Un guvern fara onoare si un popor ce se ridica

Dupa cunostintele mele, niciun ministru nu a demisionat in ultimii doi ani si jumatate din cauza unor greseli personale, a unor evenimente tragice sau a proastei gestionari a unei situatii.

Ministrii Internelor, Externelor, Justitiei, Apararii, Economiei, Educatiei, Sanatatii, Agriculturii, Culturii s.a.m.d. ar fi avut fiecare zeci de motive ca sa demisioneze recunoscand public o greseala sau o responsabilitate in actul guvernarii. Dar nu s-a intamplat si nu se va intampla asta.

Care sunt cauzele?

1. Niciunul din zecile de ministri care s-au perindat in Guvern nu a fost numit pe criterii de competenta sau integritate profesionala. Dimpotriva, ca sa spun asa, conditia insasi pentru a face parte din diferitele garnituri guvernamentale au fost incompetenta si vulnerabilitatea dosarului propriu.

2. Miza acestui guvern nu este buna guvernare sau gospodarirea treburilor publice din Romania. Administrarea tarii este o lunga serie de improvizatii, ca plombele de proasta calitate pe un drum stricat, lipsite de analiza si viziune, fara calcul al consecintelor altul decat in plan personal: "mie ce-mi iese?" sau: "ce se intampla cu mine daca semnez asta?".

Nu exista prin urmare niste criterii clare dupa care sa poata fi evaluata calitatea actului guvernarii. Exemplul cel mai bun, si mai sinistru in acelasi timp, este resaparea ministrului Cuc sau plictisitoarea reintoarcere a aceleiasi doamne Andronescu.

3. Niciunul dintre acestia nu este cu adevarat responsabil pentru ce face. Profund nepriceputi in domeniile respective, rolul lor este doar sa transmita pe fluxul de putere provenit din afara Guvernului catre administratia centrala si locala.

4. Acolo unde exista competenta, nu exista curaj si acolo unde exista curaj nu exista competenta. Asta pare a fi deviza tuturor functionarilor publici din Romania. E ceea ce s-a vazut la vot, cand din multimile tacute ale birocratiei romanesti au fost numerosi cei care au votat impotriva puterii.

Dar votul lor a fost unicul si ultimul lor act de curaj, sa nu ne facem iluzii ca vor spune ceva sau se vor revolta in vreun fel.

Care sunt consecintele?

1) Oameni slabi, guvernare slaba, tara slaba. Guvernantii vulnerabili in plan personal vulnerabilizeaza o tara. Pe zi ce trece cu acesti guvernanti in fruntea tarii, riscul ca Romania sa fie slabita din interior sau din exterior creste.

Cacofoniile absurde ale Guvernului in privinta ambasadei din Israel si cacealmaua ministrului Apararii in privinta sefului de Stat Major al Armatei sunt doar doua exemple pentru situatia in care incompetenta crasa si interesele private au expus Romania unor riscuri enorme.

In plan intern, situatiile sunt mult mai numeroase si la fel de dramatice: e suficient sa vedem cum reactioneaza autoritatile in fata unor dezastre naturale pentru a fi cuprinsi numaidecat de frisoane.

Acest guvern nu poate sa gestioneze o inundatie, un incendiu, o epidemie si ne imaginam ca ar putea sa faca ceva in cazul unor catastrofe majore, precum un cutremur?

Dar pe langa catastrofele naturale, sunt chiar cele produse de nepricepere, indolenta, nepotism si coruptie: transporturile aeriene, transporturile feroviare, reteaua rutiera, retelele de electricitate, de gaz, de apa etc. sunt gestionate de agentii si societati parazitate politic si saturate de rude, prieteni, pile, profitori.

Daca intregul ANAF e dat pe mana unei pupile a lui Valcov care nu a fost in stare sa treaca examenele elementare, va imaginati ce e in toate celelalte institutii de a caror functionare depinde viata noastra?

