Tara unde unii se ling pe degete, iar altii trag mata de coada

Ramai perplex, citind in ziare ca primaria unui municipiu din Romania a cumparat inca de anul trecut 44 de camere video pentru mentinerea ordinii publice in localitate, dar nu le-a montat nici pana astazi, din lipsa de fonduri: mai trebuiau 140.000 lei.

Dar ramai mut de tot cand afli ca acel municipiu se numeste Caracal, adica exact locul unde siguranta cetateanului ar trebui supravegeata poate mai abitir, decat in multe alte parti si unde asemenea camere de luat vederi ar fi fost un auxiliar de nepretuit la investigarea crimelor despre care vuieste opinia publica.

Ma intreb daca cei care au achizitionat camerele, numai ca sa le tina luni de zile in depozit, dorm linistiti noaptea, sau simt cumva o complicitate in felul cum nepasarea lor ingreuneaza cercetarile.

Stiu, veti zice ca nu ei sunt vinovati de lipsa banilor pentru instalare. Nu ei n-au bani. Statul n-are. Pardon: statul le-a dat cat a avut, iar ei au hotarat ca, din intreaga suma, sa cumpere fix 44 asemenea camere si sa le tina nefolosite pana vor veni alti bani. Este hotararea lor.

Logica imi spune ca n-au lipsit banii, ci ca acestia, atatia cati erau, au fost prost gospodariti. Cine-i oprea sa procure cu zece camere mai putin, sa pastreze diferenta pentru instalare, sa le fi pus in functiune asta iarna si sa completeze restul cand vor avea alti bani? N-ar fi acoperit intregul oras, dar ar fi acoperit mai mult decat nimic. Corect?

Ar fi fost de mare folos sa existe acum imagini filmate cu toate miscarile acelui Gh. Dinca si ale masinii sale, peste tot pe unde a umblat el si nu numai pe acolo unde a catadixit sa declare el anchetatorilor ca s-ar fi dus.

Asta seamana ca doua picaturi de apa cu o alta boacana mult mai de proportii si de nivel national: cardul de sanatate. Nu mai functioneaza de peste o luna de zile, iar daca porneste, numaidecat se opreste. Am zis de vreo luna? Am gresit, de cativa ani, de cand a demarat. Din prima zi, prima saptamana, primul an, medicii de familie (si nu numai ei) isi tin pacientii la usa, pentru ca "programul nu raspunde".

Doamna ministru Sorina Pintea a nascocit un termen menit sa tulbure mintea celor naivi: avem o sincopa. "Aha, isi zice nea Ion, auzind vorba inteleapta a ministrului, daca-i sincopa, n-ai ce-i face: asta vine de la Dumnezeu. Sa ne rugam sa treaca sincopa. Eventual cu aghiazma".

Sincopa ne-am facut-o singuri, stimata doamna ministru. S-a platit un maldar de bani pentru achizitionarea softurilor si cardurilor - gurile rele spun ca ar fi cele mai scumpe din Europa - dar decidentii de la ora aceea s-au balbait la contractarea mentenantei.

Pe scurt, suntem in situatia acelui personaj nostim al lui Cehov - mi se are ca-l chema Vasili Vasilievici - care isi cumparase un gramofon, foarte la moda pe vremuri, dar n-a cumparat discuri si se mira de ce nu canta. Ca sa vorbesc in limbajul elevat al doamnei Pintea, si-a facut singur o sincopa.

Sa nu confundam sincopa cu neghiobia, doamna ministru. Este la mintea cocosului ca, la contractarea furniturii, trebuia angajat acelasi furnizor pentru mentenanta in timp si asistenta tehnica necesara fuctionarii.

Nu stiu sa intru in detalii, n-am informatii dar parca intuitia - daca nu cumva logica - imi sopteste cu o oarecare malitie ca asemenea contracte de milioane de euro sunt ca stupul cu miere: cand treci pe langa el, imediat te lingi pe degete. Ca sa te mai lingi din nou, trebuie sa treci pe langa alt stup, cu alta miere, denumita mentenanta.

Nu garantez nimic, dar, daca nu era asa, la ora asta am fi avut acelasi furnizor pentru aparatura, instalare si exploatare in continuare si n-am fi avut probleme.

Dar am facut altfel si rezultatul este cel care se vede, cu cozile nesfarsite la medicul de familie, la policlinica, la spital, la farmacii si peste tot pe unde s-a declansat respectiva sincopa galopanta.

Am auzit, mai recent, ca mentenanta se ia de la zero. Alti bani, alta distractie. Cum, noi, care am achizitionat cel mai scump soft de pe continent, care tocmai am prevazut la rectificarea bugetara taierea de bani la sanatate, nu avem bani? In opinia mea, avem, poate chiar ne prisosesc, dar am prins obiceiul sa ne lingem pe degete atunci cand nici nu te astepti.

Refuz sa cred ca nu avem bani. Avem brechet, dar sunt prost gospodariti. Sunt distribuiti pe interese de grup, pe cumetrii, pe simpatii si pe ochi frumosi.

Nu poti sustine ca n-ai bani pentru pornirea unei instalatii de monitorizare video, de care sa se sperie criminalii, sau pentru functioarea ireprosabila a sistemului informatic din sanatate, dar in acelasi timp sa intretii, sa administrezi si sa gestionezi, cea mai mare cladire de parlament din lume.

