Amalia Enache: Nu sunt genul de fata delicata, sunt mai mult ca o uzina Interviu

Joi, 09 Mai 2013, ora 07:53
7367 citiri
Amalia Enache: Nu sunt genul de fata delicata, sunt mai mult ca o uzina Interviu

De-a lungul carierei de 15 ani, Amalia Enache a fost martorul multor evenimente inedite, insa de departe unul care a emotionat-o pana la lacrimi a fost cel in care a fost ales noul Papa.

Prezentatoarea TV a marturisit in cadrul unui interviu acordat Ziare.com ca i s-au "umplut ochii de lacrimi", in momentul discursului Papei Francisc.

Am mai discutat cu Amalia despre cel mai emotionant reportaj realizat de ea, povestea lui Emanuel, un tanar care in 1995 traia in canalele de la Gara de Nord, dar care nu a renuntat sa lupte cu destinul si a ajuns cel mai premiat angajat de la Intercontinental.

Totodata, Amalia Enache se descrie drept o persoana puternica, ce nu renunta la practicarea meseriei nici atunci cand starea de sanatate nu i-ar permite sa mearga la munca.

Cum a fost experienta de a transmite de la Vatican alegerea noului Papa?

Intensa. De la ritmul de lucru pana la emotia uriasa a momentului. Ca sa va faceti o idee, cu o seara inainte am prezentat Stirile Noptii in studioul Pro TV de la Bucuresti. Dupa 2 ore de somn, m-am trezit la 3 dimineata si la 5 am luat avionul spre Roma. La ora 8, doar am lasat bagajul la hotel si am plecat spre Piata San Pietro sa inteleg care era atmosfera acolo.

Era o ploaie marunta care iti intra pana la oase, vant, un frig aspru si oameni stoici care imi spuneau ca nu se vor clinti din piata pana cand nu vor afla vestea cea mare. M-am asezat alaturi de ei pe caldaramul ud, sub gluga, am stat de vorba pe indelete, sa le inteleg motivatia, starea sufleteasca, reactiile, credinta. Am avut la pranz parte de fum negru si de un oftat colectiv.

Am filmat toata ziua, am intrat in direct. Am vazut de acolo momentul in care s-a asezat pe cos un pescarus (initial am crezut ca e un porumbel, era totusi o distanta considerabila). Imi amintesc ca i-am raspuns Andreei Esca, pe care o auzisem in casca spunand "un pescarus gri", ca "e mai degraba alb" si ca sigur credinciosii vor lua asta ca un semn bun, ca urmeaza vestea cea mare.

Chiar dupa transmisiune, am simtit ca trebuie sa astept acolo, desi teoretic ar fi trebuit sa parasesc amplasamentul de live. Si da, am vazut in scurt timp fum alb iesind pe cos, intai un firicel, murmur in piata, stupoare printre ziaristi, apoi minute de fum gros alb, sa nu fie niciun dubiu, iar clopotele Basilicii San Pietro au inceput sa bata asurzitor.

Am pus mana pe microfon de la primul firicel de fum, i-am facut semn operatorului si am inceput sa vorbesc. A urmat momentul in care a aparut la balcon prodiaconul care a anuntat "habemus papam", apoi insusi noul Papa.

Stupoare cateva secunde: "Cine e?" se intrebau miile de oameni din piata, "Cine e?' intrebau jurnalistii in stanga si-n dreapta. Si a urmat momentul sublim, in care Papa Francisc a spus "fratii mei au venit la capatul lumii sa ma caute". S-a aplecat si a inceput o rugaciune. Multimea a amutit. Mie mi s-au umplut ochii de lacrimi. Asa am simtit.

Aveti o experienta vasta in presa. Care a fost subiectul care v-a impresionat cel mai mult?

Pentru reportajele speciale de 1 Decembrie, mi-a iesit in cale povestea lui Emanuel. Este de departe omul si subiectul care m-au atins, fermecat si impresionat cel mai mult. Colegul meu de la "Romania, te iubesc", Rares Nastase, facea un reportaj despre oamenii care traiesc in canale. A aratat imagini din arhiva, din prima stire facuta de Pro Tv, in 1995, cu "aurolacii" de la Gara de Nord.

Cauta sa afle ce s-a intamplat cu acei copii, la 17 ani distanta in timp. Cei dintr-un centru de reabilitare se uitau la imagini si exclamau "asta a murit de la legale, acum un an", "asta a murit acum 4 ani, inghetat" etc.

Si la un moment dat se auzea "el e Emanuel, lucreaza la Inter, munceste asta, ba, are si familie, si copil, si casa". Asa am pornit eu pe urmele lui, "furand" subiectul dintr-o filmare a lui Rares. Si am descoperit omul care m-a impresionat cel mai mult in viata asta.

