Sfatul psihologului: Cum pregatim copilul pentru a pleca undeva

Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Plecarile sunt un moment important pentru o familie si uneori este nevoie de o pregatire aparte pentru ca aceste plecari sa se poata face. Cand spun plecare ma refer la momentul in care programul cotidian al familiei include o vizita diferite scopuri, fie medical, fie amical, fie la cumparaturi, fie plecarea in weekend sau in vacante.

Pentru copii, ideea de a pleca undeva este mereu insotita de o emotie aparte, de entuziasm sau de neliniste. Ceea ce face adesea ca aceste plecari sa devina un intreg motiv de forfota, de agitatie, de plans sau refuz.

O mamica imi spunea destul de coplesita de situatie: "Atunci cand trebuie sa plecam, refuza sa se imbrace, se intinde pe jos pe covor si nu il mai poti ridica de acolo. Oricat as incerca sa inteleg, imi este imposibil. Nu mai reusim sa plecam decat cu intarziere si uneori chiar renuntam."

Ne intrebam oare ce traduce acest gest al copilului care determina la randul sau o enervare si o stare afectiva accentuata a parintelui. Ce este atat greu in a pleca? Ce inseamna pentru el si pentru familie a reusi sa plece?

Un prim aspect asupra caruia ne putem referi este destinatia, locul unde se pleaca. Locul este important pentru ca el este dinainte investit, copilul isi imagineaza cum va fi si ce vor face acolo. Aceasta investitie poate fi atat pozitiva cat si negativa, iar reactiile copilului vor diferi.

Plecatul in vizita

Cel mai adesea copiii sunt incantati sa mearga in vizita la alte persoane, mai ales daca acolo mai sunt si alti copii. Insa starea de incordare si tensiune le apartine parintilor, care isi vor face in permanenta griji legate de comportamentul copiilor acolo, de teama sa nu umble prin tot feluri de locuri in casa, sa nu strice ceva, sa nu se certe cu ceilalti copii sau sa nu ii faca de rusine.

Este adevarat ca micutii reusesc destul de repede sa intre in relatie cu alti copii, sa se certe si sa se impace, sa isi dispute jucarii sau sa se joace impreuna. Teama parintilor este aceea insa de a nu pastra disputa sau tensiunea dintre copii si a o transmite in relatia dintre adulti, stricand astfel prietenia.

"Prietena mea pe care o cunosc de multi ani mi-a spus sa nu mai venim cu baietelul pentru ca o supara pe fetita lor si ei nu suporta sa vada lucrul acesta, si atunci e mai bine sa nu ne mai vedem. M-a intristat lucrul acesta si chiar m-am suparat pe baietel".

Este insa firesc ca atunci cand merg in vizita copiii sa fie mai agitati sau mai energici decat de obicei, pentru ca intalnirea cu un alt loc decat acasa, cu alti adulti, alti copii, alte jucarii le produce o stare de excitatie pe care reusesc cu greu sa o gestioneze. Adultii sunt cei care au capacitatea de a calma aceasta stare si nu de a o amplifica intrand si ei in jocul si starile emotionale ale copiilor.

Este necesar ca parintii sa poata transmite copilului diferenta intre a fi acasa si a fi intr-un alt loc, intre familiar si strain, intre intim si public. Aceasta diferenta este cea care ajuta copilul sa isi construiasca niste reguli si un model social.

Plecatul la cumparaturi

Acesta este un moment asteptat intotdeauna de copii pentru ca stiu ca este un bun prilej sa ceara si ei ceva, sa primeasca niste jucarii sau sa aleaga pur si simplu ce le place.

Cumparaturile ofera o mare libertate copilului, care precum parintii se plimba si el printre rafturi si isi alege ce doreste el. Aceasta libertate este insa cea care conduce la situatii conflictuale atunci cand copilului i se refuza cumpararea celor alese. Plansete, tipete, vaicareli, amenintari, un intreg spectacol menit sa convinga parintele, care este in culmea furiei si disperarii si caruia ii dispare orice chef de a mai cumpara ceva.

Orice iesire implica un timp petrecut in familie, iar acest timp ar trebui sa fie placut. Atunci cand el devine un disconfort, este necesar sa ne intrebam cum se produce acel disconfort. Spre exemplu, la cumparaturi exista cateva coordonate care pot facilita aceste iesiri.

Parintii pot explica copilului criteriul dupa care se fac cumparaturile, acela al nevoii acelor alimente. In functie de cat de necesare sunt, ele vor fi cumparate prioritar. O lista care se poate face in familie inainte, este de folos pentru ca ea va fi un cadru pentru acele cumparaturi si va fi respectata.

