Raul pe care nu-l putem defini. "Oamenii tipa si noi nu-i auzim" Interviu

Miercuri, 17 Iunie 2015, ora 07:05
12392 citiri
Raul pe care nu-l putem defini. "Oamenii tipa si noi nu-i auzim" Interviu

Numarul romanilor diagnosticati cu depresie s-a dublat in 2014, 50% dintre cazuri apar pana la 14 ani, iar 75% pana la 24 de ani, spune dr. Manuela Hozoc, medic primar psihiatru.

Numarul precis al celor bolnavi este insa greu de cunoscut pentru ca multi dintre ei nu-si inteleg suferinta, care poate avea simptome false ale altor boli. O stare de rau sau de oboseala inexplicabila, de exemplu, o durere de coloana care nu are o cauza organica, poate ascunde o depresie, a explicat Manuela Hozoc intr-un interviu acordat Ziare.com.

In acelasi timp, bolnavul psihic este adesea stigmatizat de societate: "E mai usor sa stai cu capul in pamant si sa spui ca nu exista. Dar oamenii acestia traiesc printre noi, iar noua ni se poate intampla oricand acelasi lucru. Oamenii refuza sa inteleaga pacientul cu probleme psihice".

Pe de alta parte, atrage atentia dr. Manuela Hozoc, "termenul de depresie este cu mult prea usor utilizat. Punem mult prea usor etichete. Trebuie inteles ca psihiatria nu e aproximativa".

Aflati din interviul urmator care sunt semnalele de alarma ale depresiei, care pot fi consecintele grave ale lipsei tratamentului, dar si cum riscam sa ne imbolnavim copiii.

Care sunt cele mai frecvente afectiuni psihiatrice in Romania?

Tulburarile depresive asociate cu anxietatea. Si nu numai in Romania. O treime din populatia globului e afectata de tulburari psihice, iar OMS estimeaza ca in 2020 ele vor fi pe primul loc in Europa in ansamblul morbiditatii. In Romania, un raport din 2014 arata ca procentul de depresii s-a dublat. Nu e vorba doar despre tulburarile majore, ci de intreg spectrul tulburarilor depresive, de la cele usoare pana la cele severe.

Nu cred totusi ca e vorba de o evolutie atat de abrupta. Cu cat populatia este mai informata, iar medicii de familie au fost mai implicati in depistarea depresiilor, au fost diagnosticate mai multe cazuri. Si aceasta poate fi o explicatie a dublarii procentului.

Care sunt cauzele acestui trend ascendent?

Cauzele pot fi multiple, de la cele ereditare la cele legate de mediu: disponibilizarea de la locul de munca, un esec profesional, stresul acumulat, divortul, traumele din familie in general, toate pot declansa o tulburare depresiva.

Factorul familial este foarte important. O familie in care exista agresivitate fizica sau verbala poate favoriza aparitia unei tulburari afective depresive. Consumul excesiv de alcool poate induce o asemenea tulburare. In aceasta ultima situatie, cele doua tulburari se intretin.

Exista si cazurile pacientilor cu afectiuni organice. Multi dintre cei are au diabet sau boli cardiovasculare au asociate tulburari afective.

Care sunt semnalele de alarma?

Cel mai evident simptom e dispozitia depresiva. Dar pacientul poate sa aiba tulburari de somn, alimentare, o stare de oboseala pentru care medicul de familie nu se gaseste o cauza organica.

De curand am avut o pacienta care mi-a spus "nu stiu de ce am ajuns la psihiatrie, sunt un om echilibrat, normal, dar de doua saptamani am chemat salvarea in fiecare zi pentru ca imi e rau. Un rau pe care nu-l pot defini si care a fost exclus din punct de vedere somatic". Nu e un caz izolat.

Imi aduc aminte de o pacienta care a fost tratata pentru dureri ale coloanei vertebrale. Investigatii amanuntite, inclusiv RMN, au exclus cauza organica. Avea o tulburare depresiva severa. Dupa o perioada sustinuta de tratament antidepresiv, durerea a disparut.

Pot exista tulburari de somn doar tranzitorii, de doua-trei ori pe saptamana. Dar ele sunt un semnal de alarma. Acestora li se adauga tulburarile de atentie, de memorie, lipsa dorintei de a mai face ceva acasa, o diminuare sau chiar lipsa capacitatii de a relationa cu ceilalti.

