufos Guvern

Imi permit sa fac comparatie intre Guvernul doamnei Viorica Dancila, format din 27 ministri (inclusiv 3 viceprim ministri), plus 130 secretari de stat, si cel al Frantei, de exemplu, cu 16 ministere (plus premierul) si - n-o sa va vina sa credeti - 17 secretari de stat.

Ca sa vedeti, premierului roman ii trebie de opt ori mai multi secretri de stat decat ii trebuie premierului francez. Daca doamna Dancila ar dori sa se consulte in fiecare zi cu cate un secretar de stat, acestuia i-ar veni randul cam de doua ori pe an. Dar este atat de ocupata, incat pun pariu ca inca nici nu-i cunoaste pe toti.

Oricum, ar avea cu cine se consulta si fara ei, intrucat prim ministrul are la dispzitie o echipa formata din 16 (saisprezece) consilieri de stat, plus o groaza de functionarime in Secretariatul General al Guvenrului, ceva atat de stufos incat nici nu rezulta de pe site cam cati se prezinta ca numar.

Aritmetic, economia Romaniei ar trebui sa duduie de cel putin doua ori mai tare decat cea franceza si chiar mai mult, daca tinem seama de proportiile celor doua tari. Suprafata Hexagonului este de peste doua ori cat a Romaniei, iar populatia de peste trei ori. Nici la PIB nu sta mai rau: cel total il depaeste de cinci ori pe al nostru, iar PIB per capita de vreo patru ori.

Prima grija: nu cumva sa ramana vreun post neocupat

O ducem oare noi asa de greu pentru ca suntem prea multi? Nu stiu daca asta este cauza, dar fara indoiala poate fi una din ele. Pe vremea inaintasilor, nu era deloc asa. Statul isi dramuia banii si era administrat incomparabil mai bine. Ca dovada, in primele trei decenii de dupa Independenta, si-a facut de la zero intreaga retea de cai ferate, sosele si poduri, inclusiv cel de la Cernavoda, cotat la acea data ca cel mai lung pod nituit de pe continent.

Guvernul Ion I.C. Bratianu consta in anul Marii Uniri 1918, din 15 (cincisprezece) ministri. Poate va zice cineva ca erau alte vremuri. Da, dar erau mai grele. Tara nu iesise inca cu totul din razboi, mai urma campania din 1919.

Guvernul avea de administrat teritoriile noi, inglobate in Romania reintregita: Transilvania, Banatul, Bucovina, Basarabia. Autoritatile gestionau o tara afectata de un razboi nimicitor: noduri si linii de cale ferata distruse, sosele, tunele si viaducte ce trebuiau refacute.

Si, poate cel mai greu lucru, statul avea misiunea sa ajutoreze populatia afectata de vicisitudinile razboiului: raniti, mutilati, orfani, vaduve, batrani ramasi singuri. Fara ajutorul nimanui, numai cu incredere in principiul iniantasilor: prin noi insine.

Guvernul de atunci a facut fata la toate acestea cu un numar de ministere pe jumatate cat cel de azi, in timp ce doamna Viorica declara in ianuarie 2017: "Am vazut care e situatia la nivel de fiecare minister in parte, avem ministere unde avem nevoie de secretari de stat, ca sunt posturi vacante".

Hopa! N-o preocupa faptul ca demnitarii se calca intre ei pe picioare de multi ce sunt, cat o ingrijora amanuntul ca posturile secretarilor de stat stau inca neocupate, in timp ce desigur amatorii se imbulzesc la usa.

Noi alimentam apa Sambetei

Sa fiu iertat, dar cand vorbesc de amatori nu ma gandesc in primul rand la specialistii de inalta expertiza, fara care tara se descurca greu, ci la clientela politica, formata in mare parte din ageamii de profesie, fara care nu ma indoiesc ca tara s-ar descurca incomparabil mai bine decat cu ei.

