Victor Ponta s-a rujat tricolor (Opinii)

"In loc sa stam acasa cu copiii de ziua lor am preferat sa facem o actiune politica cu convingerea ca acest sacrificiu merita, ca ei sa aiba un viitor in Romania". Sunt vorbele lui Victor Ponta, care si-a aratat natiunii spinarea plina de cicatrici sapate pana in vertebre de biciul ofrandei de sine pe altarul patriei.

Acuma, sa nu se gandeasca cineva ca de Sfantul Andrei, pruncul lasat acasa cu bona filipineza (teribila demonstratie de patriotism din partea unui individ care acuza Guvernul ca, prin politicile sale incompetente, ii determina pe romani sa plece in alte tari ca sa-si caute de lucru) s-a chinuit prea tare. Astia invata de mici ca li se cuvine totul, ca tatii pleaca la lupta ca sa aiba ei masini scumpe sau sa devina europarlamentari, ca EBa.

Termenul folosit insa de presedintele PSD - "sacrificiu" - este destul de nefericit. Si arata exact starea de spirit a politicianului care este nevoit sa-si smulga inima din piept pentru a o inlocui cu o cutie din tinichea. Acasa suntem oameni, avem sentimente, ciolan bulgaresc si trabuc cubanez, cand iesim pe strada, ca sa prestam pentru natiune, ne sacrificam.

Daca Ponta ar fi avut peste 70 de ani, ca tovarasul Iliescu, spusele sale n-ar fi facut nota discordanta cu contextul, plasat in vecinatatea amintirii unor barbati care au luptat pe front fara sa se gandeasca la sacrificiu. Insa liderul socialist apartine unei generatii care pretinde ca va instaura in Romania o categorie noua, aceea a politicii facute in folosul oamenilor. Fara ipocrizie, fara asteptari (de amorul artei) si la pas, adica temeinic.

Dar asa, cu tricolorul pe care l-a infasurat in jurul gatului avand sentimentul ca savarseste o jertfa, Victor Ponta a parut fals, ca si cand s-ar fi rujat. Daca ar fi fost in beneficiul USL, co-presedintele aliantei de stanga-dreapta ar fi facut-o si pe asta.

Romania, insa, nu li se cuvine politicienilor. Tot ce pot ei face, daca au o farama de respect, este sa stea alaturi de drapel, in frig daca e cazul, si sa-l iubeasca din priviri, convinsi ca temperatura de afara asterne Ziua Nationala in mijlocul lunii iulie. Privilegiul de a fi impins in fata pentru a capitaliza speranta unui popor suparat aduce cu sine, daca exista constiinta nationala, sacrificiul suprem fara sentimentul unei pierderi.

M-a invatat cineva odata ca nu trebuie sa judec oamenii dupa cum reactioneaza, deoarece fiecare are sistemul sau de referinte si raspunde particular in fata stimulilor. Asa-i. Principiul opereaza prin urmare si in cazul manierei in care reactionez eu la manifestarile lui Victor Ponta. Adica prost. Mai ales cand identific in corul politicienilor proclamati osteni ai democratiei adulatori ai propriilor persoane care au convingerea ca trec neobservati.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...