Pe scurt, daca sesizezi ceva care iti afecteaza emotiile, gandirea si relatiile interpersonale, e bine sa stai de vorba cu un psiholog sau un psihiatru.

Am observat o rezerva a oamenilor de a se duce la un consult psihiatric. Mai degraba te duci la doctor pentru ca te doare stomacul decat pentru ca nu dormi sau te simti obosit. De ce?

Daca ai o rana si o vezi, ti-e clar ca ea trebuie curatata si pansata ca sa se vindece. Dar cand nu ai o obiectivare, ci doar aceste trairi uneori greu de definit, e mai greu sa intelegi de ce trebuie sa te duci la medic. La inceputul activitatii mele in ambulatoriu, erau oameni care bagau capul pe usa si intrebau: nu va suparati, dar dvs cu ce va ocupati? Bine ca au intrebat si am putut sa le explic.

Dar, atentie!, termenul de depresie este cu mult prea usor utilizat. Nu poti sa pui eticheta pe un pacient fara ca el sa indeplineasca niste criterii. Punem mult prea usor etichete.

Trebuie inteles ca psihiatria nu e aproximativa. Avem niste criterii clare in baza carora stabilim diagnosticul. Nu totul e depresie. Poate fi doar o tulburare reactiva, de adaptabilitate, o tulburare somatoforma. Dar, daca pacientul duce ani de zile aceste stari, ele il epuizeaza si trebuie tratat.

Depresia merge si cu agresivitate?

Da. Imi aduc aminte ce spunea Octavian Paler: oamenii tipa si uneori nu-i auzim. Tipatul e un semnal de alarma, daca e vorba de oameni in general linistiti, calmi care deodata incep sa tipe. Oamenii acestia incearca sa transmita ca au o problema.

In asemenea situatii, prima interventie trebuie sa fie a psihologului care sa stabileasca daca este suficienta psihoterapia sau e nevoie de suport medicamentos. Ideal este ca psihologul si psihiatrul sa lucreze in echipa. Partea trista e ca sedintele de psihoterapie sunt costisitoare si pacientii nu si le pot permite. Ma refer nu doar la sedintele de consiliere sau sustinere, ci la psihoterapia cognitiv comportamentala care este atat de utila in asemenea cazuri.

Exista si depresii inhibate. Ai un om despre care nu stii ca e depresiv. E tipatul in perna. Aparent, persoana face fata problemelor, incearca sa pastreze convenientele in relatiile sociale si familale, dar tipa in perna. Si e greu sa depistezi boala.

Exista o varsta a depresiei?

Depresia poate aparea la orice varsta, dar un procent covarsitor de tulburari psihice, 50% apar pana la varsta de 14 ani si aproape 75% debuteaza pana la 24 de ani. Cazurile acestea ar trebui depistate de psihologii din scoli sau medicii de familie care sa le orienteze spre un pedopsihiatru, pentru ca lucrurile sa fie luate din timp.

Cum se explica aceste procente?

Exista, pe de-o parte, factori ereditari. Ereditatea nu e o condamnare, dar implica un risc destul de mare, nu doar pentru copii, ci si pentru nepoti. Pacientul trebuie sa fie informat in privinta acestor riscuri. Asa cum o sarcina in timpul tratamentului trebuie evitata. O femeie cu episoade depresive trebuie sa stie ca in timpul sarcinii pot aparea noi episoade din cazua jocului hormonal.

Dar mai importanti mi se par factorii psiho-educationali. Ma refer la copiii agresati in familie, eventual de parinti alcoolici. Uneori copilul nu se poate integra in mediul scolar.

Va dau un exemplu. Am pacienta o mama depresiva a carei fetita a dezvoltat o tulburare mixta depresiv anxioasa. Factorului ereditar i s-a adaugat neintegrarea in mediul scolar unde s-a simtit marginalizata.

Supramotivarea copilului poate fi o cauza de depresie?

Da. La fel ca teama parintelui de esecul copilului. Parintii care au pretentii foarte mari de la copiii lor pot sa le induca tulburari anxioase si depresive in timp.

Bolnavul psihic este stigmatizat de societate?

Da, a existat mult timp aceasta stigma pe bolnavul psihic. E mai usor sa stai cu capul in pamant si sa spui ca nu exista. Dar oamenii acestia traiesc printre noi, iar noua ni se poate intampla oricand acelasi lucru.

