Cele 10 procente care ii despart pe primii doi clasati dupa primul tur al prezidentialelor sunt greu de surmontat. Nu imposibil, nimic nu e imposibil, ci foarte greu. Dar foarte greu. Si cred ca acum in capul lui Klaus Iohannis ar trebui sa fie doar gandul la procentele care ii trebuie pentru a-l ajunge si intrece pe premier.
Victor Ponta e mai aproape de 50%. Cu siguranta va lua o mare parte din electoratul lui Calin Popescu Tariceanu. Eu estimez ca partea cea mai mare, daca Victor Ponta va mentine vie flacara desemnarii lui Calin Popescu Tariceanu premier, indiferent daca aceasta promisiune va deveni sau nu realitate dupa alegeri. Vorbim despre un electorat foarte atasat de persoana dlui Tariceanu, deci nu unul de partid, putin ideologizat, nostalgic al USL, profund antiBasescu.
Ba chiar as spune ca posibilitatea desemnarii premier a lui CPT ar putea adauga la zestrea lui Victor Ponta si din masinaria PNL, ademenita de putere. Deja am vazut ca suspiciunile de tradare in PNL sunt destul de extinse.
Este de asteptat ca spre Victor Ponta sa se duca si electoratele lui Vadim Tudor si Dan Diaconescu, la fel de dependente de lider, dar si sensibile la argumentele nationaliste si populiste.
Mai complicata este chestiunea electoratului maghiar. UDMR va decide oficial joi, dar declaratiile de pana acum, inclusiv a lui Kelemen Hunor, par a-i da prima sansa lui Victor Ponta. Dar si in 2009 UDMR a tras spre Mircea Geoana, iar electoratul maghiar s-a dus mai degraba spre Traian Basescu.
Una peste alta, Victor Ponta pare mai aproape de majoritatea izbavitoare.
Klaus Iohannis are in primul rand nevoie sa acceseze complet electoratele Elenei Udrea si al Monicai Macovei. Deocamdata cele doua nu au formulat vreun indemn, dar nici nu stiu in ce masura aceste indemnuri ar conta. Electoratul, mai ales cel de drepta, nu este o turma, nu este unul captiv care sa mearga dupa semnal.
Cred ca atragerea acestui electorat depinde in foarte mare masura de capacitatea lui Klaus Iohannis de a convinge ca nu va face niciun pact cu Victor Ponta, adica de capacitatea de radicalizare a domniei sale si de fermitatea cu care va garanta continuarea anticoruptiei. Daca oamenii acestia il vor vota, o vor face exclusiv pentru garantia ca DNA isi va continua marsul in acelasi ritm si ca urmatorul pas va fi inlaturarea PSD de la guvernare.
Dar chiar captate integral cele doua electorate, si daca mai ia ceva de la CPT, Klaus Iohannis tot mai are nevoie de aproape 10% ca sa sara peste 50%. Trebuie sa acceseze din electoratul pasiv. Cele intamplate in strainatate la primul tur il ajuta, dar nu cred ca suficient.
Daca turul I este unul preoponderent al masinariilor de partid, turul al doilea este al candidatilor. Turul al doilea este intotdeauna cu mult mai tensionat, un scrutin al emotiei, al charismei personale, al magnetismului. In turul al doilea, atunci cand in scena raman doar doi, fata in fata, cel mai mult conteaza candidatul. El pierde sau castiga, masinaria il poate ajuta, dar victoria/raspunderea infrangerii e a lui. Am vazut asta si in 2004 si in 2009.
De aceea, dl Iohannis are nevoie de o reinventare rapida, are nevoie sa transmita o imagine de lider autentic, sa iasa din tacere si comunicare minimala, sa activeze emotia. Emotia inseamna incredere si inspiratie, inseamna nod in gat, dar si teama de pesedizarea totala, de partidul stat, de sufocarea anticoruptiei, de prabusirea in trecut.
Cine spune ca votul este preponderent rational ma tem ca nu intelege prea bine jocul electoral. Nu numai la noi, peste tot in lume, votul, mai ales intr-un scrutin cu doi candidati fata in fata, este unul covarsitor emotional. Imi pare rau ca trebuie sa-i dezamagesc, dar se voteaza mai mult cu sufletul decat cu mintea.
Asadar, este dl Iohannis capabil sa genereze emotia necesara? Este capabil sa radicalizeze electoratul antiPonta si sa-l aduca la vot? Acestea cred ca sunt intrebarile cheie ale acestor alegeri.