Spre deosebire de corul celor care afirma, cu un parfum de credibilitate, ce-i drept, ca Victor Ponta a plagiat, in cazul lucrarii sale de doctorat, al cartii care a fost inspirata de aceasta si, mai nou, intr-un volum redactat impreuna cu o doctoranda de-a sa, eu voi afirma ca nici pomeneala de asa ceva.
Victor Ponta n-a plagiat si nici prin cap nu i-a trecut sa faca asa ceva.
Mai mult de-atat, nici n-a tinut mortis sa poarte titlul de doctor sau sa fie publicist. Mai degraba, altii l-au convins sa actioneze in acest sens. Nu din prea multa dragoste, ci dintr-un exces de slugarnicie. Pe care, spre paguba lui, Ponta a acceptat-o.
Sa ne amintim, intr-o ordine de idei apropiata, un episod care s-a petrecut pe vremuri cu scriitorul Eugen Barbu, fie-i "tarana usoara", nu pentru faptele sale, ci pentru cele cateva carti bune pe care le-a scris.
Ca personaj de anvergura al epocii sale, el era adesea sastisit de efortul pe care-l presupune redactarea cartilor. Drept urmare, el delega aceasta obositoare misiune unor mai tineri confrati, supranumiti "negri", care nu prea aveau privilegiul de a publica sub numele lor niscaiva opere, astfel ca erau multumiti sa castige o paine mai amara scriind in contul "maestrului".
S-a intamplat insa ca acesti "negri" s-au suparat, din motive numai de ei stiute, pe "boss". Si i-au copt-o! Incluzand in corpul textului niste pasaje plagiate dupa autori cunoscuti. Lucrul a fost, fireste, observat si Eugen Barbu a fost pus intr-o situatie imposibila. Oricum ar fi intors-o, iesea prost.
Daca ar fi admis ca a plagiat, era luat in tarbaca si aratat cu degetul. Daca ar fi dezvaluit ca a apelat la "negri", era si mai groasa. Asa ca Eugen Barbu a tacut si a inghitit.
In cazul lui Victor Ponta, probabil ca el nici n-a apelat la asa-zisii "negri". S-au oferit cei din urma. "Uitati sefu', va ticluim noi o mandrete de teza de doctorat, de s-o pui in rama, nu alta. Numai buna pentru CV si cariera! Nu vedeti ca toti prostii se impauneaza cu asa ceva? Tocmai dvs. sa nu aveti?"
De aici incolo Ponta n-a trebuit decat sa dea dovada de o oarecare slabiciune. Si, dupa cum se vede, a dat. Iar palmasii, care puteau sa se numeasca, spre exemplu Diaconu si mai nu stiu cum, la randul lor, de ce sa mai munceasca inutil? Au copiat din propriile lucrari convinsi fiind ca, daca ei nu reclama, altii n-au de ce s-o faca.
Si uite ca totusi s-au gasit de-alde astia, care au vrut sa-l infunde pe Victor, care cu drag ar fi dat dracului teza cea buclucasa, cu titlu cu tot, dar s-a facut prea tarziu. Asa ca tace si el si inghite.
Poate o scalda cumva cu balaurul Basescu, poate se uita, poate nu stie prostimea ce-i acela un plagiat. Poate se intampla intre timp ceva (s-a intamplat) si lumea devine preocupata de noile evenimente.
Acesta este, se pare, pretul inevitabil al celebritatii. Cata glorie, atatea servituti!
Macar cei care vor scrie sa-si vor... Vezi tot
dezamagiti!
In... Vezi tot