2) Ministrul de Externe nu a demisionat dupa batjocura de la europarlamentare; ministrul de Interne nu demisioneaza dupa moartea altui politist ucis la datorie, dar care nu beneficia de echipamentul si protectia minimale.

Intrebarea de bun simt care se pune: in ce situatie ar demisiona un ministru? Daca o tara intreaga, o lume intreaga vede ca tu ti-ai umilit compatriotii si ca membrii ambasadelor au fost pe cale sa fie linsati, ce altceva ar trebui sa se mai intample cu ei, cu tara, cu diplomatii ei, pentru ca tu, ministru, sa ai onoarea de a demisiona?

Sa moara oameni? Da, pot sa moara, dar iata, a mai murit un politist si ministrul de Interne e de neclintit. Sa moara multi oameni? Cati si in ce conditii?

Ce anume poate sa-l tina pe un om de 80 de ani la Externe? Ce si cui mai are de dovedit? De ce nu poate iesi din viata publica facand un gest de demnitate in loc sa caute subterfugii jignitoare pentru inteligenta unui popor?

As dori sa iesim din acest rationament cu accente morale si sa mutam concluzia in alt plan: nu stim daca toti acesti ministri nu vor sa demisioneze pentru ca ar fi incapabili de onoare sau pentru ca nu sunt lasati sa o faca (in frunte, desigur, cu Maxima Incompetenta din fruntea Guvernului).

Si sa spunem ca asta e irelevant pentru o clipa. Altceva ar trebui sa ne dea de gandit, chiar sa ne sperie in privinta consecintelor: acesti oameni nu vor pleca sub niciun motiv de la putere. Pentru ei puterea e totul, puterea e mai presus de datoria fata de tara si mai presus chiar de interesul personal. Asta deoarece sunt prinsi intr-o retea coplesitoare de interese financiare, politice, mediatice, informationale care ii depaseste si ii face pe toti sa fie complici ai unei structuri mafiote care nu va vrea sa renunte pe cale democratica la controlul tarii.

Unul din sefii lor, azi vremelnic in inchisoare, spunea ca e de neconceput sa lase tara pe mainile altora. Trebuie sa credem pe cuvant aceasta promisiune si sa fim foarte atenti la intelesurile ei.

Atunci cand Viorica Dancila spune ca are o datorie de implinit si, de aceea, nu-si poate exersa crasa incultura si teribila incompetenta in alta parte decat in fruntea Guvernului, cumva trebuie sa o credem si pe ea. Pentru aceasta retea de interese, e de neimaginat un loc gol al puterii.

As propune deci sa avem in vedere posibilitatea unui asemenea scenariu: ca pur si simplu nu vor vrea sa renunte la putere. Si, mai ales, sa fim constienti ca nu e nevoie de inca o tragedie nationala pentru a inlatura de la putere reteaua.

Pentru ca tinerii din Colectiv au murit si nu s-au mai intors, dar vinovatii de moartea lor, care s-au ascuns de frica o vreme, s-au intors din nou pe punte, cu totii, pana la ultimul. Fara ezitari, fara remuscari, fara responsabilitati si regrete.

Trebuie sa invatam sa construim contraputeri altfel decat ca puteri ale furiei si deznadejdii. Am pus la temelia acestei constructii o piatra, la alegerile din 26 mai. Suntem la inceputul unui drum foarte lung, dar avem energie si credinta ca impreuna putem muta muntii din loc si putem sa schimbam conditiile de zi cu zi ale unei societati slabite de atacurile guvernantilor ei.

Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Mai mulți miniștri, în frunte cu Marcel Ciolacu, ajung în Qatar, pentru "investiții de 15 miliarde de euro"

Premierul Marcel Ciolacu şi şase miniştri se află, începând de marţi, în vizită de lucru în Qatar, dezvoltarea în România a unor proiecte de investiţii în valoare de 15 miliarde de...

Alegeri 2024. Începe depunerea candidaturilor pentru alegerile locale din 9 iunie

Partidele politice, alianţele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor putea, începând de marţi până pe 30 aprilie, ora 23.59,...