Avem sanse sa traim o mie de ani. Ciudata provocare a viitorului

Cercetarea medicala moderna este adesea orientata in directia acelor boli, care produc marile dezastre asupra oamenilor, indeosebi in tarile putin dezvoltate: malaria, rujeola, bolile diareice.

In ce priveste tarile cele mai dezvoltate, aici au fost deja aplicate masuri impotriva acestor flagele, iar principalele cercetari se indreapta spre suferintele celor de varsta a treia: bolile cardio-vasculare, cancerul si altele cateva.

Un alt fel de a privi problema

Aceasta orientare este motivata de faptul ca cel mai mare numar de decese in tarile dezvoltate se inregistreaza in categoria persoanelor inaintate in varsta.

Deci s-ar parea ca ele trebuie investigate si lor ar trebui sa li se gaseasca tratamentul impotriva bolilor de care sufera. In mod neasteptat, asemenea orientare este eronata - observa intr-un articol portalul Project Syndicate.

Aubrey de Grey, directorul stiintific al prestigioasei fundatii SENS, cu sediul in Cambridge, Marea Britanie, considera ca nu lupta impotriva unei boli sau a alteia ar trebui sa fie principalul obiect al cercetarii in domeniu, ci lupta impotriva imbatranirii insasi, al carei efect secundar este aparitia bolilor.

Daca o persoana in varsta este vindecata pe linie cardio-vasculara sau tratata de cancer, acea persoana va muri curand rapusa de o alta boala, pentru ca organismul imbatranit nu mai rezista in fata factorilor agresivi.

In tarile cele mai dezvoltate, batranetea este cauza a 90% din decese, iar acestea nu pot fi prevenite decat combatand imbatranirea.

Mai mult decat atat, varsta inaintata instaleaza in persoana respectiva o stare de disconfort general, o tristete si chiar un pesimism, a caror inlaturare nu se pot obtine cu niciun fel de tratament al sistemului cardio-vascular.

Pesimistii au intotdeauna obiectii

Se impune adoptarea unei strategii mai bune. In cadrul unei conferinte, tinuta la Universitatea din Princeton, profesorul Grey si-a exprimat convingerea ca persoane din generatia noastra vor atinge varsta de 150 de ani si nu este departe ziua cand se va putea trai chiar si o mie de ani, daca efortul medicinei va fi pe masura.

Cel mai atragator lucru in aceasta perspectiva nu este atat o varsta de durata, cat posibilitatea de a prelungi considerabil tineretea, inclusiv capacitatile de creatie si de munca, esentiale pentru ca cei in varsta sa nu ajunga asa curand dependenti de generatia tanara.

In fata acestor considerente, apare fireste o observatie majora de ordin demografic: daca intr-o anumita parte a lumii numarul nasterilor se mentine constant, iar numarul deceselor scade spectaculos, se va forma un inevitabil dezechilibru, ale carui consecinte nu poate nimeni sa le calculeze astazi.

Exista si o a doua observatie. Experienta arata ca atat cercetarile, cat si tratamentele de aplicat pentru mentinerea tonusului tanar sunt foarte costisitoare. Ele vor fi accesibile unui segment restrans al populatiei, creandu-se astfel un dezechilibru grav intre diferitele segmente ale societatii.

Planeta este mare si are loc destul

Dar trebuie sa recunoastem ca toate tratamentele au fost foarte scumpe la inceputul lor: cele indreptate impotriva diabetului, a cancerului, a SIDA, chiar si antibioticele. Pe masura ce tehnologiile au evoluat, costul tratamentelor a scazut.

Si la prima remarca exista replici. Planeta este mare in raport cu populatia, numeroase zone stau nelocuite, iar progresul tehnologic, dirijat cu intelepciune, poate crea conditii satisfacatoare pentru ca Pamantul sa suporte o populatie incomparabil mai mare decat cea actuala.

Nu s-a pus niciodata problema ca eliminarea sau intarzierea deceselor prin diabet, cancer, SIDA sau molimele de altadata ar prezenta pericolul de suprapopulare a planetei.

De ce am pune atunci aceasta problema pentru cazul imbatranirii? Problema principala este insuficienta preocupare si trebuie sa recunoastem ca putine tari si-au propus un program in domeniu.

Din fericire, Romania este una din ele. Programul a fost inceput de profesorul Parhon si continuat de inimoasa doctorita Ana Aslan, concretizat printr-un medicament cunoscut pe tot globul.

Tot ea a pus bazele Institutului National de Gerontologie si Geriatrie, o institutie care multa vreme a fost considerata unica in lume.

Nu trebuie decat continuarea asidua a acestei traditii incepute, pentru ca Romania sa fie exemplu pentru toti intr-o problema care preocupa in cea mai mare masura lumea civilizata. Suntem in stare?

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...