Unde se duc politicienii cand trebuie reciclati? La Partidul Ecologist Roman

Pregatirile pentru alegerile parlamentare sunt un fel de curatenie de toamna. Se scot covoarele, se bat de praf, se spala geamurile, se arunca gunoaiele, se reamenajeaza. Asa si cu listele parlamentare. Mai mult, in fiecare ciclu electoral, un partid trece cu caruta pe ulita si strange ce nu mai au nevoie altii. Recicleaza parlamentari.

In ciclul acesta electoral, unul dintre reciclatori este Partidul Ecologist Roman. Ce potriveala! Este si asta un fel de ecologie politica. Daca am duce exercitiul acesta al demonstratiei reciclarii politice am putea spune si ca locul unde se aduna acestia pare mai degraba 2 in 1: reciclare, dar si un cimitir al elefantilor politici. Politica nu are doar vitrina cu partidele din prima liga, mai sunt zonele ca un fel de talciocuri unde gasesti piese de schimb, vechituri, lucruri stricate pe care le poti repara, lucruri pe care le poti prezenta altceva decat sunt de fapt, lucruri care nu se nimeresc, dar cine stie la ce le poti folosi, le mai vopsesti, le mai adaugi ceva sau le mai rupi cate ceva ca sa se potriveasca in cutiile de cadouri. Asta daca vrei sa faci cadouri politice reciclate. Niciodata nu stii in politica romaneasca cand iti foloseste un surub. Ce bine prinde pentru o majoritate dorita sau o motiune de cenzura. (A se vedea cazul Sorin Campeanu and Daniel Constantin, si ce bine au prins PNL-ului!). Apoi, PER nu este un partid scos din maneca, nu, ci are o lunga istorie in spate. In ultimii ani a tot gravitat in jurul PSD. Vorba cea, s-a orientat dupa mirosul mustariei. Va dati seama? O istorie veche cat post-decembrismul nostru de peste 30 de ani. Un fel de capsula a timpului.

Deschizi si parca auzi anii '90 cu ecou. Auzit si vazut. Iliescu si Roman, nu renunta la ciolan! Ii auzi si pe minerii cum urla pe bulevardele Bucurestiului, auzi si geamurile sparte cu batele, auzi strigatele de durere ale celor batuti, ii auzi pe golani cantand in Piata Universitatii, il auzi pana si pe Valeriu Sterian cantand a lui Doamne, vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni! Se aud pana si Mai bine golan decat activist/Mai bine mort decat comunist! Cu ochii mintii privind prin geamurile acestui autobuz politic/caruta politica/conserva care aduna reciclatii, poti sa il vezi pana si pe Ion Ratiu in Parlamentul Romaniei inconjurat de minerii furiosi, fotografia aceea iconica in care punctul central e chiar figura acestui politician pe care Romania l-a ratat, asa cum l-a ratat si pe Coposu, pentru ca daca l-am privi din autobuzul acesta - caruta, Seniorul ne-ar privi cu ochii aceia blanzi, cu aceea privire a lui intelegatoare, impaciuitoare, privirea aceea care intelege lumea asa cum era, dar si in mod sigur cu o urma de tristete.

Prin cadru trece Omul cu stampila, Aurelian Pavelescu care a reusit performanta de a arunca Partidul National Taranesc nu doar in uitarea politica, nu doar in abisul non-existentei politice, dar a reusit sa il puna anul trecut in bratele lui Dragnea, supunand partidul unui rapt public, o umilitoare vanzare in direct. Autobuzul-caruta reciclatoare de parlamentari il ia, iata, si pe Pavelescu. Reciclatorul politic ii ia in caruta si pe Serban Nicolae, care s-a prezentat in conferinta de ieri a PER drept un fondator al PSD, dar tonul cu care a spus "fondator" te-a dus cu gandul la o disonanta-cognitiv grava, a unei proiectii parca rocamboleasca a propriei persoane - ca "parintii fondatori" ai Americii. Tonul de om ranit care nu a fost inteles la dimensiunea plenara a ceea ce a facut pentru PSD. Oare pana acolo sa fi mers in proiectiile sale?!

In politica, nivelul de delir de personalitate atinge cote alarmante. Reciclatorul politic PER i-a luat in caruta si pe Plesoianu care a deplans schimbarea la fata a PSD sub conducerea lui Marcel Ciolacu, a deplans felul in care PSD lui Dragnea (si ce partid era! Bagase frica intr-o tara, uluise Uniunea Europeana cu agresivitatea si banditismul politic cu care stapanea Romania) a fost schimbat cu o palida constructie politica sub domnia lui Ciolacu. PSD nu mai e ce a fost. Asta deplangea Plesoianu ieri in conferinta.

A fost un mic moment de glorie in acea conferinta. Serban Nicolae si Liviu Plesoianu l-au savurat. Cu tristete, e adevarat. Si anume momentul de Hollywood: aparatele de fotografiat ale fotoreporterilor aflati la conferinta. Zgomotele declansatoarelor aparatelor de fotografiat pareau ca ii linistesc si ca ar putea fi o promisiune. Sa intre in Parlament. Daca vor face procentele. Ceea ce e greu. E greu si pentru alti reciclatori politici precum ProRomania lui Ponta, daramite pentru PER care se taraie inca din anii 90 pe culoarele politicii romanesti.

