"De maine mananc sanatos, nu mai beau/fumez si fac sport" - Cum ne sabotam singuri Interviu cu un psihoterapeut

"De maine mananc putin, doar mancare sanatoasa, nu mai consum alcool sau bauturi carbogazoase, ma las de fumat si fac sport" - de cate ori nu ti-ai spus asta, cu variatii mai mici sau mai mari, incercuind chiar o data in calendar, ba chiar facand marele anunt si jumatatii tale?

Poate ai mers chiar mai departe. Ai aruncat toata mancarea nesanatoasa din frigider, ti-ai cumparat o bicicleta sau ti-ai facut abonament la o sala de fitness sau la un bazin de inot. Dar acel "maine" nu pare sa vina. E impins cu incapatanare in viitor, desi esti constient ca schimbarea trebuie facuta acum.

Despre acest tip de comportament si ce are la baza am vorbit cu psihoterapeutul Jeni Chiriac. Si da, exista niste "trucuri" care sa ne ajute sa trecem la actiune azi si nu maine.

Cum multi dintre noi functionam pe sistemul "recompenselor", psihoterapeutul a spus intr-un interviu Ziare.com daca acestea ar trebui sa existe odata ce am inceput sa mergem pe drumul schimbarii.

Multi dintre noi ne propunem, nu doar la inceput de an, sa nu mai mancam atat de mult sau nesanatos, sa nu mai consumam alcool sau bauturi carbogazoase, sa ne lasam de fumat si sa facem sport. De ce e asa de greu sa ne tinem de cuvant? Ne sabotam cumva singuri? Si daca da, cum facem asta?

In primul rand, este de preferat sa constientizam paleta motivationala care graviteaza in jurul unei astfel de decizii. Multi dintre noi plecam de la "ar trebui sa" sau "ar fi bine sa"..., insa foarte putin ne centram in jurul lui "am nevoie sa" (diferenta dintre teorie si practica, dintre declarativ si faptic). In plus, adesea ne propunem astfel de schimbari mai mult pentru ceilalti si mai putin pentru noi insine.

In astfel de contexte, foarte usor apare comportamentul sau gandirea de tip autosabotor, amanarea comportamentului de schimbare. Cand vorbim despre autosabotare, e nevoie sa fim atenti la felul in care ne formulam obiectivele, la felul cum le argumentam si obstacolele pe care le identificam, implicit pozitia noastra fata de ele, tipul nostru de personalitate, locus-ul control (daca este unul intern sau extern), relatia noastra cu perseverenta, autodeterminismul, obiectivele pe termen scurt, mediu si lung, povestea noastra de viata etc., recunoasterea ca avem o problema la macar unul dintre factorii sau aspectele amintite mai sus.

Autosabotarea poate lua forma comportamentelor de evitare/amanare, demotivare, prin punerea accentului mai mult pe aspectele pe care nu le pot gestiona sau depasi sau care ma impiedica si mai putin pe solutii sau comportamente constructive, proactive, de schimbare, comportamentul de renuntare - pentru ca mi se pare prea greu sau ineficient planul de schimbare fara sa ma centrez pe reevaluarea pozitiva, planificare, temerile, neincrederea, teama de necunoscut.

Discutam de pattern-uri comportamentale cultivate, induse, cu componente compulsive, uneori obsesive. Mecanismele de coping (de aparare, diminuare, evitare a impactului situatiilor negative sau stresante - n. red.) uneori, cand sunt insuficient sau deficitar cultivate, ne pot impiedica sa iesim din patternurile disfunctionale deja existente.

A analiza excesiv ne poate autosugestiona in directia esecuului, comportamentelor de renuntare sau evitare a schimbarii.

Psihologie pe intelesul tau, cu Mihaela Oancea: Relatia defectuoasa cu mancarea

In plus, nu trebuie sa uitam de sentimentul de lipsa de valoare, de nevoia de compensare, stima de sine scazuta, din cauza unor factori ce tin de istoria noastra personala sau de impactul esecurilor pana la acel moment, cand ne facem o inventariere de resurse personale, motivatii, strategii, solutii posibile etc.

In cat timp "uitam" de o obisnuinta proasta si in cat timp se formeaza o alta?

Timpul este subiectiv si relativ cand vorbim de schimbare la nivel psihologic. Schimbarea poate sa fie consecutiva deciziei, intr-o maniera fireasca, sau poate fi tergiversata de natura noastra umana, unica, care cere adesea interventie personalizata.

Pentru aceia dintre noi care stim din povestea noastra de viata ca am intampinat dificultati in directia schimbarii, luarea de decizii etc., este de preferat sa avem in vedere ajutor specializat (psihoterapie sau consiliere psihologica). Uitarea depinde de felul in care ne autoprogramam in vederea schimbarii.

Toata lumea isi doreste sa stie niste trucuri care sa o ajute, sa primeasca niste sfaturi "minune" care sa o ajute sa "lucreze" cu propria persoana. Exista asa ceva?