Oamenii refuza sa inteleaga pacientul cu probleme psihice. Poate fi un moft ca nu ai chef, dar daca situatia persista nu mai sunt mofturi, ci o problema care trebuie rezolvata. Eu am avut un singur caz in care un pacient a fost in mod real ajutat sa depaseasca momentul de firma in care lucra, printr-un program de lucru si prin exigente adaptate starii sale, fapt care l-a ajutat in procesul de recuperare.

Poate fi depasit momentul unei depresii din resurse interne, prin propria vointa, prin credinta, de exemplu?

Orice speranta, orice motivare, credinta in Dumenezu ne pot ajuta, dar ele nu sunt suficiente de multe ori. Cand pacientul e psihotic, este nevoie de tratament. Medicamentele pe care le prescriem au un mecanism foarte precis si ele tintesc anumite simptome. Este nevoie sa le folosim la fel cum folosesti medicamentele pentru diabet sau oricare alta boala.

Exista spaima ca tratamentul psihiatric da depedenta si reduce anumite capacitati intelectuale.

Da. Statisticile arata ca 20-30% dintre pacientii depresivi nu isi iau medicamantele din diverse motive printre care si teama de efectele secundare. Pacientul trebuie sa stie de la inceput ca, asa cum aspirina are reactii secundare, ele pot exista si in cazul acestor medicamente.

Ele pot aparea mai ales in prima perioada a tratamentului, dupa care se estompeaza. Cu cat pacientul e mai bine informat de catre medic, cu atat scade riscul ca el sa fuga de tratament.

Dependenta dau in general benzodiazepinele folosite in cantitati mari pe perioade lungi. Dar si termenul de dependenta e prea usor utilizat. Ea presupune sa simti nevoia sa cresti cantitatea de medicament pentru a obtine aceeasi stare de bine. Daca folosesti benzodiazepine o vreme sub supravegherea medicului si nu simti aceasta nevoie de a creste cantitatea, nu e dependenta.

Se vindeca depresia?

O sa va raspund cu exemplul unui pacient al meu care in urma cu 18 ani a fost diagnosticat cu o tulburare afectiva depresiva si a trait o vreme cu spaima ca va fi ca o corabie in deriva toata viata. A respectat tratamentul si este un om cu o familie frumoasa, realizat profesional, cu o viata normala.

Pacientul trebuie sa stie ca poate avea o viata normala cu ajutorul medicatiei. Sigur, nu vorbesc de toate afectiunile psihice. Dar revin asupra factorului familial. E foarte important. Pacientii cu un suport familial au sanse cu mult mai mari.

Am avut recent tragedia femeii care s-a sinucis aruncandu-se de pe bloc. Cu ochi de psihiatru ati remarcat ceva in neregula in interventia de salvare ratata?

Pacientul in criza nu vede iesirea, daca e psihotic, e izolat intr-o lume a lui. Incerci sa stabilesti legatura cu el. E foarte greu, uneori imposibil, in ciuda oricaror eforturi. Ca medic psihiatru, as spune ca era foarte greu de evitat deznodamantul. Iar mediatizarea excesiva a evenimentului a facut rau. Exista un fenomen de copiere si s-a vazut ca a urmat un sir de tentative de suicid.

Citeste si:
Cîțu îi răspunde lui Orban, care a anunțat că ar rămâne temporar la șefia Camerei Deputaților: "Majorităţile în Parlament se negociază"
Cîțu îi răspunde lui Orban, care a anunțat că ar rămâne temporar la șefia Camerei Deputaților: "Majorităţile în Parlament se negociază"
Liderul PNL, Florin Cîţu, a declarat că nu există posibilitatea ca partidul său să piardă funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, în contextul în care Ludovic Orban a anunţat că...
Orban rămâne șef al Camerei Deputaților până când PNL va avea din nou majoritate în parlament. Motivație: "Nu fac cadouri PSD"
Orban rămâne șef al Camerei Deputaților până când PNL va avea din nou majoritate în parlament. Motivație: "Nu fac cadouri PSD"
Preşedintele Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, a anunțat că va depune demisia „în mâna” preşedintelui ales al PNL, Florin Cîţu, în dimineața zilei de luni, 27 septembrie. Orban...
Sursa: Ziare.com