Mandru ca sunt roman: Elvira Popescu, steaua teatrului si cinematografiei franceze

Una dintre cele mai stralucitoare aparitii din arta teatrala si cinematografica franceza ale secolului trecut a fost romanca Elvira Popescu, careia francezii nu s-au abtinut sa-i europenizeze numele, facand-o Popesco.

Faptul nu mai mira pe nimeni, de cand un alt monstru sacru al teatrului, tot de origine romana, a devenit francez get-beget, schimbandu-si numele in Eugene Ionesco.

A debutat la Bucuresti

Nascuta in Bucuresti, chiar de ziua nationala a Romaniei, la 10 mai 1894, Elvira - pe atunci, inca Popescu - a dovedit de mica inclinatii catre arta actoriceasca.

Parintii n-au pregetat s-o trimita de timpuriu la Conservatorul din Bucuresti, unde s-a pregatit sub indrumarea a doi prestigiosi reprezentanti ai teatrului romanesc: Constantin Notarra si Aristizza Romanescu.

Talentul si sansele in viata au ajutat-o in egala masura. Avea numai 16 ani, cand o artista a Teatrului National nu-si putea juca rolul, datorita unei indispozitii. Mentorii hotarasc s-o supuna la proba de foc pe tinerica Elvira Popescu dandu-i acel rol "de incercare", care s-a dovedit un succes. A fost debutul.

Odata testul trecut, ceva mai tarziu, in 1912, Elvira Popescu va juca in prima productie ciematografica romaneasca de amploare: "Razboiul pentru Independenta".

Fascinatia Parisului

Iarasi talentul si sansele, laolalta, fac sa fie remarcata pe plan international si turneaza in anul 1923 filmul mut "Fetiscana de la mansarda", o coproductie a studiourilor din Berlin si celor din Bucuresti.

Deodata, se simte atrasa de piesele tip vodevil, foarte la moda in acea vreme pe bulevardele pariziene, si ia drumul Frantei. Aici intra in contact cu personalitatile de seama din arta teatrala, care acorda multa atentie talentului ei, desi accentul defectuos cu care se exprima in limba franceza nu-i prevestea vreun viitor in tara lui Voltaire.

Dar nu conteaza accentul defectuos, cand ai sanse si talent. Pe scurt, cum se zice romaneste, cand ai noroc. Tot intamplarea a facut ca interpeta rolului principal al unei piese apartinand marelui Louis Verneuil, aflata pe afisul teatrului Michodiere, sa se imbolnaveasca.

Este usor de intuit ca Louis Verneuil o va pune pe romanca s-o inlocuiasca, dar este un joc al hazardului faptul ca piesa se numea "Ma Cousine de Varsovie" (verisoara mea in Varsovia), iar respectiva verisoara din rolul principal trebuia sa vorbeasca neaparat cu accent strain, prefacandu-se chiar ca nu cunoaste bine franceza.

Elvira Popescu nici nu trebuia sa se prefaca, insa accentul ei strain a electrizat nu numai publicul, dar si critica teatrala, care mentiona uluita: "nimeni n-ar fi putut forta limba franceza cu un asemenea accent specific polonez, cum a facut-o aceasta romanca".

Viata mondena

Piesa a avut un succes enorm, ajungand la peste 1.000 de reprezentatii. Succesul s-a extins si pe plan sentimental Elvira Popescu si Louis Verneuil urmand sa traiasca o duioasa poveste de dragoste, incheiata insa cu o despartire mai putin placuta.

In scurt timp, Elvira Popescu avea sa devina vedeta de prim rang a teatrului si cinematografiei franceze, ceea ce i-a conferit o situatie materiala de exceptie. In 1930, a achizitionat la Mezy-sur-Seine o vila, pe care a remodelat-o designerul Paul Boyer si unde ea va locui o jumatate de secol.

Ii placea viata mondena, iar in ultima parte a vietii, a intretinut un salon frecventat de marile personalitati literare, artistice, politice si financiare ale lumii.

Pragul salonului ei a fost calcat de somitati ca Jacques Chirac, fost presedinte al Frantei, dramaturgul Andre Roussin, Valery Giscard d'Estaing, de asemenea fost presedinte, omul de afaceri Pierre Cardin si multi altii.

Impreuna cu Elena Vacarescu, Anne de Noailles si Martha Bibescu (devenita si ea Bibesco) a fost sursa de inspiratie a pictorului Henri Matisse, la crearea tabloului "La Blouse Roumaine" (ia romaneasca), pictat in 1940 si ajuns celebru in lumea artelor plastice.

A primit premiul Moliere si Legiunea de Onoare cu grad de comandor, inalte distinctii acordate de statul francez.

A trait 99 de ani si 7 luni. I-au mai lipsit 5 luni, ca sa ajunga centenara. La 11 decembrie 1993, s-a stins din viata la Paris artista Elvira Popesco, nascuta Popescu si decedata ca si contesa De Foy, dupa numele ultimului ei sot.

Va invitam sa va alaturati demersului nostru, contribuind cu materiale-documentar, cu interviuri si reportaje sau chiar cu propriile marturii.

Cunoasteti un roman care traieste in tara sau in strainatate cu care ne putem mandri? Spuneti-ne povestea lui si o vom publica.

Va fascineaza un personaj sau o intamplare care au marcat istoria Romaniei? Trimiteti-ne un documentar pe aceasta tema pe care il vom publica.

Ne puteti scrie pe adresa: mandrucasuntroman@ziare.com

Multumim si va asteptam alaturi de noi!

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...

Ludovic Orban: „O veste bună în acest spectacol grotesc al comasaţilor: Nicuşor Dan va câştiga un nou mandat la Primăria Capitalei”

Ludovic Orban, preşedintele Forţa Dreptei, afirmă, după decizia coaliţiei de a-l retrage pe medicul Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei, că se vede totuşi şi o veste...