Ion Lucian, o personalitate uriasa a teatrului, filmului si culturii romanesti in general, s-a nascut in urma cu 87 de ani, pe 22 aprilie 1924, la Bucuresti.
Alaturi de maestrul Radu Beligan, Ion Lucian reprezinta un adevarat monument de longevitate, tinuta morala si har artistic dumnezeiesc, in special pentru istoria de aur a scenei nationale.
Dupa ce a urmat Academia Regala de Teatru si Film, aproape sapte decenii, neintrerupt, a jucat, regizat, fondat si condus, mai multe institutii teatrale reprezentative:
Teatrul National Bucuresti - 1945/1947
Teatrul de Opereta Alhambra - 1945/1947
Teatrul Municipal Bucuresti - 1947/1952 si 1956/1960
Teatrul Nottara Bucuresti - 1952/1956
Teatrul de Comedia Bucuresti - 1960/1964 si 1972/1990
Teatrul Ion Creanga - 1964/1972 actor si director fondator
Teatrul pentru copii Excelsior - director fondator din 1990
Societar de onoare al Teatrului National Bucuresti - 2002
Actor complex, cu o aplecare speciala spre rolurile de comedie si cele pentru copii, a realizat creatii memorabile in piese precum (incepand din 1945 si pana in prezent):
Coana Chirita, Silvette, Revizorul, Mincinosul, Uraganul, Cum va place, Cainele gradinarului, Pace pe pamant, Fetita si ursul, Puricele in ureche, Tara surasului (opereta), Printesa circului (opereta), Iasii in carnaval, O felie de luna, Rinocerii, Swek in al doilea razboi, Cocoselul neascultator, Cinci saptamani in balon, Regele Cerb, Toate panzele sus, Nota zero la purtare, Eminescu si Veronica, Snoave cu masti, Opinia publica.
Pincipalele filme in care a jucat:
Afacerea Protar, Doi vecini, D'ale carnavalului, Alo? Ati gresit numarul, Titanic vals, Mofturi 1900, Doctor fara voie, Rosia de un kilogram
A scris si cateva piese, in care a si jucat:
Le petit coq, Muschetarii...Magariei sale, Drumul e liber, Snoave cu masti, Cenusareasa, Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils.
Regizor invitat la Bruxelles, Paris, Montreal, Roma, Osaka, Tel Aviv, Caen, in Japonia, vreme de un deceniu, avand spectacole cu un succes fulminant (presa nipona il cataloga ca si "tezaur romanesc").
Pentru realizarile sale artistice exceptionale a primit o intreaga salba de premii si onoruri statale, fiind decorat, de pilda, de fostul presedinte al Frantei, Jacques Chirac, cu inaltul ordin de Ofiter al Legiunii de Onoare.
Fin epigramist si autor satiric, a publicat cateva apreciate carti de gen (Fantezii pe teme umoristice, Stelute de umor, Le petit coq).
Detine titlul de Artist Emerit.
A emotionat o tara intreaga, cand, intr-o emisiune tv, maestrului i-au curs lacrimi pe obraz vorbind intr-o emisiune politica despre pensia sa mizera, dupa o munca de Sisif, timp de 65 de ani, pentru teatrul si filmul romanesc.
In ciuda unei asemenea aberatii, care, in primul rand din punct de vedere moral este efectiv strigatoare la cer, cu un alt prilej, maestrul a spus: ''Consider ca am avut un destin fericit, si pe cat mi-a stat in putinta am vrut sa-i multumesc acestui destin, sper ca am si reusit sa las un nume respectabil. De foarte multe ori am depasit momentele grele cu convingerea ca traiesc in mijlocul unui popor tare chinuit, dar care intotdeauna a iesit la lumina, totdeauna.''
LA MULTI ANI, MAESTRE LUCIAN!
A.D.