Intotdeauna pot exista trucuri de care ne putem folosi, important este sa intelegem ca adesea noi suntem cei care dam greutate unui demers sau altuia, unei solutii sau unghi de abordare a problematicii schimbarii.

Multi dintre noi credem ca schimbarea presupune ceva extrem de laborios si complicat, ce necesita mult efort voluntar si autocenzura. Fals! Lucrurile pot fi foarte simple daca alegem sa le simplificam in loc sa le complicam.

Ce inseamna acest lucru? Schimbarea e conditionata de atitudinea pe care o ai fata de tine, de toleranta ta fata de tine ca om, ca si persoana: a petrece timp cu tine, a te autoanaliza, a te observa, tocmai pentru a surprinde diferitele nuante ale gandurilor, pentru a iti cunoaste felul in care iti aperi vechiul comportament, pentru a invata cum sa sustii noul comportament.

Este nevoie doar sa iesim din zona noastra de confort. Este nevoie doar de un plan de actiune si actiunea instanta, spontana.

Micile "recompense" de care se vorbeste ar trebui sau nu sa existe? Cat de des, in ce momente si in ce ar trebui sa constea?

Recompensele pot infantiliza si puncteaza schimbarea ca fiind o pedeapsa sau o coercitie, cand ea, fiind urmare a unei decizii, a unei alegeri, e un act de vointa.

Adesea ne complacem si ne victimizam, devenind propriii nostri temniceri. Recompensa poate accentua pe fundal acest aspect si ne poate alimenta comportamentele de renuntare. Pentru a reusi este important ca intre noi si decizia noastra sa existe cat mai putine lucruri intermediare, care pot permite sabotari sau perturbari de dinamica pentru procesul de schimbare.

Etapele sunt simple si naturale, transformandu-se totodata in resurse. Vorbim despre disponibilitatea schimbarii, constientizarea barierelor in drumul schimbarii si posibilitatea recidivei, care nu infirma schimbarea, ci o confirma.

Exista "cel mai bun moment" in care sa facem un astfel de pas? Acel "maine" de care se vorbeste poate fi ales intr-un fel pentru sanse maxime de reusita?

Momentul cel mai bun este ACUM si AICI.

Cat de mult conteaza partenerul in aceasta "misiune"? Avem vreo sansa de reusita daca el nu are aceleasi teluri?

Depinde de gradul de interdependenta din relatia de cuplu si gradul de contagiune intre parteneri, atitudinea fata de schimbare, perspectiva pozitiva asupra schimbarii, atunci cand vorbim de partener.

Partenerul poate fi un bun coechipier, fara neaparat sa aiba teluri comune, ci doar evitand sa critice, sa spuna ce are de facut partenera fara ca aceasta sa ii solicite.

Ca adulti, adesea intampinam dificultati in a face ceea ce ni se spune fara sa ne asumam nevoia de ajutor. In astfel de situatii este de preferat sa se apeleze la ajutorul specialistului, pentru a nu crea confuzie cu privire la rolul in relatie a partenerilor.

Multi apeleaza la mancare/bautura/tigari in situatii de stres. Cum ar trebui sa gestioneze aceste situatii?

Compensarea cu sau refugiul in mancare, sex, tigari sau alcool au la baza principiul recompensei, o modalitate indirecta de a face fata emotiilor negative, nerecomandata ca practica generala pe termen lung, care de preferat ar trebui sa fie evitata.

Cand stim ca avem o problema cu aceasta? Care sunt "simptomele"?

Anumite comportamente ale noastre devin problema in momentul in care calitatea vietii noastre personale, profesionale sau de cuplu are de suferit.

Simptomele care ar trebui sa ne ingrijoreze ar fi:

• Stari de indispozitie (frustrare, nervozitate, stari de agitatie, tristete) inlaturate prin consum
• Identificarea comportamentului de planificare a consumului si a ocaziilor de a consuma
• Asocierea de emotii sau amintiri placute comportamentului de consum
• Tendinta de ne refugia in situatii limita sau stresante in comportamentul de consum
• Reactii violente in contextul amanarii comportamentului de consum
• Schimbari semnificative ale stilului de viata, in general aparitia unui stil de viata ce graviteaza in jurul conduitelor de consum
• Scaderea interesului fata de propria persoana, scaderea interesului fata de comportamentele de autoingrijire sau activitati zilnice si centrarea pe conduitele de consum
• Tulburari de somn
• Neglijarea programului propriu, neglijarea partenerului
• Vehementa cu care negam comportamentele de consum si reactia violenta la observatiile sau abordarile subiectului de catre cei apropiati.

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...

Ludovic Orban: „O veste bună în acest spectacol grotesc al comasaţilor: Nicuşor Dan va câştiga un nou mandat la Primăria Capitalei”

Ludovic Orban, preşedintele Forţa Dreptei, afirmă, după decizia coaliţiei de a-l retrage pe medicul Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei, că se vede totuşi şi o veste...