Lupta de zi cu zi - ingrijorari si anxietati

Stii cum e sa te trezesti dimineata deja obosit, ca si cand n-ai fi dormit mai deloc toata noaptea?

Cu viteza fulgerului iti trec prin minte cateva lucruri pe care le ai de facut in timpul zilei si te intrebi scurt, cu o tenta de critica: "De ce nu le-am facut pana acum?".

Apoi treci la nivelul urmator si iti spui: "Normal ca nu le-am facut, ca doar nu sunt in stare sa fac nimic bine" si, mai rapid decat poti sa te auzi, se strecoara credinta: "Sunt un ratat si nu merit nimic bun".

Inima incepe sa iti bata mai puternic, simti o presiune crescuta in piept ca si cum cineva ar fi pus o greutate mare pe tine, nodul din gat se mareste si parca fiecare sarcina pe care o ai de facut devine un organism viu care se agata de tine si nu te mai lasa sa te misti.

Te simti ametit, iti e greata, ai impresia ca esti paralizat, bolnav si credinta ca nu esti bun de nimic prinde radacini si mai puternice: "Uite, nu pot nici sa ma ridic din pat, ca un om normal".

Iti incepi ziua cu o lupta pe care o porti cu tine in toate activitatile pe care le ai de facut. Sa raspunzi la email-uri e atat de dificil de parca ar trebui sa urci un munte, sa vorbesti cu colegii e o corvoada: "Daca isi dau seama cum ma simt? Ei sunt oameni normali, uite ce simplu le este sa isi faca treaba", sa cumperi un cadou de Craciun pentru o persoana draga e o provocare: "Daca nu ii place? Nici asta nu pot sa fac bine", fiind insotit de gandul central "Sunt un ratat."

Cu lupta asta interioara mergi la masa, la cumparaturi, la film, la intalniri, la serviciu si la tine in pat. Mergi la doctor sa vezi ce ai si sa iti dea niste pastile sa-ti treaca mai repede, dar doctorul iti spune ca n-ai nimic, esti sanatos tun. Este doar prietena ta, anxietatea.

"Hai, relaxeaza-te, ca nu-i sfarsitul lumii. Uite cate lucruri frumoase ai in viata ta si cat de bine te descurci", "Gandeste pozitiv, nu iti mai face atatea griji" - replicile de acest gen trec fix pe langa urechile tale si nu se lipesc de modul in care te privesti tu pe tine.

Cum ai putea sa le accepti cand realitatea ta este la polul opus?

Te gandesti ca oamenii normali nu se simt asa, ca esti singurul sau printre putinii "ciudati" care se confrunta cu starile astea. Uiti, insa, ca nici ei nu stiu prin ce treci tu, pentru ca nu au cum sa stie ce se afla dincolo de zambetul pe care il afisezi si de vorbele "Totul e ok, sunt doar putin obosit".

Si ei se gandesc la fel - ca sunt singurii care simt asa si ceilalti nu au cum sa-i inteleaga si o sa-i priveasca ciudat. Nu vorbesti despre cum te simti, nu te descarci, din teama de a nu fi de neinteles - ca doar nici tu nu te intelegi.

Asa ajungi sa te izolezi in realitatea ta, in starea si gandurile tale, atat de comune si umane si sa treci pe langa oameni care duc aceeasi lupta, fara sa ai nici cea mai mica idee ce comunitate mare ati forma daca ati vorbi.

Faci ce ai de facut pe pilot automat, nu mai poti sa te bucuri de reusitele tale pentru ca nu ti se pare ca faci mare lucru si mergi seara la culcare cu tot pachetul de ganduri profund negative, asteptandu-te sa poti dormi linistit.

Te respingi, nu iti accepti emotiile, nu-ti dai voie sa te bucuri de lucrurile marunte ca sa nu te culci pe-o ureche si... te astepti sa te simti bine si sa fii fericit.

E normal sa iti faci griji

Cand te ingrijorezi in legatura cu un lucru, esti mai motivat sa faci tot ce poti ca sa iti faci treaba bine. In orice situatie noua, oricand inveti ceva, este natural sa resimti disconfort si teama - este un semn ca te adaptezi la contextul respectiv.