Nu stiu daca intre timp doamna Dancila a facut angajarile de care avea atunci atata nevoie ca sa ocupe posturile, dar se vede si din avion unde a ajuns cu droaia de ministri si ceata de secretari de stat, pe care-i pastoreste: anul 2019 a inceput fara buget, statul se imprumuta ca nicicand altadata, mediile de afaceri sunt nemultumite de prestatia Guvernului, bancile intra in alerta, leul scade, euro creste, preturile urca, bursa s-a prabusit, iar Guvernul se lauda cu marirea salariilor, desi nu le-a marit decat bugetarilor, adica vreo 20% din totalul angajatilor din tara asta.

N-as vrea sa gandeasca cineva ca Guvernul ar fi singurul robinet cu care alimentam din belsug apa Sambetei, din risipa noastra. Suntem saraci numai la firul ierbii, la varful piramidei suntem coplesitor de bogati. Romania gestioneaza din saracia ei cel mai monumental Parlament din lume.

Exista la observatia asta o replica: cladirea a venit de-a gata de la fostul regim odios, iar parlamentarii nostri - ce erau sa faca? - au folosit-o. Si o folosesc in continuare, dupa ce au suportat din bugetul tarii finisajele pretentioase si scumpe si platesc sume fabuloase pe energie, utilitati si intretinere.

Nu retin sa-si fi pus cineva problema unei alte destinatii pentru acest mastodont, ceva care sa aduca venituri la stat din niste chirii pe masura si sa scuteasca statul de uriasele chetuieli cu administrarea si intretinerea.

Parca am fost fericiti de la inceput sa vedem parlamentarii asezati intr-un palat, mult peste ceea ce ne tin pe noi curelele. Dar nici proiectul ceausist n-a prevazut dedicarea intregului monument unei singure mega-institutii.

Prevazuse instalarea acolo a intregii administratii centrale de atunci: Guvern, ministere, partid, Parlament (pe atunci, Marea Adunare Natinala) si multe altele.

Ne lafaim in somptuoase spatii pe bani publici

Instalarea Parlamentului in aceasta constructie mi se pare nu numai un lux, ci si un abuz: conform datelor publicate de enciclopedia virtuala Wikipedia, Parlamentul nu foloseste decat 30% din cladire.

Evit sa sugerez eventuale destinatii mai pragmatice si mai eficiente decat cea de Parlament al Romaniei, dar cred ar fi meritat facuta o cercetare in lume, pentru identificarea posibilitatilor de a atrage o importanta organizatie internationala, eventual chiar o institutie a ONU, NATO sau UE, in uriasele spatii detinute de noi si cu care nu stim ce sa facem.

Va propun, ca test, sa va ganditi ce ati face daca ati mosteni - prin absurd, desigur - cladirea Muzeului de Istorie sau cea a CEC. V-ati instala acolo cu intreaga familie, sau ati incerca s-o oferiti vreunei institutii si sa va imbelsugait traiul din chirii?

Culmea, chiar si in situatia cand am adaposti in actuala cladire a Parlamentului institutii internaitonale, actualului Parlament i-ar ramane destule spatii in continuare: oricum 70% din suprafete zac nefolosite.

Dar gazduirea de institutii internationale la Bucuresti ar putea avea efecte sociale incomparabil mai importante decat venitul din locatie. Cunoscute metropole precum Venetia, Strasbourg, Bruxelles, Washington si-au marit si mai mult prestigiul atunci cand au adapostit institutii de interes international, capabile sa stimuleze turismul, afacerile si nu numai.

Chiar daca o asemenea initiativa n-ar izbuti (dar este nepermis s-o condamnam pana n-am incercat-o), uriasele cheltuieli cu angajatii din Parlament seamana cu cele de la Guvern. Numai la Camera Deputatilor, figureaza 1.600 angajati, dintre care 14 lucreaza direct cu presedintele Camerei, Liviu Dragnea.

N-am gasit pe site numarul de angajati de la Senat. Probabil ca sunt pe masura. Dar am gasit intamplator, pe un site norvegian, numarul de angajati la Parlamentul din Oslo: 290, la un numar de 169 parlamentari, constituiti intr-o singura Camera. Si este la una din cele mai prospere tari de pe continent!