Topenia din politica (Opinii)

Cei mai multi dintre politicienii romani au ceva din toapa de mahala care-si incalta in sandale sclipitoare, aduse din Turcia, picioarele cu tarana intre degete si oja sarita de pe unghii. Le place sa se dea "de clasa", "cu stil", au ifose de sange albastru, afiseaza modele inalte, insa din fiecare vorba si din fiecare gest respira primitivismul, ipocrizia si subtirimea.

Am avut saptamana aceasta doua exemple graitoare si aproape concomitente. Victor Ponta, stralucind precum un bec, s-a visat Tony Blair, iar Elena Udrea s-a comparat, din nou, cu Margaret Thatcher, intrata in politica, nu-i asa, la fel de blonda si contestata ca ea.

Singurul lucru pe care Tony Blair si Victor Ponta il au in comun este apartenenta, teoretica, la stanga europeana. In fapt, este ca si cum ai spune ca Maryl Streep si Oana Zavoranu sunt amandoua, nu-i asa, actrite de film. Dar daca Victor Ponta este presedintele unui partid ce promoveaza o stanga primitiva, dedicata electoratului captiv, sensibil la populisme, inadaptat economiei de piata si dependent de stat, Tony Blair, dimpotriva, are meritul de a fi modernizat Partidul Laburist, de a-l fi adus mai apoape de centru in total respect fata de piata libera si regulile ei.

Toate acestea au fost posibile pentru ca Tony Blair are cel putin doua calitati necunoscute politicii romanesti: viziune si consecventa. Acestea i-au asigurat trei victorii consecutive in alegeri.

Dar pana acolo a fost multa munca. Tony Blair a ajuns premier in 1997, la 18 ani dupa intrarea in Partidul Laburist. Avea si el un socru cu bune conexiuni in lumea politica, ceea ce insa nu i-a fost de niciun folos. A luat-o de jos, a participat la selectii, a luptat cu sanse putine pentru un colegiu modest si, pas cu pas, a crescut. Nu s-a expandat deodata, umflat de rudenii si conjucturi favorabile.

Desi fiecare detaliu profesional si biografic al celebrului politician britanic marcheaza o diferenta fata de Victor Ponta, liderul PSD a incercat din rasputeri sa-i vampirizeze notorietatea, cu o transparenta ridicola:

"Daca vreti, si pastrand proportiile, nu vreau sa mi-o iau in cap cum spune romanul, si Partidul Laburist britanic l-a ales pe cel mai tanar lider din istorie - Tony Blair - dupa ce a stat 18 ani in opozitie, dupa ce tot au pierdut cu alti lideri. Nu l-au ales de drag, l-au ales pentru ca s-au gandit ca asta e solutia sa castige. Eu am fost ales presedinte al PSD in 2010, mai repede decat imi imaginasem chiar eu si mai repede decat isi imaginase chiar PSD-ul. Intr-o dezvoltare normala a partidului probabil ca peste cinci sau zece ani as fi putut fi lider al partidului".

Ceea ce Victor Ponta a omis sa precizeze este ca ocazia acestei comparatii, cu depasirea tuturor proportiilor, a fost foarte costisitoare. Pentru ca Tony Blair n-a venit la Bucuresti de dragul liderului PSD si nici fascinat de statura sau viziunea acestuia. A venit pe foarte multi bani. Cu asta se ocupa in general fostii colosi ai politicii, dupa ce parasesc scena: tin conferinte politice pe bani foarte multi celor dispusi sa-i plateasca. Si unii cred ca de banii acestia cumpara nu numai discursul, ci si imaginea.

Elena Udrea nu a avut ocazia sa-si tina idolul de mana, desi sunt convins ca ar fi fost dispusa sa plateasca oricat pentru asa minune. Dar viseaza. Cu ochii deschisi si vorbind: "Pe la 24 de ani era o domnisoara blonda care facea o nota discordanta. Umbla in culori pastelate, in tocuri, cu poseta (...) Cand era ministrul Educatiei i se reprosa ca tipa, iar in strada erau trei milioane de oameni cu papusi. Si eu am vazut papusi cu Elena Udrea si nu mi-a picat bine. Si mie mi s-a spus ca am o voce cu tonalitati inalte la televizor".

Ma intreb cam cata lipsa a proportiilor, ca sa nu zic de-a dreptul nerusinare, iti trebuie pentru a te compara sagalnic cu unul dintre cei mai mari polticieni pe care i-a cunoscut vreodata unul dintre cele mai avansate sisteme politice ale lumii. Cata incultura si suficienta sunt necesare pentru a persista in aceasta asociere, dupa ridicolul pictorial de acum cateva luni, desi nimeni, niciodata nu a confirmat in mod serios vreo asemanare intre cele doua doamne.

Nu e nimic rau in alegerea unor modele inalte. E foarte bine ca Victor Ponta sa incerce sa-i calce pe urma lui Tony Blair, iar Elena Udrea sa conspecteze biografia si discursurile d-nei Thatcher. Dar acest demers, daca este serios, presupune mult studiu, un efort enorm, o permananta slefuire a intelectului, a culturii (ca un detaliu, si Tony Blair si Margaret Thatcher sunt absolventi de Oxford) si a caracterului, o dorinta sincera de crestere, nu de expandare. Toate sustinute prin fapte, proiecte, dovezi de certa si viabila viziune.

Ceea ce vedem este insa doar o incercare de vampirizare si imitatie ieftina adresata celor pentru care intre un Vuitton original si unul de pe o taraba din Berceni diferenta e doar de pret.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...