Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
Sulfina, numita popular si sulcina, surcina, trifoi mare, iarba de piatra sau molotru galben, cunoscuta de multa vreme, la tara, ca planta de leac, creste in flora spontana din zona de campie pana sus, la munte, la altitudni de 1.500 de metri.
Poate fi vazuta prin fanete, pasuni, livezi, poieni, raristi de padure, locuri pietroase si uscate, pe marginea drumurilor, de-a lungul cailor ferate.
Denumita stiintific Melilotus officinalis, sulfina este o planta inalta, de pana la un metru, cu flori galbene, delicate, care raspandesc un parfum dulceag ce aminteste de cel al vaniliei. Infloreste din mai si pana in august si este mare iubitoare de soare si lumina.
In medicina populara, sulfina era folosita ca protector psihic, lucru confirmat si de cercetarile moderne. Batranele faceau o coronita si o puneau la capul nou-nascutului ca sa fie ferit de sperietura si deochi.
Femeile din Vrancea rupeau sulfina lunea, dis de dimineata, si si-o puneau in cap, sub batic, sa fie ferite de dureri de cap si insolatie. De mult, cand inca nu existau produsele cosmetice, sulfina era pusa in dulapuri pentru ca hainele sa fie ferite de molii si sa capete miros placut.
In scop terapeutic, sulfina se foloseste sub forma de infuzie si tinctiura atat intern, cat si extern. Pentru uz intern, infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta uscata si maruntita peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se acopera vasul si se lasa la infuzat 10-15 minute, apoi se strecoara. Se bea cald, indulcit cu miere de albine, dimineata si seara, inainte de mese.
Ceaiul de sulfina se recomanda ca sedativ general si somnifer in boli neuropsihice, in afectiuni hepatobiliare si in calmarea durerilor abdominale. Rezultate notabile s-au constatat si in bronsite, afectiuni renale, hipertensiune arteriala, afectiuni vasculare cu efect de vasodilatatie, refacerea functionarii aparatului locomotor.
In uz extern, infuzia de sulfina, preparata in acelasi fel ca mai sus, se foloseste la spalarea ochilor in afectiuni oftalmice, precum conjunctivita, blefarita, congestia pleoapelor si a mucoasei oculare. Sub forma de gargara se recomanda de doua, trei ori pe zi, in afte bucale, abcese dentare, gingivita, laringite.
Pentru alinarea durerilor reumatice si gutoase, retragerea umflaturilor si contuziilor, spalarea ranilor purulente, ulceratii, hemoroizi, varice si tromboflebite se recomanda o infuzie mai concentrata, din doua, trei lingurite de planta la o cana de apa clocotita. Pe locurile dureroase se pun comprese fierbinti.
Baile generale cu sulfina se fac pentru tratarea bolilor de piele. Se pune o suta de grame de planta uscata si maruntita in doi litri de apa clocotita, se lasa 15 minute la infuzat, se strecoara si se toarna in apa din cada care, in sezut, nu trebuie sa depaseasca mijlocul. Baia poate sa dureze cel mult de 20 de minute. La iesirea din cada nu se sterge cu prosopul.
Tinctura de sulfina se obtine dintr-o parte flori uscate si maruntite si trei parti alcool de 70 de grade. Se lasa opt zile la macerat, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Tinctura se foloseste pentru comprese si spalarea ranilor.
Sa avem sanatate!