Candva, demult, in acel mai 1990, au reusit. Ce vremuri, ce rumoare! Parca se aud muncitorii de la IMGB strigand in Piata Unviersitatii: IMGB face ordine! Moarte intelectualilor! Noi muncim, noi nu gandim! Sunt si autobuzele din dotarea Militiei, pardon, Politiei. Dar asta era deja la Mineriade, dupa ce in luna mai, alegerile din mai 1990, PER obtinuse deja 8 mandate la Camera Deputatilor si unul la Senat. Au mai obtinut mandate in 1992, in 1996, si cam atat a fost. Cu toate acestea partidul inca exista.

Ce este astazi decat un reciclator eco-politic, desi demonstratia de pana acum l-ar arata mai degraba ca un partid care ia parlamentari ii pune in borcane, pe rafturi, si asteapta vremuri mai bune sperand si aspirand la rolul de partidulet care sa fie folosit drept elementul de santaj pentru formarile de majoritati, trecerea legilor dorite, a amendamentelor cu dedicatie, a motiunilor. Jocul partidelor mici insalubru si atat de rar curat. Dar ce e curat in politica romaneasca?! Macar pentru atata lucru si merita sa bage bani in povestea asta - sa intre in Parlament. Calculele sunt dure, dar e si Mitraliera/Radulescu cu ei. PER i-a luat in caruta si pe Sanda Ladosi si pe Marcel Pavel, cantareti la baza. Lupta este asadar dura si in lumea partidelor mici, a reciclatorilor.

Este si lumea asta a reciclatorilor politici un fel de Stat paralel in care e liniste, lucrurile sunt asezate, nu se intampla nimic senzational pana cand se apropie alegerile parlamentare. Statul paralel al partidelor reciclatoare intra in fibrilatie, suna telefoanele, se fac si desfac aliante, prietenii politice, se topesc dusmanii politice, reapar prieteni. Totul e atat de fluid. Dar scopul? Scopul scuza mijloacele.

Ce inseamna denumirea "ecologist"? E doar un cuvant. In politica romaneasca se trece linia rosie in fiecare zi, sensibilitatile politice s-au tocit si totul e posibil. Se pot folosi orice cuvinte, se pot folosi oameni, se pot incalca principii. Politica romaneasca a vazut atatea incat reciclarea s-a intalnit pe drumul asta cu traseismul. Pana la urma nu mai distingi intre reciclati si traseisti. Si unii si altii sunt ca rotitele mici care par intepenite, dar se misca atunci cand e nevoie.

Exista un curent al schimbarii pe care il forteaza societatea civila in ultimii ani, insa schimbarea este greoie, uneori poticnita. Miscarea civica a ultimilor ani a trimis in politica oameni carora li se spune noi, care nu au mai facut politica. Curentele acestea doua - reciclator/traseistic/transpartinic si dorinta de schimbare sunt desigur antagonice. Cei peste 30 de ani de transformare/consolidare a politicii romanesti intr-o mare afacere fac dificila schimbarea. Tot ieri, dupa conferinta de la PER, cu Serban Nicolae si Liviu Plesoianu, deputatul Catalin Drula USR nota pe pagina sa de facebook ca au reusit sa blocheze in ultimul timp o lege toxica initiata de Serban Nicolae. Pe cand era la PSD, evident. Legea prevedea scutiri de taxe si impozite pentru construirea de cazinouri pe insule. Cum s-ar spune, pentru pacanele in paradisurile fiscale.

Intelegi de fapt ca discursurile de "despartire" de PSD ale lui Serban Nicolae si Liviu Plesoianu, sau declaratiile lui Codrin Stefanescu, sau ale altora, sunt si nu sunt definitive. Amintiti-va de Sorin Grindeanu. Cum a plecat din PSD cu surle si trambite, si ce spectacol a fost!, iar astazi este prim-vicepresedinte al PSD. In fond, in zona politica a reciclatilor, traseistilor, a lui du-te-vino, in zona mainstream a politicii de tip sistem, despartirile nu sunt niciodata definitive. Pentru ca de esenta reciclarii politice este ca niciodata nu stii ce vei deveni, cine va avea nevoie de tine, de cine vei avea tu nevoie. Un loc vei avea. Trebuie doar sa ai rabdare. De aceea nici confesiunile de fapt nu contin adevarurile din spatele usilor inchise. Cutitele se infig cu grija. Pana la urma, PER este un fel de sanatoriu al politicii romanesti, ca sa nu spunem totusi cimitir al elefantilor, e prea funebru. La sanatoriu, unde se retrag o vreme unii pentru a-si linge ranile, sa isi traga sufletul, sa astepte vremuri mai bune. Daca intra in Parlament.

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...

Constatări grave ale SUA cu privire la corupția din România. Explicația puterii și acuzațiile opoziției: „Au creat o mașinărie care funcționează ca unsă!”

Raportul Departamentului de Stat (DOS) al Statelor Unite ale Americii (SUA) pentru anul 2023, în legătură cu România, a relevat o mulțime de informații grave referitoare la corupția...