Asa cum spuneam si in articolul anterior, copiii nu pot face la varste mici diferenta intre dorinta si nevoie si aici parintele este cel care intervine si stabileste niste repere.

Apoi bugetul familiei pentru aceasta iesire este un aspect esential si el poate indica copilului valoarea si importanta banilor atunci cand vorbim de cumparaturi si de limite. Ideea de limita, adica de un buget clar determinat il va ajuta sa inteleaga ca nu se poate cumpara orice oricand si nu se poate cumpara tot.

Cu cat parintii vor reusi sa discute mai liber cu copilul aceste aspecte si sa i le transmita asa cum sunt ele in realitate, cu atat copilul va reusi mai repede sa inteleaga ce inseamna sa faci cumparaturi.

In functie de fiecare familie, exista un model de a face cumparaturi si de a alege cate ceva pentru fiecare. Daca acest lucru este stabilit dinainte, toata lumea stie ca fiecare isi poate alege ceva ce isi doreste sau ca este randul unuia dintre membri de a primi ceva.

Plecatul in weekend

Este un moment incarcat si tensionat pentru ca presupune a iesi din ritmul obisnuit de functionare, a merge in alt oras, a dormi in alta parte, a face alte lucruri. In plus, el presupune pregatirea pentru aceasta plecare (cumparaturi, bagaje, alte obiecte necesare).

Pentru a diminua aceasta stare este bine sa le spunem dinainte copiilor de aceasta idee, sa ne consultam cu ei, sa vedem ce simt ei cu privire la ea si cum percep ideea de a pleca impreuna. Scopul acestei comunicari nu este de a le cere voie, ci de a nu fi anuntati brusc, din scurt.

Chiar daca este vorba de o plecare de vacanta, anuntarea ei cu foarte putin timp inainte provoaca diferite reactii din partea copiilor, fie reactii de supraexcitatie, fie reactii de refuz si opozitie, fie plans etc.

Aceasta se intampla pentru ca aceasta traire este intensa si este greu de tolerat, copilul cautand o cale sa o exprime. In plus, copiii nu suport atat de usor schimbarile din mediul cotidian, obisnuit din punct de vedere emotional.

Este important sa le se explice unde vor merge, cum va fi acolo, ce vor vedea, ce vor face impreuna pentru ca ideea de necunoscut provoaca teama si angoasa, chiar daca li se spune ca va fi placut. Acolo de asemenea, pot aparea dificultati de somn sau de alimentatie, dat fiind nevoia copilului de a se adapta in acel loc nou.

O modalitate buna de a pregati aceasta plecare este de a oferi tutoror cate o responsabilitate legata de plecare, inclusiv copiilor. Sa isi aleaga hainutele de care au nevoie, ce jucarii vor sa ia cu ei, ce mai au nevoie. Astfel ei devin parte din pregatirea pentru plecare si nu inca un bagaj de facut pentru parinti.

Plecatul la doctor

Este un moment dificil fie ca vorbim de doctorul care face injectii, de cel care pune ochelari sau de stomatolog. Toti copiii se tem sa mearga la doctor pentru ca il asociaza cu o experienta primara pe care au considerat-o ca fiind insotita de suferinta.

Insa ceea ce face intr-adevar greu de suportat plecatul la doctor este faptul ca cel mai adesea el este ascuns. Este un secret care creste si mai mult angoasa copilului.

Parintii aleg sa il minta, spunandu-i ca merg in parc, sau la joaca sau in vizita la un prieten si o data ajunsi acolo confruntarea este dureroasa si devine si mai traumatica. Ostilitatea copilului nu se va pastra doar pentru doctor in sine, ci se va intoarce si impotriva parintilor sai care l-au mintit.

Copiii au nevoie sa fie pregatiti, sa li se spuna adevarul din timp, unde vor merge, de ce vor merge acolo, la ce le foloseste. Teama nu va disparea decat treptat, dar aceasta plecare nu va mai fi ceva confuz, incarcat de furie si groaza, fara un chip sau o imagine. Copilul isi va construi un scenariu real, va sti exact la ce sa se astepte si nu unul fantamastic dupa spaimele sale.

Un al doilea aspect legat de plecari este cel al timpului. Timpul este foarte important si parintii au nevoie sa reuseasca sa transmita copilului ce inseamna sa pleci la timp, de cat timp ai nevoie pentru a ajunge undeva, de ce este nevoie sa pleci la o anumita ora.

Intreaga activitate a copilului se va baza pe acest factor temporal si copilul va tinde sa urmeze modelul familial si modul in care in familia sa timpul este integrat ca un organizator al activitatii sau el lipseste si activitatile sunt dezorganizate si ritmul haotic.

Va invit sa imi adresati intrebarile sau sa imi impartasiti experientele voastre legate de acest subiect.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...