Pentru mastodontul ramas de la Ceausescu statul ar putea sa incaseze bani, nu sa cheltuiasca, asa cum face in prezent. Nu se puteau instala aici institutii europene? Ceva in geul Comisiei de la Venetia, a celei de la Strasbourg, institutii internationale pentru protectia mediului, altele pentru monitorizarea schimbarilor climatice, organisme ale UE si ale ONU, nu toate, dar foarte multe si-ar gasi locul in cel mai mare palat administrativ de pe glob.

Locatia "Bucuresti" ar fi putut avea pe plan european sau chiar global o rezonanta asemanatoare locatiilor "Bruxelles", "New York", "Venetia", "Strasbourg". Banii incasati pe chirii ar fi poate tocmai buni pentru sustenabilitatea salariilor si pensiilor, platite astazi din credite.

Dar totul este numai un vis. Nu se poate. Stiti de ce nu se poate? Pentru ca domnul Tariceanu n-are liniste, daca nu se lafaie intr-un birou cat jumatate de hectar, un alt presedinte de Camera in alta jumatate, iar in pauza dintre sedinte, alesii sa faca promenada in sali tocmai bune sa te plimbi acolo cu bicicleta.

Opinia mea este ca asemenea palat administrativ unic in lume, valoros si total disproportionat fata de nevoile relativ modeste ale tarii, ar fi incomparabil mai eficient in serviciul unor prestigioase institutii internationale, decat asa cum este folosit astazi.

Cum ramane atunci cu Parlamentul? Simplu. Tot de la Ceausescu ne-a ramas si cladirea fostului comitet central, arhisuficienta pentru o singura Camera, asa cum au votat romanii si pentru nu mai mult de 300 parlamentari, asa cum tot romanii au cerut intr-o majoritate covarsitoare, ignorata sfidator de clasa politica.

Dar n-am terminat. Parlamentul nu este singurul lux prin care trimitem banii tarii pe apa Sambetei. Avem cel mai stufos guvern din Europa: 25 ministri si 83 de secretari de stat cu rang de ministru, respectiv 108 persoane la conducerea fiecarui domeniu de interes public.

Franta are 17 ministri si 16 secretari de stat, in total 33 de persoane, si gestioneaza o tara cu intinderea de aproape trei ori cat Romania si cu o populatie de peste trei ori mai numeroasa. Mai este nevoie de comentarii?

Suntem tara unde demnitarii se calca pe picioare intre ei, de multi ce sunt. Prim ministrul are, cum spuneam, un cabinet formnat din cei 25 ministri, fiecare cu cabinetul lui, cu secretari de stat, consilieri, directii de resort, servicii si altele, si tot premierul mai dispune de o "echipa a primului ministru", compusa din 14 (paisprezece) persoane, fiecare cu rang de consilier de stat (seful echipei cu rang de ministru), toti cu salarii si indemnizatii pe masura.

Dar nici asta nu este tot. In afara "echipei", prim ministrul mai are la dispozitie si un "secretariat general", greu de estimat ca numar de oameni, nefiind pe site. Asta poate sa rezulte, eventual, din structura: un secretar general al guvernului, un secretar gerneral adjunct, un secretar de stat (simplu si fara adjunct), 13 (treisprezece) directii, un birou de inspectie, un compartiment de inspectori guvernamentali, un serviciu de audit public si un serviciu de coordonare institutii.

N-am gasit pe site inscris numarul de demnitari, functionari sau alti taietori de frunze la caini in respectivele directii, servicii sau compartimente, dar banuiesc ca intretinerea unui asemenea aparat functionaresc costa mai mult decat ceea ce tocmai se taie din bugetul prevazut la sanatate, educatie si transporturi, ca sa se imparta "in teritoriu" - respectiv de unde spera doamna Dancila sa-i vina voturile la prezidentiale.

Ar fi acoperitor, ba chiar ar ramane ceva si pentru mentenanta softului nereusitelor carduri de sanatate, plus camerele de supraveghere de la Caracal si poate in multe alte orase ale tarii care fara indoiala duc lipsa de asa ceva.

Una peste alta, problema Romaniei nu mi se pare a fi lipsa de bani. Bani sunt berechet, dar sunt gospodariti prost, pentru ca unii nu se pricep sa-i gospodareasca, altii nu vor, altora nici nu le pasa si foarte, foarte multi se ling pe degete, in timp ce noi ne miram de ce a ramas stupul gol, dupa ce s-au lins ei si facem rectificarea bugetara, ca sa le fie tot lor bine.

Justificarea la care nimeni nu se aștepta: ”Desemnarea lui Cîrstoiu, legată de tendința de a visa”

Senatorul PSD Vasile Dîncu a declarat că renunţarea la varianta unui candidat comun PSD-PNL la Primăria Capitalei şi susţinerea unui candidat propriu denotă ”mai multă flexibilitate”....

Gabriela Firea a intrat în campanie electorală încă din prima zi de la nominalizare: „Acum avem o şansă în plus. Votul trebuie să fie util”

Preşedintele PSD Bucureşti, Gabriela Firea, proaspăt desemnată candidatul social-democraților la Primăria Capitalei, și-a început deja discursurile de candidat, marți, 23 aprilie, la nici...