A castigat Victor Ponta lozul cel mare? (Opinii)

Am convingerea ca evolutiile politice care au dus la caderea precedentului executiv au stat cumva sub semnul aleatoriului si al unor desfasurari partial imprevizibile.

Sunt convins, in acelasi timp, ca nici macar Victor Ponta n-a fost prea convins ca este cazul sa vina cu un ceas mai devreme la carma executivului. El s-a lasat purtat de efluviile unui entuziasm juvenil care s-a conjugat cu foamea cronica de putere si de privilegiile subsumate a unui aparat de partid care a suferit prea mult de lipsa accesului la resurse si care si-a luat ca reper un slogan care ar putea fi exprimat prin propozitia: "Puterea, acum!".

Nu au fost, probabil, nesemnificative nici presiunile colegilor de alianta care voiau si ei mai cu grabire niscaiva onoruri, titluri si foloase. Precum tatucul Voiculescu, care s-ar vedea foarte bine in postura de presedinte al Senatului, al doilea om in stat si prim manuitor al accesului la comenzi si contracte bine garnisite. Sau Crin Antonescu, temator ca boala lunga a lipsirii de pozitii si onoruri insemna moartea aproape sigura in perspectiva a transpunerii lor in fapt.

Astfel incat Ponta a fost discret determinat sa lucreze cu sarguinta si el a si tras lozul castigator. Dar este acesta un loz cu adevarat castigator sau, dimpotriva, un mar otravit?

Nu m-as grabi sa raspund intr-un fel sau altul, deoarece intrebarea comporta multe incertitudini si variabile.

Desigur, in principiu, posesia puterii nu este un lucru rau. Este exact idealul militantilor politici. S-a putut deja observa acest lucru din vanzoleala care s-a starnit in jurul lui Ponta in momentul in care demersul sau a inceput sa dobandeasca sorti de izbanda.

A fi la putere inseamna glorie, putere, acces la bani, inseamna o multiplicare in progresie geometrica a capacitatilor de influentare si operare in spatiu sa dirijezi, fie si discret si decent, mersul acestora.

Puterea este un adevarat afrodisiac care amplifica forta de atractie a unor persoane si partide intr-un ritm ametitor. Cel putin pana la primele deceptii majore si pana la intunecarea perspectivelor. Sa nu ne miram, deci, daca vom vedea in clipele urmatoare un entuziasm marcat in mai toate demersurile pe care le va intreprinde viitorul premier. Cu siguranta ca guvernul sau va trece in Parlament cu un procentaj surprinzator de bun, ca fenomenele de migratiune si traseism se vor accentua si mai mult si ca in scurt timp PSD, ca el e actorul principal al jocului, va deveni iarasi ce-a fost si chiar mai mult de-atat.

Ce va fi insa pe mai departe? Cat va dura valul de entuziasm? Pentru ca el exista. Inclusiv precupetele din piete se raporteaza dragastos la noul premier, asteptand de la acesta cadouri si atentii.

Asteptarile sunt uriase si este aproape imposibil sa le satisfaci intr-o masura satisfacatoare. In perioada ce vine Victor Ponta se va afla, neindoielnic, intre ciocan si nicovala. Intre dorinta presupunem sincera a lui de a se ridica la inaltimea unui adevarat barbat politic si constrangerile inerente ale unei functii nici pe departe atat de confortabile, cum pare ea de pe marginea terenului, din opozitie.

Va avea dificultati cu colegii de alianta, care nu sunt in mod necesar fericiti ca el, Ponta, si-a vazut visul implinit. Deja Antonescu se uita destul de urat de pe margine. Ei vor incerca sa precipite lucrurile intr-un mod care ar putea sa fie pagubos pentru noul premier.

De exemplu sa riste declansarea unui mecanism de suspendare a Presedintelui in functie. Sau a presedintilor celor doua Camere.

Sustinatorii din teritoriu vor vrea acces rapid la bani si contracte cu folos. Poporul va vrea mariri de salarii si pensii. Cat mai consistente. Proprietarii si, culmea, chiriasii, despagubiri (cel putin integrale). Absolventii sa fie lasatti sa copieze la Bac, medicii plati informale, fostii beneficiari, pensiile speciale pe care le-au pierdut, Adrian Nastase, achitarea definitiva. Basca scaderi de impozite si taxe, reduceri de CAS, concedii maternale prelungite. Tot ceea ce se poate imagina in materie de stat paternal si asistential. Tot ceea ce din considerente populiste si electorale Opozitia a promis.

Toate cele de mai sus trebuind sa se asorteze si cu cerintele FMI, cu exigentele Tratatului de guvernanta fiscala care nu permite depasiri ale tintelor de deficit si de echilibru macro-economic.

Fireste, nici PDL, care acum este destul de buimacit de cele intamplate nu va intarzia sa ceara imperios indeplinirea a ceea ce s-a promis sau chiar nu s-a promis de puterea actuala. Si nici presa, care-si va regasi rapid vocatia critica anti-PSD de odinioara.

Opinam in consecinta ca luna de miere a Guvernului Ponta nu va fi prea lunga si ca viitorul apropiat ne va arata cat de castigator e biletul achizitionat. Mare lucru sa fie astfel!

Singura speranta ar putea sa fie doar faptul ca intervalul pana la alegeri este atat de scurt, incat s-ar putea ca actuala simpatie si sustinere sa nu se dilueze iremediabil pana la data fatidica.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...