Imunitatea este o functie a organismului care ii asigura acestuia supravietuirea, aparandu-l de atacurile proteinelor straine - microbi, substante alergice - sau substante din interiorul organismului - degradate, celule dezvoltate anormal (canceroase).
Desi multe persoane afirma ca au imunitatea scazuta permanent sau ocazional, si asociaza scaderea imunitatii cu diferite simptome (oboseala, depresie, lipsa capacitatii de concentrare sau de munca, tulburari ale ciclului menstrual, insomnie sau somnolenta etc), cel mai adesea nici nu e vorba despre asa ceva.
In cazul in care, insa, asa stau lucrurile, consecintele pot fi extrem de serioase, explica pentru Ziare.com dr. Alecse Valerian Ditoiu.
Cand scade imunitatea?
Scaderea imunitatii organismului nu este atat de frecventa cat ar dori cei care vand medicamente pentru "cresterea imunitatii". Cele mai cunoscute situatii de scadere a imunitatii sunt in cazul in care unele boli sunt instalate, cum ar fi SIDA, cancerul, diabetul zaharat, sarcoidoza, in cazul tratamentului cu citostatice sau cortizonice, cand s-a indepartat splina sau cand aceasta sufera de diferite afectiuni, cum ar fi ciroza hepatica.
Imunitatea este diminuata si la varstele extreme (tineri si varstnici), la obezi, alcoolici si fumatori, in cazul emotiilor negative sau sedentarismului si alimentatiei de proasta calitate, la cei care lucreaza in mediu toxic sau consuma droguri, dar scaderea nu este atat de semnificativa incat sa necesite tratament specific.
Scaderea reala a imunitatii este dificil de tratat, cunoscandu-se cazul bolnavilor cu SIDA a caror supravietuire necesita tratamente extrem de costisitoare.
Poti avea imunitate crescuta?
Daca imunitatea scazuta duce la tot felul de probleme, ar fi de asteptat ca imunitatea crescuta sa ne protejeze de toate relele. De fapt, in practica medicala obisnuita ne confruntam mult mai frecvent cu probleme generate de imunitatea excesiva, acestea fiind mult mai greu de tratat decat cele date de imunitatea scazuta.
Bolile date de o imunitate excesiva se numesc boli autoimune. Aceasta imunitate exagerata este indreptata de obicei impotriva unei anumite structuri a organismului, dar exista si boli autoimune in care pot fi implicate mai multe structuri ale organismului - boli autoimune sistemice.
Bolile sau fenomenele autoimune apar atunci cand apararea imuna a organismului ataca propriile structuri, fie pentru ca sunt altfel decat ar trebui (degradate), iar organismul nu le mai recunoaste, fie pentru ca sistemul imun o ia razna, elaborand substante care ataca aberant propriile structuri.
Factorii de risc pentru bolile autoimune
Factorii declansatori ai manifestarilor autoimune sunt putin cunoscuti, intrand in discutie ereditatea, dar si substantele toxice, radiatiile, infectiile, fumatul, alcoolul, stresul, expunerea prelungita la soare sau sarcina.
Echilibrul hormonal joaca un rol extrem de important in aparitia bolilor autoimune, peste 70% din bolile autoimune aparand la femei; o persoana care are in familie boli autoimune are risc mai mare sa se confrunte cu o boala de acest gen.
In articolul urmator, ce va fi publicat luni, 28 octombrie, va fi tratat subiectul "Balonarea, un simptom potential periculos".
Dr. Alecse Valerian Ditoiu