"Capitane, nu fi trist/Garda merge inainte/Prin Partidul Comunist" - probabil ca aceasta strofa populara surprinde mai bine decat analizele sofisticate monstruozitatea dictaturii lui Nicolae Ceausescu, o contopire nu doar a dacilor si romanilor in fibra nationala, ci a doua rele absolute: fascismul si comunismul. Iata ca nici tovarasul Ceausescu nu are motive de tristete, pentru ca si Partidul Comunist merge inainte, in Guvernul Dragnea/Dancila.
Intr-o sedinta solemna la Alba Iulia, unde solemn inseamna o sedinta la coafoar, o ie si buchete tricolore de flori, Guvernul Dancila a difuzat in avanpremiera un film de prezentare a Romaniei, la venerabila varsta de 100 de ani. Din el invatam ca:
Romania este o tara eterna, nici nu are cum altfel, fiind urmasa nemuritorului Dracula, o tara albastra de Voronet, cu spice galbene pe campii intinse, cu plaje scaldate de soare sub varfuri desenate de munte, cu aur si argint, pomi roditori si gaze, care a dat lumii stiloul, dar a dat-o si pe Ana Aslan, fara de care am fi astazi mai ridati, mai urati.
O voce masculina care isi cauta inflexiuni grave, baritonale, dar pe care o pandeste la fiecare rand tonul zeflemitor, de batjocura, trece in revista tezele exceptionalismului romanesc care ar fi trebuit sa tina in viata dictatura lui Ceausescu, in pofida rafturilor goale, a caloriferelor reci, a inchisorilor politice si a nou-nascutilor morti in maternitati. Atata vreme cat un roman a putut inventa stiloul, tara merita sacrificiul de a-ti turna vecinul sau de a fi tu turnat sau macar pe acela de a intoarce privirea, catre cerul albastru al patriei, de un albastru unic, asa cum numai in spatiul carpato-danubiano-pontic se poate vedea.
Nicolae Ceausescu avea nevoie de difuzoarele nationaliste, pentru a-si construi un sistem de putere discretionar. Si a reusit. A reusit nu doar prin inchisori si teroare, ci prin inchiderea oamenilor in alte temnite, cele ale propriilor lor resentimente, micimi, lasitati si trufii.
A construit o naratiune difuzata obsesiv, in care romanii - aceiasi care inghetau de frig in apartamente, aceiasi care vorbeau in soapta - au devenit parte a unei tari grandioase, o compensatie pentru saracia si mizeria din cotidian, compensatie care se vede si astazi, in voluptatea de a construi cea mai mare Catedrala, de a face cel mai mare mic, de a coace cel mai mare cozonac.
In acest fel a fost rescrisa istoria, tragand draperii groase peste perioada monarhica si legitimandu-se direct prin Dacia, si ea mare (sic!) si apoi prin Alexandru Ioan-Cuza. Romania de dupa Cuza a fost stearsa cu buretele. Au fost scrise poezii si cantece "patriotice", atat pentru cei usor de adus la ordine, cat si pentru cei marginali, aceasta fiind rolul Cenaclului Flacara.
In nationalismul rus exista un concept folosit de Dughin si preluat de la Lev Gumilev, acela de passionarnost, un termen rezistent unei traduceri directe si care presupune capacitatea individului de a face un sacrificiu de sine pentru un bine care il depaseste, prin asta participand la istoria mare. Individului i se promite un fel de mantuire nationala si, totodata, i se face loc in sanul puterii. Jean-Luc Berlet ii spune complexul lui Dumnezeu, un sindrom psihologic care ar putea explica sustinerea populara a regimurilor politice rele.
La 29 de ani dupa caderea acestui comunism romanesc rosu-brun, cum il numeste istoricul Thierry Wolton, adica o combinatie unica, dementa, paradoxala si ucigasa intre fascismul legionar si comunismul sovietic, Guvernul Dancila redeschide difuzoarele propagandei nationaliste.
Ana Aslan, creatie a regimului comunist, este o data in plus glorificata. Romanii, din ce in ce mai saraci, mai abrutizati cultural, in lipsa cronica de biblioteci si librarii in orasele mici si la sate, erodati de conflictele politice din ultimii ani, privati de servicii medicale din cauza unei coruptii endemice, sunt chemati langa difuzoarele patriei, unde li se promite marea rasplata pentru sacrificiul lor in numele tarii. O tara albastra de Voronet, cu grane galbene, aur si gaze, ancestrala si dacica.
Din insiruirea eroica a Guvernului Dancila lipsesc cu desavarsire exemplele de romani care au rezistat propagandei nationaliste, care nu au cedat iadului comunist si care, prezervandu-si umanitatea, au prezervat Romania nepervertita, pentru generatiile de azi.
Elisabeta Rizea - batuta de securisti, cu parul smuls, asteptand pana la moarte limpezirea Romaniei. Anita Nandris-Cudla, din Bucovina de Nord, pastrator discret si puternic al memoriei romanitatii. Andrei Scrima si credinta de la Antim, din jurul Rugului Aprins. Nicolae Steinhardt, care a ales, cu dintii stransi, sa doarma noptile si sa nu-si impovareze constiinta.
Asa cum au facut comunistii, stergand din istorie tot ce le-ar fi amintit romanilor ca lichelele nu castiga fara tacerea oamenilor buni, asa face si Guvernul Dragnea/Dancila, remontand trecutul. Este o batjocorire cruda a reusitelor umane din aceasta tara, care, si daca nu are aurul din propaganda, si daca nu are plaje scaldate in soare - aceea fiind Grecia -, a avut si are suficienti oameni care isi stiu rostul, decenta si forta de a-si iubi tara facand ceea ce trebuie, fata de sine si fata de ceilalti. Pe ei, insa, e mult mai convenabil sa ii stearga din film Guvernul Dragnea/Dancila, pentru ca numai acesti oameni ii mai impiedica sa sugrume de tot institutiile democratice.
Comunismul a reusit in felul crud in care a reusit si pentru ca i-a facut pe oameni sa creada ca sunt partasi, complici la crime si rau cu totii, in egala masura. Asta e politica de stat pe care o rescrie, de Centenar, Guvernul Romaniei, condus de Viorica Dancila.
Astept cu speranta ziua cand imi voi lua un spaniol sau un italian sa-mi culeaga... Vezi tot