Ideea de a-ti inabusi frica pentru ca este "o emotie negativa" este gresita, pentru ca emotiile sunt menite sa iti atraga atentia ca se intampla ceva, iti ofera solutii rapide la problemele cu care te confrunti, sunt puse acolo ca sa iti ghideze comportamentul.

In cazul fricii, poti sa alegi sa stai, sa fugi sau sa "lupti". Ce alegi? Care dintre ele o sa te ajute sa cresti in contextul in care te afli? Daca astepti pana cand te simti confortabil, cel mai probabil n-o sa mai faci ce ti-ai propus prea curand.

Schimbarea nu se intampla daca te simti foarte bine si esti extrem de relaxat. Schimbarea se naste din frustrare si din modul in care o gestionezi. Normalitatea este cand simti emotiile de orice fel, nu cand esti aplatizat emotional.

Granita dintre ingrijorare si anxietate

Toata lumea se ingrijoreaza sau are stari de neliniste din cand in cand. Sunt situatii in care aceste stari sunt absolut normale, te ajuta sa intelegi ca te confrunti cu o problema si te determina sa actionezi in concordanta cu ea.

Anxietatea este o reactie umana cat se poate de comuna, afectand aproape 30% din adulti la un moment dat din viata lor si poate chiar sa fie benefica in anumite situatii.

Totusi, daca ai o tulburare de anxietate, aceste ingrijorari sunt persistente si apar in multe contexte din viata ta.

Daca anxietatea este mai intensa, ea iti poate afecta performanta la serviciu sau la scoala, dar si relatiile. Prin urmare, poate sa interfereze cu modul in care functionezi si sa te impiedice sa te bucuri de viata.

De exemplu, daca ai un examen important, e normal sa te ingrijorezi inainte de el. La un nivel optim, ingrijorarea te poate determina sa inveti mai bine si sa fii mai atent in timpul examenului.

Insa, daca este excesiva, ea poate sa te impiedice sa ai performanta dorita: fie ca nu te poti concentra cand citesti pentru examen sau ca pierzi din vedere anumite parti dintr-un exercitiu, sau ca pur si simplu te simti prea stresat sa mai poti vedea rezolvarile.

Am inteles, dar ce sa fac?

Pasul cel mai important pe care poti sa il faci este sa iti accepti si sa iti intelegi emotiile. Cum faci asta? Iti spui ca in contextul tau de viata este normal sa te simti asa, te gandesti cand ai mai avut trairi similare in trecut si iti spui ca acum nu te mai afli in trecut, ci intr-o situatie diferita.

Ai o noua sansa sa reinterpretezi lucrurile, sa te vezi intr-o lumina diferita. De fiecare data cand te certi, te judeci, te critici si te respingi, iti negi singur posibilitatea de a te simti mai bine.

Insa, cu fiecare sansa pe care ti-o oferi de a te privi altfel, esti mai aproape de a-ti creste starea de bine pe termen lung.

Inveti ca poti alege sa reactionezi diferit, ca exista mai multe moduri prin care poti sa te vezi pe tine si in care te poti comporta.

Ce alegi, critica sau acceptarea?

Daca ai nevoie de ajutor ca sa intelegi mai bine prin ce treci si sa iti construiesti o perspectiva diferita, poti sa imi scrii oricand la adresa de e-mail gina@mindeducation.ro.

Gina Enache Tuppad, psihoterapeut la Mind Education Health si Scoala pentru Cuplu si Presedinte Choice.

Primar filmat când jignește o persoană seropozitivă: "Mie mi-e frică să stau lângă un om de genul ăsta! Nu vă apropiați!" VIDEO

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) va analiza comportamentul primarului din judeţul Bacău filmat când îi spunea unei persoane seropozitive: ”Aveţi o boală...

Cum va rezolva România problema exportului de cereale din Ucraina. Întâlnire între șefii de Guvern la Kiev

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a declarat, vineri la Buzău, că partea ucraineană s-a ţinut de cuvânt cu privire la exportul cerealelor din Ucraina. Ciolacu a anunţat o deplasare la Kiev, unde...