Emanuel a trait 20 ani sub pamant, in canalele de la Gara de Nord. Cu un tata betiv si violent, la 7 ani a fugit de acasa si, pe cand altii incepeau scoala, el invata sa prepare aurolacul. De la 7 la 20 de ani a trait printre sobolani, tevi si vata de sticla, in degradare, si a avut o lunga perioada de "heroinoman".

Dupa un purgatoriu cumplit, de 4 ani, in care a lasat in urma dependenta de droguri, violentele si mizeria, astazi aduna diploma dupa diploma de angajat model la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Capitala, la Intercontinental. Are o sotie, l-a adoptat pe baietelul ei, pe care il creste el de la 9 luni, si caruia ii construieste o cu totul alta viata decat a avut el.

Experientele astea ma fac pe mine, de la inceputul meseriei in care am intalnit tot felul de oameni, sa ma gandesc profund la ce e important sa ai si mai ales sa fii.

E o sansa rara in meseria asta sa dai peste o asemenea poveste de viata, sa mai ai si imagini cu omul de acum 17 ani, pe cand traia in canal si le multumesc celor 3 milioane de romani care au facut ca acest reportaj sa fie varful zilei nationale in audiente si sutelor care au scris mesaje pe site sau pe Faceboook. Acesta e reportajul, m-as bucura mult sa-l vedeti.

"Meseria e o ancora care ma tine de fapt in picioare"

Stim cu totii ca meseria de reporter trebuie facuta indiferent de stare. V-ati aflat vreodata in situatia de a transmite, desi starea de sanatate nu era buna?

De mica sunt obisnuita sa nu stau sa zac daca sunt bolnava. De 15 ani nu m-am invoit aproape niciodata din motive de boala. Am prezentat de multe ori cu febra sau intr-o perioada foarte dificila a vietii mele, cand mama era in spital si ajungeam la serviciu intr-o stare sufleteasca devastatoare.

Am considerat mereu ca nu trebuie sa ma las doborata si ca meseria e o ancora care ma tine de fapt in picioare. E felul meu de-a aborda viata de fapt, mai hotarata, asa, mai impingand limitele. Nu sunt genul de fata delicata, care are nevoie de protectie, sunt mai mult ca o uzina care functioneaza cu toate motoarele pornite.

O singura data am regretat ca nu mi-am evaluat bine starea fizica, aveam febra mare, eram la debutul unei gripe violente si m-am dus la o trasmisiune de la Cotroceni. Am intrat in direct de 3 ori de acolo in decursul Stirilor, iar la una dintre trasmisiuni pur si simplu simteam ca nu-mi mai adunam gandurile, cuvintele.

Ati avut vreun moment in care ati regretat ca ati apucat-o pe acest drum?

Nu, asta niciodata, desi mi-am evaluat si analizat de multe ori optiunile. Am ales bine, pentru ca mi-am urmat aptitudinile-scris, vorbit, observatie, insusirile, visurile, pasiunea de-a cunoaste oameni interesanti, de a le traduce povestile in limbaj jurnalistic, de a le intelege curiozitatile, mi-am urmat etica si principiile in viata, plus placerea de a descoperi lumea.

Va vedeti renuntand la acest job si sa o luati de la zero cu o alta cariera?

Viata are doza ei de nepravazut, desigur. Nu cred insa ca s-ar mai pune problema sa o iau de la 0. 15 ani de experienta zilnica in media vin la pachet cu dobandirea unor abilitati, de comunicare de pilda. Se aduna in tine ca profesionist niste lucruri care nu se compara cu nimic altceva din ce acumulam material in viata asta.

Plus ca eu invat in permanenta tot felul de lucruri noi, imi extind expertiza spre media traininguri, public speaking, mai cochetez cu scrisul, vad multe filme, citesc.

"Nu as putea sa scriu subiecte de tabloide"

Exista vreun tip de presa care nu va atrage?

Mai multe. Cele la care nu ma pricep. N-as putea sa scriu despre nimic la care nu ma pricep, nici despre concerte simfonice, nici despre subiecte de tabloide. Eu cred ca nu poti sa le spui altora o poveste, de orice tip, daca nu esti in primul rand tu foarte interesat de ea. Eu m-am indragostit de toti oamenii din reportajele mele, le-am cautat si gasit laturile frumoase, curiozitatile interesante, valoarea umana si savoarea.

Pe mine nu ma intereseaza deloc cine cu cine si, prin urmare, n-as putea sa fac niste povesti savuroase. Ar fi ca si cand as fi obligata sa ma uit la un film prost. Pai daca eu casc la el si-mi fug gandurile in alta parte, ce credeti ca v-as putea povesti dupa? Ar trebui macar sa ma enerveze, sa ma revolte, asa cum mi se intampla cu subiectele politice sau sa ma pasioneze, ca la cele economice.

Astea mondene nu-mi starnesc nici macar o tresarire, nici de bine, nici de rau. Si mai cred ca e foarte complicat de fapt sa faci presa cu personaje mondene; ele se cenzureaza, isi apara imaginea sau exagereaza de dragul imaginii. La ceilalti, o drama personala, un divort, o intamplare fericita au mai mult potential de poveste care poate sa devina interesanta pentru media, sunt eu de parere.

Ce va deranjeaza cel mai mult la lumea mondena actuala?

Supradimensionarea ei. Ganditi-va cati dintre oamenii pe care ii cunoasteti au vreo minima intersectie de interese, de valori, de orice cu lumea mondena, de fapt.

Participati la o multime de evenimente mondene. Care credeti ca este cea mai mare greseala pe care o poate face o persoana publica la o astfel de aparitie?

Ca oriunde altundeva, sa nu fie autentica, sa vrea sa fie un fel de personaj, asa. Mie imi plac profund oamenii, nu imaginile sau mastile lor. Dar va contrazic ca particip la o multime de evenimente mondene. Pare ca e asa, din poze. Eu, de fapt, nu merg aproape la nimic doar sa particip, peste tot ma duc in calitate de jurnalist, la premiere de film, la gale, intru in direct cu Stirile sau cum a fost la Premiile Gopo, unde am facut maraton de interviuri pentru Pro Cinema.

Alte Gale le prezint. Pentru ca fotografii ma cunosc de la televizor, ma fotografiaza. Dar eu, de fapt, sunt cot la cot cu ei, la treaba. Multa vreme nici nu ma duceam imbracata de gala, eram un reporter pe teren, dar mi-am dat seama ca nu pot evita aparitia la rubrica mondena, asa ca acum imi joc si acest rol.

Cu toate ca nu are o emisiune de tip tabloid, Pro Tv se bate in audiente cu televiziunile care promoveaza un astfel de format dupa ora 22:00. Care credeti ca este secretul?

Eu prezint stiri la 22:30, deci chiar urmaresc zilnic spre ce se indreapta interesul oamenilor la ora aceea. Cred ca nu mai e un mister pentru nimeni ca sunt vremuri cu destul de multa dezgolire, a trupurilor si a intimitatilor, in general. Eu am inca convingerea ca supraexpunerea, excesul de orice tip sunt temporare si duc intr-un singur punct: la saturatia publicului.

A fost asa si in "perioada manelelor". Ati vazut ca avantul s-a temperat de la sine, cand publicul larg s-a saturat.

Sunt mandra ca Pro Tv are la acele ore, cu interes spre divertisment, formate ca Master Chef, Vocea Romaniei, serialul Las Fierbinti.

"In viata mea se poarta discretia"

Ati calatorit destul de mult. Unde v-ati simtit cel mai bine?

In multe locuri. Un top 5 ar fi Bolivia, Kenya, Turcia, Spania, Thailanda.

In timpul vacantelor, v-ati simtit vreodata discriminata din cauza faptului ca sunteti romanca?

Nu. Dar eu ma duc ca jurnalista cu misiune clara sau ca turista care cheltuieste bani in tara lor. Ma duc si cu intelegere pentru diferentele culturale. Cred ca discriminarile apar cu cei care le iau din locurile de munca sau care le invadeaza teritoriile, fara sa inteleaga si sa respecte regulile si cultura locului. Nu doar celor care fac rele li se poate intampla, am intalnit si multi romani cu intentii bune, care insa nu erau adaptati strainatatii si sfarseau prin a trai din plin discriminarea.

Cum va mentineti?

Alerg, fac ceva gimnastica, merg mult pe jos si, din cand in cand, cu bicicleta.

Care a fost cea mai mare greseala pe care ati facut-o in privinta dietelor?

Greselile sunt mai flagrante in afara dietelor :) Faptul ca ajungi sa ai motive sa te gandesti la masuri drastice e o greseala.

Se poarta nuntile in lumea mondena. Avem sanse sa va vedem in rochie de mireasa in 2013?

In viata mea se poarta discretia.:)

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste si:
Nicușor Dan explică de ce nu i-a răspuns la telefon prefectului Bucureștiului în seara precedentă grevei STB: ”Se făcuse târziu”
Nicușor Dan explică de ce nu i-a răspuns la telefon prefectului Bucureștiului în seara precedentă grevei STB: ”Se făcuse târziu”
Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, a explicat de ce nu i-a răspuns la telefon prefectului Alexandra Văcaru în seara precedentă grevei STB. Nicușor Dan susține că i-a văzut apelul,...
Irina Tănase, fosta iubită a lui Liviu Dragnea, a ajuns în fața procurorilor DNA
Irina Tănase, fosta iubită a lui Liviu Dragnea, a ajuns în fața procurorilor DNA
Fosta iubită a lui Liviu Dragnea, Irina Tănase, a fost chemată la sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA), vineri dimineață, 21 ianuarie. ”Discuțiile” cu procurorii DNA au...
Comentarii
T. basilic
rank 5
Despre gen:"Ea nu este o fata delicata este mai mult ca o uzina asa"